ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1698/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanții S.D., L.V., T.B.I., G.V. și D.R. au solicitat în contradictoriu cu M.I.R.A. obligarea autorității pârâte la recunoașterea vechimii în gradul de subinspector de poliție de la data la care aceștia au absolvit A.P.A. și până la acordarea în concret a acestui grad. În motivarea acțiunii sale, reclamanții au susținut că au absolvit cursurile A.P.A. din București promovând examenul de licență. Deoarece au urmat cursurile de școlarizare fără frecvență nu le-a fost acordat gradul de subinspector din momentul absolvirii ci ulterior, la data de 1 februarie 2006. Au considerat reclamanții că dreptul de a deveni ofițeri s-a născut din momentul absolvirii, astfel că au solicitat prin acțiunea de față recunoașterea vechimii în gradul de subinspector din acel moment și nu din acela al dobândirii efective a acestui grad.

Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că dreptul lor s-ar fi prescris. Prin sentința nr. 87/2009 a Curții de Apel Galați acțiunea a fost respinsă, ca nefondată, motivat de faptul că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său.

În cauza dedusă judecății, reclamanții nu au făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de respingere a acțiunii lor se impune pentru următoarele considerente: Legea nr. 360/1996 privind Statutul polițistului nu conține o definiție privitoare la vechimea în grad așa cum o astfel de definiție nu există nici în legea nr. 188/1999 și nici în textul art. 282 C. muncii, invocat de reclamanți care face referire la părțile în litigiile de muncă. Recunoașterea vechimii în grad, trebuie raportată la perioada de timp cât o persoana a îndeplinit atribuțiunile specifice muncii sale. Reclamanții au pretins prin acțiunea de față, cu caracter reparator recunoașterea vechimii în funcția de subinspector, funcție pe care însă nu au îndeplinit-o anterior promovării examenului de subinspector.

Discriminarea la care s-au referit reclamanții a existat, dar numai in privința acordării gradului nu și în aceea a vechimii în grad. Prin decizia nr. 589/2010 pronunțată în dosarul nr. 130/44/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul reclamanților, fiind casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, motivat de faptul că în cauză nu a fost citat C.N.C.D. Rejudecând în fond după casare, instanța prin sentința nr. 169 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâtul să recunoască reclamanților vechimea în gradul de subinspector de la momentul absolvirii A.P.A.

București și până la momentul acordării în concret a gradului de subinspector de poliție, respectiv 1 februarie 2006 și a respins excepția prescripției invocată de M.A.I. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele. Potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 89/2003 și Legea nr. 101/2004: „La absolvirea Facultății de Drept din cadrul A.P.A. a M.A.I., polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni.

La alin. (4) al art. 21 din Legea nr. 360/2002, cu modificările mai sus arătate se precizează, de asemenea, că „polițiștilor prevăzuți la art. 9 alin. (2) și (3) (cu referire la agenții de poliție), li se acordă gradele profesionale în funcție de pregătirea lor și de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerințele postului, încadrarea acestora se face pe o perioadă de probă de 6, 8 sau 12 luni, în raport cu categoria din care face parte și gradul profesional acordat. Astfel a reținut Curtea, că legiuitorul nu face distincție între forma de învățământ curs de zi și curs cu frecvență redusă, folosind în mod generic termenul de „absolvenți”. Prin urmare, textul de lege se va interpreta conform principiului de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distiguire”.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs M.A.I. În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esență, următoarele: Hotărârea primei instanțe nu a fost motivată în fapt și în drept în conformitate cu prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., judecătorul fondului consemnând doar că pârâta a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii ca urmare a faptului că dreptul reclamanților s-a prescris, fără însă să existe o explicație privitoare la motivele de fapt și de drept pe care le-a avut în vedere în momentul respingerii excepției. Reclamanții au solicitat încadrarea lor în categoria A a C.O.P.S.S., de la data absolvirii Facultății de d rept din cadrul A.P.A.

