ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3842/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

Prin cererea înregistrată sub nr. 1456/44/2010

la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamantul L.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție

al Județului Galați, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul

Administrației și Internelor, recunoașterea gradului profesional de ofițer de

poliție din momentul obținerii diplomei de licență din 2007.

și de drept care au stat la baza formulării cererii.

Motivându-și în fapt

cererea, reclamantul a arătat că a absolvit în anul 2007 Facultatea de Drept

din cadrul Academiei de Poliție A.I.C. București, învățământul fără frecvență,

în profilul științe juridice, specializarea drept, susținând examenul de

licență la Academia de Poliție A.I.C. - Facultatea de Drept, în sesiunea iulie

2007.

A susținut că potrivit

prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 89 din 2 octombrie 2003

și Legea nr. 101/2004: „La absolvirea Facultății de Drept din cadrul Academiei

de Poliție A.I.C. a Ministerului Administrației și Internelor, polițistului i

se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și este încadrat ca

debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni.”

A concluzionat

reclamantul că având în vedere aceste prevederi legale, precum și prevederile art.

7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, art. din Protocolul 12 la Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 20 alin. (1) din

Constituția României, O.G. nr. 137/2000, reclamantului a promovat cererea de a

i se acorda gradul profesional de ofițer de poliție din momentul obținerii

diplomei de licență din iulie 2007.

formulate de pârâți.

Prin întâmpinările

depuse de pârâtele Inspectoratul de Poliție al jud. Galați și Inspectoratul

General al Poliției Române au invocat excepția autorității de lucru judecat,

având în vedere că prin Sentința civilă nr. 37 din 20 martie 2008, ce a făcut

obiectul dosarului nr. 93/44/2008 al Curții de Apel Galați, i s-a recunoscut

gradul profesional de ofițer de poliție.

instanței de fond.

Prin Sentința civilă nr.

90/F/2011 din 29 martie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul L.G., în

contradictoriu cu autoritățile pârâte Ministerul Administrației și Internelor,

Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al

Județului Galați, având ca obiect obligația de a face, pentru autoritate de

lucru judecat.

și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

5.1. Obiectul

prezentei cereri, respectiv recunoașterea gradului profesional de ofițer de

poliție din momentul obținerii diplomei de licență din 2007, a făcut obiectul

Dosarului nr. 93/44/2008 al Curții de Apel Galați, care prin sentința civilă nr.

37 din 20 martie 2008 i s-a recunoscut gradul profesional de ofițer de politie,

sentința care a rămas definitivă prin Decizia nr. 4351 din 26 noiembrie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin

respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de pârâte.

5.2. Prin cererea

înregistrată la data de 03 iunie 2009, reclamantul a solicitat lămurirea

dispozitivului Sentinței nr. 37 din 20 martie 2008, în sensul acordării

gradului profesional de la data obținerii diplomei de licență, iar prin Încheierea

de ședință din 08 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, a fost admisă cererea

în sensul acordării gradului de ofițer din momentul obținerii diplomei de

licență, încheiere ce a fost modificată prin Decizia nr. 3484 din 29 iunie 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ,

prin respingerea cererii de lămurire a dispozitivului Sentinței nr. 37 din 20

martie 2008 a Curții de Apel Galați, ca neîntemeiată.

5.3. Prin repunerea

în discuție a aceleiași cereri s-ar încălca principiul securității raporturilor

de drept civil, potrivit căruia hotărârile judecătorești definitive ce au

primit dezlegare printr-o hotărâre intră în puterea lucrului judecat, neputând

fi atacate decât prin intermediul cailor de atac extraordinare. Hotărârile

judecătorești definitive devin executorii și împiedică o nouă urmărire pentru

aceeași faptă, chiar dacă acesteia i s-ar da o nouă încadrare juridică.

Față de cele mai sus

arătate, în baza art. 163 C. proc. civ. și art. 120

1

C. civ.,

instanța de fond a respins cererea pentru autoritate de lucru judecat.

de reclamantul L.G. împotriva sentinței civile nr. 90/ F din 29 martie 2011 a

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

6.1. Recurentul arată

că Dosarul nr. 93/44/2008 a avut ca obiect „obligarea pârâților la trecerea în

corpul ofițerilor de poliție”, iar obiectul prezentului dosar îl constituie

„recunoașterea gradului de ofițer de poliție din momentul obținerii diplomei de

licență în drept, respectiv iulie 2007”.

6.2. În primul dosar

s-a invocat încălcarea dispozițiilor legale referitoare la dreptul polițistului

de a promova din corpul agenților de poliție, în timp ce în cauza de față s-a

invocat protejarea dreptului la pregătire profesională.

