ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1410/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârile atacată cu recurs

1.1 Prin Sentința nr. 376 din 14 septembrie

2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamantul P.M.D. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I.,

Guvernul României, și pe cale de consecință a obligat pârâtul să acorde

reclamantului gradul profesional corespunzător, respectiv ofițer de poliție, în

condițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, începând cu data de 1

august 2007 precum și să procedeze la plata către reclamant a drepturilor

salariale corespunzătoare, începând cu data de 1 august 2007.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul este

absolvent al Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C. București

și a promovat examenul de licență din sesiunea iulie 2007, așa cum rezultă din

Diploma de licență, în prezent fiind angajat al M.A.I., având gradul de

plutonier major.

Conform art. 21 alin.

(3) din legea 360/2002 privind Statutul Polițistului

:

„

la

absolvirea Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C. București

a M.A.I., polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector de

poliție și este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni.”

Din interpretarea

coroborată a dispozițiilor art. 9, art. 21 și art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul Polițistului, cu referire la prevederile art. 20 alin. (1) și (4)

din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție

„A.I.C.” din cadrul M.A.I., rezultă că agenților de poliției, absolvenți ai

Facultății de Drept din cadrul Academiei li se acordă gradul profesional de

subinspector de poliție și sunt încadrați ca debutanți pe o perioadă de stagiu

de 12 luni, iar agenților de poliție/ subofițeri, absolvenți ai aceleiași

instituții de învățământ superior, li se acordă gradul profesional de ofițer

fără îndeplinirea vreunei formalități.

În raport de aceste

aspecte instanța de fond a apreciat ca reclamantul este îndreptățit la acordarea

gradului profesional de ofițer fără îndeplinirea vreunei formalități de la data

absolvirii Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție „A.I.C.”

București și a promovării examenului de licență, respectiv iulie 2007.

Apărările

pârâtului în sensul că dreptul reclamantului întemeiat pe obținerea unei

diplome universitare este acela de a participa la concursurile organizate de

structurile din cadrul Ministerului Administrației și Internelor pentru

ocuparea posturilor vacante de ofițeri și nicidecum obligația instituției de

a-l trece în corpul ofițerilor, potrivit . 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002

și art. 49 alin. (1) din Ordinul 400/2004, a fost apreciat ca fiind nefondat având

în vedere că dispozițiile art. 73 alin. (7) din Legea 360/2002 care prevăd

dreptul agenților de poliție, absolvenți de studii superioare de a participa la

concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, sunt aplicabile

absolvenților instituțiilor de învățământ superior, altele decât Academia de

Poliție,,A.I.C." București.

În ceea ce privește

cererea reclamantului de a se anula situația creată prin discriminare, în

conformitate cu art. 21 din O.G. nr. 137/2000, instanța de fond a apreciat-o ca

fiind neîntemeiată reținând că în materie de discriminare instanța de judecată

cenzurează doar hotărârile Colegiului director din cadrul Consiliului Național

de Combatere a Discriminării sesizat de p

ersoana care se

consideră discriminată.

1.2

Prin încheierea din 14 octombrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea prin care reclamantul P.M.D. a

solicitat, în temeiul art. 181 C. proc. civ. îndreptarea erorii materiale

strecurate în Sentința nr. 376 din 16 septembrie 2010, în sensul încadrării

soluției pronunțate pe dispozițiile art. 36 lit. h) coroborat cu art. 52 alin.

(1) din Legea 80/1995, întrucât gradul care trebuia acordat este acela de jandarm

iar nu de ofițer de poliție.

Instanța

de fond a apreciat cererea de îndreptare a erorii materiale ca fiind

inadmisibilă în condițiile în care reclamantul a solicită, de fapt, instanței

modificarea temeiului și obiectului acțiunii ceea ce, excede exigențelor art.

281 C. proc. civ.

2.1 Împotriva Sentinței

nr. 376 din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.I., invocând lipsa de

temei legal a hotărârii recurate.

Printr-o primă

critică circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recurentul susține că sentința atacată nu respectă exigențele art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care instanța de fond, fără a

verifica situația concretă a reclamantului, care ar fi atras incidența Legii nr.