Or, în condițiile în care aceștia au absolvit studiile universitare în anul 2004 și au fost avansați la gradul de subinspector de poliție, ca urmare a examenului care a avut loc în anul 2006, este evident că față de prevederile art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002, de prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la data introducerii cererii de chemare în judecată, dreptul la acțiune al reclamanților era prescris. Instanța de fond a ignorat dispozițiile legale care reglementează domeniul trecerii unui polițist de la categoria B (Corpul agenților de poliție), la categoria A (Corpul ofițerilor de poliție), în vigoare la data absolvirii de către reclamanți a A.P.A. Având în vedere prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, rezultă că M.A.I.

are latitudinea și nu obligația imperativă să reglementeze condițiile în care agenții de poliție cu studii superioare pot trece în corpul ofițerilor, cu luarea în considerare a mai multor factori de natură financiară, precum și necesitățile impuse limitativ de funcțiile existente. Potrivit art. 49 alin. (1) al Ordinului M.AI. nr. 300/2004, agenții de poliție, maiștrii miliari și subofițerii care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile legii, dacă întrunesc cumulativ anumite criterii stipulate expres în textul legal amintit. Din alin. (2) al aceluiași articol, rezultă explicit că trecerea în categoria ofițerilor se face în limita posturilor rămase vacante, după încheierea activității de promovare a ofițerului în grade superioare și după asigurarea locurilor pentru promoția de ofițeri ai A.P.A., pentru care există alocațiile bugetare necesare.

Recursul este fondat Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții S.D., L.V., T.B.I., G.V. și D.R. au solicitat în contradictoriu cu M.I.R.A. (în prezent M.A.I.) obligarea la recunoașterea vechimii în gradul de subinspector de poliție de la data la care aceștia au absolvit A.P.A. și până la acordarea în concret a acestui grad, fapt produs la data de1 februarie 2006, ca urmare a susținerii examenului de promovare în Corpul ofițerilor de poliție. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au absolvit cursurile A.P.A., promovând examenul de licență.

Au mai arătat că întrucât au urmat cursurile de școlarizare fără frecvență nu le-a fost acordat gradul de subinspector din momentul absolvirii, ci ulterior și că situația lor reprezintă un caz clasic de discriminare având în vedere că altor colegi de promoție de la forma de învățământ zi li s-a acordat gradul profesional de inspector de poliție, imediat după absolvire. Prin sentința civilă nr. 169 din 24 iunie 2010, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul să le recunoască acestora vechimea în gradul de subinspector de la momentul absolvirii A.P.A. Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de M.A.I. Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanții S.D., L.V., T.B.I.

și G.V. au absolvit A.P.A. în iulie 2003, iar reclamantul D.R. în iulie 2004. Contrar celor susținute de intimații - reclamanți, chiar dacă aceștia nu au contestat un act administrativ de autoritate, litigiul face parte din categoria celor de contencios administrativ, în speță fiind pe deplin aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004. Este necontestat de către părți că reclamanții au avut cunoștință de refuzul autorității pârâte de a-i promova în Corpul ofițerilor, fără susținerea unui concurs sau examen, încă din anul 2003, respectiv anul 2004 în ceea ce-l privește pe D.R., cu alte cuvinte, de la data absolvirii studiilor superioare. Refuzul pârâtului s-a manifestat, de asemenea, și la data organizării concursului în anul 2006, la care au participat și reclamanții și în privința cărora s-au emis ordine de acordare a gradului de subinspector de poliție, din 1 februarie 2006. Așadar, cel târziu la data de 1 februarie 2006, toți reclamanții cunoșteau poziția M.A.I.

în privința datei de la care erau îndrituiți să fie promovați în Corpul ofițerilor, ca urmare a absolvirii studiilor juridice superioare. Dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd un termen de 6 luni de la data refuzului nejustificat de soluționare a cererii în sensul recunoașterii dreptului pretins, pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ. Alin. (5) al aceluiași articol, prevede că termenul de 6 luni este un termen de prescripție. În raport de prevederile legale precitate și de starea de fapt mai sus reținută, rezultă că excepția invocată de către recurentul-intimat este întemeiată.

Chiar admițând că reclamanții cunoșteau doar în 1 februarie 2006 că pârâtul refuză să le recunoască dreptul de a promova în Corpul ofițerilor, fără susținerea unui examen, acțiunea formulată de aceștia este tardivă, având în vedere că a fost înregistrată la Curtea de Apel Galați abia la 28 ianuarie 2009, cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În lumina celor mai sus expuse, este evident că în speță nu operează termenul general de prescripție de 3 ani la care s-au referit reclamanții, ci termenul de 6 luni prevăzut în Legea nr. 554/2004, conform principiului lex specialis. l a fel, data pronunțării deciziei nr. 4352/2008 (26 noiembrie 2008) nu poate fi luată ca moment de la care începe să curgă termenul de prescripție, hotărârea judecătorească amintită privind o altă persoană decât cele care au calitatea de reclamant în prezenta cauză.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul pârâtului și va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.I. împotriva sentinței nr. 169/ F din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților D.R., G.V., L.V., S.D., T.B.I., ca tardiv formulată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2011.