6.3. Acțiunea dosarului

nr. 93/44/2008 este o acțiune în realizare, iar acțiunea pendinte este o

acțiune în constatare, deoarece s-a solicitat recunoașterea vechimii de ofițer

de poliție din momentul obținerii diplomei de licență.

formulate de intimatul-pârât Ministerul Administrației și Internelor.

Prin întâmpinare, se

solicită respingerea recursului ca nefondat, prin formularea celei de-a doua

acțiuni se tinde la obținerea gradului profesional de ofițer de poliție de la

data obținerii diplomei de licență.

formulate de intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române.

Intimatul solicită

respingerea recursului ca nefondat, pentru întrunirea dispozițiilor art. 120

1

C. civ., scopul celei de-a doua acțiuni este același și anume obținerea

gradului profesional de ofițer de la data obținerii diplomei de licență.

II. Considerentele

instanței de recurs.

Recursul este

nefondat.

1.1. Printr-o primă

acțiune, ce a format obiectul dosarului nr. 93/44/2008 al Curții de Apel Galați,

secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat obligarea

acelorași părți ce au fost citate și în prezenta cauză la:

- Trecerea/avansarea

în corpul ofițerilor de poliție (categoria profesională A);

- Acordarea gradului

profesional de ofițer de poliție, emiterea unei dispoziții de numire pe o

funcție corespunzătoare;

- Obligarea pârâtelor

M.I.R.A. și I.G.P.R. să-i plătească cu titlu de daune morale echivalentul în

lei a sumei de 5.000 EURO.

Reclamantul a arătat

că s-a produs o discriminare între absolvenții cursurilor de zi și absolvenții

cursurilor cu frecvență redusă, în sensul că primilor absolvenți li s-a acordat

gradul imediat după promovarea examenului de licență.

1.2. Prin sentința nr.

37/ F din 20 martie 2008, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat

pârâtele să-i acorde reclamantului gradul profesional de ofițer de poliție și

să-l încadreze corespunzător pregătirii sale profesionale. S-au respins

celelalte capete de cerere ca nefondate.

În considerentele

sentinței, judecătorul a arătat că admiterea acțiunii se întemeiază pe

dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 modificată și completată

care prevăd că „la absolvirea Facultății de Drept din cadrul Academiei de

Poliție A.I.C. a M.A.I., polițistului i se acordă gradul profesional de

subinspector de poliție, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. (4) din

același act normativ, cu referire la agenții de poliție, cărora li se acordă

gradele profesionale în funcție de pregătirea lor și de vechimea în

specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite”.

S-a mai arătat că

legiuitorul nu face distincție între forma de învățământ curs de zi și curs cu

frecvență redusă, astfel că se aplică principiul de drept ubi lex non

distinguit, nec nos distinguire debemus.

1.3. Cererea de

lămurire a dispozitivului sentinței nr. 35/ F din 20 martie 2008 în sensul

acordării gradului de ofițer de poliție (subinspector) în temeiul art. 21 alin.

(3) din Legea nr. 360/2002, din momentul obținerii diplomei de licență în drept

a fost respinsă prin Decizia Înaltei Curți, nr. 3484 din 29 iunie 2010,

reținându-se că dispozitivul este suficient de clar și că nu există

contradicții în cadrul dispozitivului, care să impună lămurirea întinderii lui.

1.4. În acest

context, cea de-a doua cerere formulată de reclamant, prin care se solicită

recunoașterea gradului profesional de ofițer de poliție (subinspector) din

momentul obținerii diplomei de licență, iulie 2007, este supusă interdicției

instituită de dispozițiile art. 120

1

C. civ., conform cărora „este autoritate

de lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată

pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra loc

în aceeași calitate”.

1.5. Or, în primul

dosar reclamantul a cerut acordarea gradului de subinspector, în sensul

recunoașterii acestuia în aceleași condiții cu absolvenții cursurilor de zi.

Prin hotărâre

judecătorească irevocabilă i s-a acordat/recunoscut reclamantului-recurent

acest grad.

În considerentele

hotărârii s-au invocat pentru admiterea acțiunii prevederile art. 21 alin. (3)

din Legea nr. 360/2002, acestea fiind dispozițiile care permit recunoașterea

gradului solicitat de la data obținerii examenului de licență.

O a doua cerere cu

același obiect, cauză și temei juridic, nu poate fi formulată și nu poate fi

admisă, fiind limitată de prevederile art. 120

1

C. civ. și art. 163 C.

proc. civ., astfel încât în mod corect prima instanță a respins acțiunea pentru

autoritate de lucru judecat.

1.6. Opțiunea

instanței ce a soluționat prima acțiune este în sensul jurisprudenței Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

materie, exemplificată prin Decizia nr. 4352 din 26 noiembrie 2008, aflată în

dosar, la filele 49 - 22.

în drept, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de L.G. împotriva sentinței civile nr. 90/ F din 29 martie 2011 a

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 iunie 2011.