ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1325/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1325/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul A.M. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și

Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Direcția Generală de

Poliție a Municipiului București, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța

să se dispună obligarea pârâților să-i acorde gradul profesional de ofițer de

poliție din anul absolvirii Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” prin

emiterea unei dispoziții în acest sens și obligarea pârâților Ministerul

Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române la

plata sumei de 5000 Euro, reprezentând daune morale, urmare a faptului că, prin

vădita rea-credință a acestor autorități publice de a-i acorda gradul

profesional conform studiilor absolvite, nu a primit salariul de ofițer, a

cheltuit bani pentru a susține niște examene nelegale, i s-a cauzat stres, o

stare de total disconfort psihic și a fost pus pe o poziție de inferioritate

față de ceilalți absolvenți ai Academiei de Poliție, care și-au primit gradul corespunzător

după promovarea examenului de licență.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor a invocat excepția prescripției dreptului la

acțiune.

În primul rând, acest pârât

consideră că, de la data de 1 iulie 2007, începe să curgă termenul în care

persoana în discuție avea posibilitatea de a investi instanța de judecată

competentă cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată.

Pe de o parte, pârâtul mai sus

indicat apreciază că devin incidente prevederile art. 11 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, în contextul în care temeiul juridic al acțiunii este reprezentat

de Legea contenciosului administrativ.

Pe de altă parte, dacă se consideră

că sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 137/2000,

pârâtul Ministerul Administrației și Internelor susține că, în opinia

reclamantului, luna iulie 2007 (când a susținut examenul de licență la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”) reprezintă data săvârșirii faptei de discriminare,

situație în care termenul de prescripție de 3 ani în care acesta putea

introduce acțiunea a expirat.

Pe fondul cauzei, pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor a solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea existentă la

dosar, pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a solicita respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

În plus, pârâta Direcția Generală de

Poliție a Municipiului București a invocat lipsa calității sale procesuale

pasive, iar pe fondul cauzei, a avut aceleași concluzii ca și ceilalți pârâți.

La termenul de judecată din 15

octombrie 2010, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune

ca neîntemeiată, având în vedere art. 11 din Legea nr. 554/2004, în raport de

care termenul de 6 luni curge de la comunicare.

De asemenea, instanța a luat în

considerare și răspunsul emis de pârâtul Ministerul Administrației și

Internelor la plângerea administrativă prealabilă, comunicat reclamantului la

data de 7 aprilie 2010, dar și data înregistrării acțiunii la 13 iulie 2010.

În plus, la același termen de

judecată, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, având în vedere

respectarea principiului contradictorialității.

Prin sentința nr. 3949 din 15

octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte cererea reclamantului, a obligat

pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al

Poliției Române și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București să

acorde reclamantului gradul de subinspector de poliție de la data absolvirii și

obținerii diplomei de licență la Facultatea de Drept din cadrul Academiei de

Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, respectiv iulie 2007, și să-i plătească drepturile

salariale aferente pe ultimii 3 ani calculați de la rămânerea definitivă a

prezentei hotărâri și a respins cererea de daune morale, ca nedovedită.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că, în perioada anilor 2002 – 2007,

reclamantul a urmat cursurile Facultății de Drept a Academiei de Poliție

„Alexandru Ioan Cuza” București, la forma de învățământ frecvență redusă, în

profilul Științe juridice, specializarea Drept, a susținut examenul de licență

la aceeași instituție de învățământ superior în sesiunea iulie 2007 și a

obținut media 9,00.

Prima instanță a considerat că

drepturile substanțiale ale reclamantului trebuie verificate în raport de

momentul absolvirii (iulie 2007) , potrivit principiului „

tempus regit actum

”

.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea

nr. 360/2002, absolvenților instituțiilor de învățământ de profil ale

Ministerului Administrației și Internelor li se acordă grade profesionale și

sunt încadrați în structurile de poliție cu perioade de stagiu.

