ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 589/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamanții S.D., L.V., T.B.I., G.V. și D.R. au

solicitat în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative

(în prezent Ministerul Administrației și Internelor) obligarea la recunoașterea

vechimii în gradul de subinspector de poliție de la data la care acestea au

absolvit Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza și până la acordarea în

concret a acestui grad.

În motivarea

acțiunii reclamanții au arătat că au absolvit cursurile Academiei de Poliție Alexandru

Ioan Cuza, promovând examenul de licență.

Au mai

arătat că întrucât au urmat cursurile de școlarizare fără frecvență nu le-a

fost acordat gradul de subinspector din momentul absolvirii ci ulterior și că

situația lor reprezintă un caz clasic de discriminare având în vedere că altor colegi

de promoție de la forma de învățământ zi li s-a acordat gradul profesional de

inspector de poliție, imediat după absolvire.

Prin sentința

nr. 87 din 21 aprilie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții

S.D., L.V., T.B.I., G.V. și D.R.

Pentru a

hotărî astfel, Curtea de Apel Galați a reținut, în esență, următoarele.

Recunoașterea

vechimii în grad, trebuie raportată la perioada de timp cât o persoană a

îndeplinit atribuțiile specifice muncii sale. Reclamanți au pretins prin

acțiunea da față, cu caracter reparator recunoașterea vechimii în funcția de

subinspector, funcție pe care însă nu au îndeplinit-o anterior promovării examenului

de licență.

Mai reține

instanța de fond, că discriminarea la care s-au referit reclamanții a existat,

dar numai în privința acordării gradului nu și în aceea a vechimii în grad.

Împotriva

sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat recurs reclamanții S.D., L.V.,

T.B.I., G.V. și D.R.

Cererea de

recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că, deși instanța de fond a

recunoscut explicit că recurenții au fost tratați discriminatoriu în ceea ce

privește momentul acordării gradului profesional în raport cu colegii de

Academie care au urmat cursurile la zi, constată în final că nu există discriminare

în ceea ce privește perioada de vechime în grad și face o confuzie regretabilă

între vechimea în funcție (în realitate, vechimea în specialitatea

corespunzătoare studiilor absolvite) și vechimea în grad.

Au subliniat

recurenții că prin acțiunea în justiție s-a cerut practic înlăturarea efectelor

dăunătoare în carieră ale discriminării, invocând în acest sens art. 16 alin. (1)

din Constituția României, cât și art. 20 alin. (1) din Constituție cu referire

la art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, la art. 14 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și la art. 1 din Protocolul 12 la această

Convenție.

Prin

întâmpinare, intimatul Ministerul Administrației și Internelor a subliniat că

raportat la art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 și la momentul susținerii examenului

de licență care ar constitui data săvârșirii faptei de discriminare, dreptul la

acțiune al reclamanților s-a prescris, iar că pe fondul cauzei soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.

Examinând

cauza în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție constată incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

5 C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 312 alin. (5) teza a II-a C. proc. civ.,

pentru cele ce se vor arătat în continuare:

Prin cererea

de chemare în judecată s-a solicitat obligarea Ministerul Administrației și

Internelor (M.A.I.) la recunoașterea vechimii în gradul de subinspector

acumulată de la momentul absolvirii Academiei de Poliție Alexandru I. Cuza

București și până la momentul acordării în concret a gradului de subinspector

de poliție, cu motivarea existenței unei situații juridice de tratament discriminatoriu

față de absolvenții de la forma de învățământ de zi a aceleiași instituții –

Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție Alexandru I. Cuza

București.

S-a făcut trimitere

expresă la prevederile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea

tuturor formelor de discriminare.

În analiza

fondului pricinii, prima instanță a amintit prevederile Legii nr. 360/2002, ale

Legii nr. 188/1999, fără a observa însă și prevederile art. 27 alin. (1) și (3)

din O.G. nr. 137/2000 R1 (privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor

de discriminare) care obligau la citarea Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării.

Astfel,

potrivit alin. (1) al textului legal menționat: „Persoana care se consideră

discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru

acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau

anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun […]”, iar

potrivit alin. (3): „Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a

Consiliului”.

Ca urmare,

sentința atacată va fi casată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe care va dispune citarea Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării și va examina excepția prescripției dreptului la acțiune invocat

de Ministerul Administrației și Internelor și dacă se impune va aprecia dacă sunt

incidente dispozițiile art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, procedând la

evaluarea acțiunii în contencios administrativ prin raportare atât la normele speciale

aplicabile dată fiind calitatea reclamanților - ofițeri de poliție – cât și la aspectele

apreciate de aceștia ca reprezentând un „caz clasic de discriminare” în

conformitate cu art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, R1.

Văzând,

așadar, art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de S.D., L.V., T.B.I., G.V. și D.R. împotriva sentinței nr.

87/F din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4

februarie 2010.