ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 589/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 589/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții S.D., L.V., T.B.I., G.V. și D.R. au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative (în prezent Ministerul Administrației și Internelor) obligarea la recunoașterea vechimii în gradul de subinspector de poliție de la data la care acestea au absolvit Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza și până la acordarea în concret a acestui grad. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au absolvit cursurile Academiei de Poliție Alexandru Ioan Cuza, promovând examenul de licență.
Au mai arătat că întrucât au urmat cursurile de școlarizare fără frecvență nu le-a fost acordat gradul de subinspector din momentul absolvirii ci ulterior și că situația lor reprezintă un caz clasic de discriminare având în vedere că altor colegi de promoție de la forma de învățământ zi li s-a acordat gradul profesional de inspector de poliție, imediat după absolvire. Prin sentința nr. 87 din 21 aprilie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții S.D., L.V., T.B.I., G.V. și D.R. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galați a reținut, în esență, următoarele. Recunoașterea vechimii în grad, trebuie raportată la perioada de timp cât o persoană a îndeplinit atribuțiile specifice muncii sale.
Reclamanți au pretins prin acțiunea da față, cu caracter reparator recunoașterea vechimii în funcția de subinspector, funcție pe care însă nu au îndeplinit-o anterior promovării examenului de licență. Mai reține instanța de fond, că discriminarea la care s-au referit reclamanții a existat, dar numai în privința acordării gradului nu și în aceea a vechimii în grad. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat recurs reclamanții S.D., L.V., T.B.I., G.V. și D.R. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 1 C. proc.
civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că, deși instanța de fond a recunoscut explicit că recurenții au fost tratați discriminatoriu în ceea ce privește momentul acordării gradului profesional în raport cu colegii de Academie care au urmat cursurile la zi, constată în final că nu există discriminare în ceea ce privește perioada de vechime în grad și face o confuzie regretabilă între vechimea în funcție (în realitate, vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite) și vechimea în grad. Au subliniat recurenții că prin acțiunea în justiție s-a cerut practic înlăturarea efectelor dăunătoare în carieră ale discriminării, invocând în acest sens art. 16 alin. (1) din Constituția României, cât și art. 20 alin. (1) din Constituție cu referire la art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, la art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la art. 1 din Protocolul 12 la această Convenție.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Administrației și Internelor a subliniat că raportat la art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 și la momentul susținerii examenului de licență care ar constitui data săvârșirii faptei de discriminare, dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris, iar că pe fondul cauzei soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. Examinând cauza în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 312 alin. (5) teza a II-a C. proc.
civ., pentru cele ce se vor arătat în continuare: Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea Ministerul Administrației și Internelor (M.A.I.) la recunoașterea vechimii în gradul de subinspector acumulată de la momentul absolvirii Academiei de Poliție Alexandru I. Cuza București și până la momentul acordării în concret a gradului de subinspector de poliție, cu motivarea existenței unei situații juridice de tratament discriminatoriu față de absolvenții de la forma de învățământ de zi a aceleiași instituții – Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție Alexandru I. Cuza București. S-a făcut trimitere expresă la prevederile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În analiza fondului pricinii, prima instanță a amintit prevederile Legii nr. 360/2002, ale Legii nr. 188/1999, fără a observa însă și prevederile art. 27 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2000 R1 (privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare) care obligau la citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Astfel, potrivit alin. (1) al textului legal menționat: „Persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun […]”, iar potrivit alin. (3): „Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului”.
Ca urmare, sentința atacată va fi casată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe care va dispune citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și va examina excepția prescripției dreptului la acțiune invocat de Ministerul Administrației și Internelor și dacă se impune va aprecia dacă sunt incidente dispozițiile art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, procedând la evaluarea acțiunii în contencios administrativ prin raportare atât la normele speciale aplicabile dată fiind calitatea reclamanților - ofițeri de poliție – cât și la aspectele apreciate de aceștia ca reprezentând un „caz clasic de discriminare” în conformitate cu art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, R1.
Văzând, așadar, art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de S.D., L.V., T.B.I., G.V. și D.R. împotriva sentinței nr. 87/F din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.