În plus, curtea de apel a apreciat

că prezintă relevanță juridică pentru speța de față alin. (3) al aceluiași

articol, potrivit căruia la absolvirea Facultății de Drept din cadrul Academiei

de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” a Ministerului Administrației și Internelor,

polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și este încadrat

ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni.

Totodată, prima instanță a menționat

ca text aplicabil în materie art. 20 din H.G. nr. 294 din 21 martie 2007.

În temeiul alin. (1) al articolului

anterior arătat, pentru motivarea profesională a agenților de poliție

/subofițerilor cu rezultate profesionale foarte bune se instituie modalitatea

admiterii în Academie la ciclul studiilor universitare de licență prin metoda

„la alegere”, în conformitate cu criteriile de selecție stabilite de Ministerul

Administrației și Internelor și pe baza metodologiei prevăzute la art. 14 alin.

(1).

Alineatul (3) al aceluiași articol

precizează că se înmatriculează în anul I, cursuri cu frecvență redusă

candidații admiși.

De asemenea, a fost amintit alin. (4)

al articolului mai sus individualizat potrivit căruia, la absolvirea Academiei,

studenții care promovează examenul de licență primesc primul grad de ofițer

odată cu promoția care finalizează studiile la forma de învățământ la zi.

În raport de toate aceste texte

normative, prima instanță a constatat că reclamantului trebuia să i se acorde

gradul de subinspector de poliție din data absolvirii și obținerii diplomei de licență

în iulie 2007, astfel că era îndreptățit la plata drepturilor salariale aferente

pe ultimii 3 ani, calculați de la data rămânerii definitive a sentinței de

față, ca restanțe salariale neprescrise.

Referitor la acordarea daunelor

morale, curtea de apel a constatat că aceste despăgubiri nu au fost probate sub

aspectul naturii lor juridice și al cuantumului solicitat.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești au fost promovate în termen legal recursuri de către pârâți.

Recurentul Ministerul Administrației

și Internelor a solicitat casarea sentinței pentru încălcarea prevederilor art.

304 pct. 6 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

În dezvoltarea căii sale de atac,

recurentul Ministerul Administrației și Internelor reiterează excepția

prescripției dreptului la acțiune, susținând aplicabilitatea art. 11 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004 și faptul că data de la care începe să curgă termenul în

care intimatul-reclamant avea posibilitatea să introducă prezenta acțiunea era

cea a absolvirii Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, iar nu data

comunicării adresei nr. 291.098 din 7 aprilie 2010.

În ceea ce privește motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurentul Ministerul

Administrației și Internelor susține că prima instanță a acordat în mod nelegal

drepturile salariale, în condițiile în care, în acțiune, nu au fost solicitate

aceste sume.

Pe de altă parte, același recurent a

precizat ca temeiuri juridice ale temeiniciei susținerilor sale prevederile

Ordinului M.A.I. nr. S/II/3642 din 15 septembrie 2008 (prin care agentul de

poliție A.V.M. a fost trecut în corpul ofițerilor cu gradul profesional de

subinspector de poliție, beneficiind de la aceeași dată de drepturile bănești

aferente), ale art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002.

În opinia acestui recurent, având în

vedere art. 19 din Legea nr. 360/2002, existența studiilor superioare este o

condiție necesară însă nu și suficientă pentru ca un agent de poliție să fie încadrat

în corpul ofițerilor.

În plus, recurentul Ministerul

Administrației și Internelor a invocat și art. 9 alin. (2) din aceeași

reglementare, Ordinul M.A.I. nr. 665 din 28 noiembrie 2008 [art. 9 și art. 42 alin.

(1)].

În alt registru de idei, recurenții

Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Inspectoratul General

al Poliției Române au solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Acești recurenți au făcut pe fondul

cauzei apărări similare cu recurentul Ministerul Administrației și Internelor.

Analizând sentința atacată, în

raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C.

proc. civ.,Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza I și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., admiterea recursurilor, după cum se

va arăta în continuare.

În primul rând, trebuie remarcat

faptul că, în mod corect, prima instanță a respins excepția prescripției

dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Administrației și

Internelor.