80/1995, a apreciat că în cauză se impune aplicarea dispozițiilor Legii nr. 360/2002,

ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei și atrage încălcarea art.

6 din C.E.D.O.

Prin criticile

formulate pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susține recurentul că obligarea sa la acordarea gradului

profesional de ofițer reclamantului, de la data absolvirii Academiei de Poliție

A.I.C., este netemeinică, în condițiile în care, dobândirea calității de ofițer

se face numai prin examen sau concurs iar reclamantul nu a promovat vreun

astfel de concurs organizat în condițiile art. 36 din Legea nr. 80/1995 și art.

42, art. 49 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008.

2.2 Prin recursul

declarat împotriva încheierii din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.M.D. susține că deși în

motivarea cererii de chemare în judecată a indicat ca temei legal Legea nr. 80/1995,

ceea ce impunea obligarea pârâtului să-i recunoască gradul militar de ofițeri

de jandarmi în condițiile art. 36 așlin.1 lit. h) coroborat cu art. 52 din

respectivul act normativ, din eroare instanța de fond a aplicat în cauză

dispozițiile Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului.

instanței de recurs

Analizând motivele de

recurs astfel cum acestea au fost formulate și în raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite ambele recursuri în sensul celor

ce se vor arăta:

Potrivit art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanță ca urmare a

soluționării cauzei cu care a fost investită „se dă în numele legii și va

cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum

și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Respectarea acestei

dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce

revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un

proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O.

În acest sens, în

jurisprudența C.E.D.O. s-a reținut constant că dreptul la un proces echitabil

nu poate fi examinat efectiv decât în situația în care instanța procedează la

„un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale

părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența”.

Or, în cauza dedusă

judecății, Înalta Curte constată că, la pronunțarea sentinței recurate,

instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și

apărărilor invocate de către părți, ceea ce cu ușurință se poate observa din

parcurgerea considerentelor hotărârii pronunțate de instanța fondului, care a

ignorat temeiul de drept invocat prin cererea de chemare în judecată și în

raport de care s-a răspuns prin întâmpinare, respectiv Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, și a soluționat cauza în raport de Legea nr.

360/2002 privind statutul polițistului, fără a pune în discuția părților

litigante schimbarea temeiului de drept, în condițiile art. 129 alin. (4) Cod

de procedură civilă.

Așadar, instanța de

fond, nu numai că nu a lămuri pe deplin, în condițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., situația de fapt invocată în susținerea pretențiilor și apărărilor de

către părți, dar a și aplicat în cauză un alt act normativ decât cel indicat, atitudine

ce nu poate fi acceptată, în condițiile în care este de natură a afecta

drepturile procedurale ale ambelor părți litigante, și echivalează cu

necercetarea fondului dreptului dedus judecății.

În aceste condiții,

în care instanța de fond nu a expus în considerentele hotărârii pronunțate care

au fost motivele care au generat aplicarea unui alt temei de drept decât cel

indicat de părți, în acord cu situația concretă a reclamantului, este evident că

ceea ce legiuitorul a numit „motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței” nu se regăsește în considerentele sentinței recurate,

făcând practic imposibilă exercitarea unui control judiciar de către instanța

de recurs.

Așa fiind, se

apreciază ca întemeiate motivele de recurs întemeiate, de ambii recurenți, pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., astfel că în raport cu dispozițiile

art. 312 C. proc. civ., recursurile vor fi admise și hotărârile casate cu

trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării

instanța de fond urmează a analiza punctual atât din perspectiva susținerilor

reclamantului cât și a apărărilor pârâtei, toate aspectele de fond necesare

lămuririi situației de fapt, sens în care va pune în discuția părților

completarea probatoriului cu înscrisuri din care să rezulte Facultatea din

cadrul Academiei de Poliție A.I.C., absolvită de reclamant și în funcție de

specializarea dobândită să decidă asupra normelor legale incidente în cauză,

respectiv Legea nr. 80/1995 sau Legea nr. 360/2002, și abia atunci să procedeze

la o analiză efectivă a temeiniciei dreptului pretins de reclamant în cauza

dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.A.I., împotriva Sentinței nr. 376 din 16.09 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul

declarat de P.M.D., împotriva încheierii din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârile

atacate și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2011.