În temeiul art. 11 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 1554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act

administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea

dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6

luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

În speță, răspunsul dat de pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor reclamantului la plângerea prealabilă a

fost comunicat la data de 7 aprilie 2010 (fila 39 dosar fond), iar acțiunea de față

a fost înregistrată la instanța de contencios administrativ la 13 iulie 2010.

În consecință, termenul legal de 6

luni a fost respectat, iar excepția prescripției dreptului la acțiune este

nefondată.

În altă ordine de idei, instanța de

control judiciar constată că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 6 teza a II-a C. proc. civ., respectiv atunci când instanța a acordat ceea

ce nu s-a cerut, ceea ce atrage modificarea hotărârii judecătorești.

În cauza de față,curtea de apel a

acordat drepturi salariale restante, în condițiile în care acțiunea nu a

cuprins o asemenea pretenție a reclamantului.

Prin urmare, această situație

vizează cazul de ultra petita.

Pe de altă parte, se cere a arăta că

sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât sentința

este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii .

Cu alte cuvinte, este vorba despre

încălcarea legii de drept material.

Mai precis, instanța de fond a

aplicat norme juridice care nu sunt aplicabile în speță.

Pe fond, nu trebuie ignorat art. 73

alin. (7) din Legea nr. 360/2002, care precizează că agenții de poliție care au

absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea

posturilor de ofițer vacante.

Astfel, trecerea în corpul

ofițerilor de poliție se face prin concurs și nu din oficiu.

Așa cum s-a menționat anterior, a

fost emis Ordinul M.A.I. nr. S/II/3641 din 15 septembrie 2008, prin care intimatul-reclamant

a fost trecut în corpul ofițerilor de poliție cu gradul profesional de

subinspector, ca urmare a concursului organizat în data de 11 iulie 2008 pentru

trecerea în corpul ofițerilor a agenților de poliție absolvenți ai Academiei de

Poliție „Alexandru Ioan Cuza” – curs de frecvență redusă.

În plus, art. 19 din Legea nr. 360/2002

arată că gradele profesionale se acordă în limita numărului de posturi prevăzute

cu gradele respective, aprobat de

m

inistrul

administrației și internelor, în condițiile legii.

După cum susțin recurenții-pârâți,

din acest text normativ rezultă că existența studiilor superioare reprezintă o

condiție necesară, însă, nu și suficientă pentru ca un agent de poliție să fie încadrat

în corpul ofițerilor.

În acest sens, amintim art. 9 alin.

(2) din Legea nr. 360/2002, potrivit căruia ofițerii de poliție pot proveni și

din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor

de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului

Administrației și Internelor sau ai altor instituții de învățământ superior cu

profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al

ministrului administrației și internelor.

Expresia „pot proveni” implică inexistența

unei obligații imperative pentru conducerea Ministerului Administrației și

Internelor de a reglementa condițiile în care agenții de poliție, cu studii

superioare, pot trece în corpul ofițerilor, cu luarea în considerare a mai

multor factori de natură financiară și a necesităților impuse în mod limitativ

de funcțiile existente.

De altfel, art. 9 din Ordinul M.A.I,

nr. 665/2008 arată că trecerea agenților de poliție, subofițerilor și

maiștrilor militari în corpul ofițerilor se face prin concurs de ocupare a posturilor

vacante prevăzute cu funcții de ofițer, cu excepția situațiilor prevăzute la

art. 63.

În consecință, este nefondată

pretenția reclamantului ca Ministerul Administrației și Internelor să procedeze

la trecerea acestuia în corpul ofițerilor începând cu data absolvirii studiilor

superioare, în contextul în care persoana fizică respectivă a promovat

concursul organizat la 11 iulie 2008.

Așadar, în raport de considerentele

expuse anterior, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursurilor,

modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Poliție a

Municipiului București și Inspectoratul General al Poliției Române împotriva

sentinței nr. 3949 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 4 martie 2011.