ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1150/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.R.D., având calitatea de polițist cu gradul profesional de agent șef de poliție în cadrul Academiei de Poliție "A.I.C." a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor și Academia de Poliție "A.I.C.", solicitând obligarea pârâților la trecerea/avansarea sa în corpul ofițerilor de poliție și să-i acorde gradul profesional de ofițer de poliție și să emită o dispoziție de numire pe o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale.

În motivarea cererii, reclamantul arată că a urmat cursurile Facultății de Drept a Academiei de Poliție "A.I.C." la forma de învățământ frecvență redusă, profilul Științe juridice, specialitatea Drept și a susținut examenul de licență în anul 2005, dar nu a fost avansat în corpul ofițerilor de poliție, fiind discriminat în raport cu absolvenții de la cursuri de zi. Pârâtul M.A.I. a formulat întâmpinare și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru nerespectarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta Academia de Poliție "A.I.C." a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 5.241 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Academiei de Poliție "A.I.C." ca neîntemeiată, a fost admisă acțiunea și obligat pârâtul M.A.I. să dispună avansarea/trecerea reclamantului în corpul ofițerilor de poliție și obligată Academia de poliție să emisă dispoziția de numire a reclamantului pe o funcție corespunzătoare gradului profesional. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Academia de Poliție "A.I.C." este neîntemeiată având în vedere că reclamantul deține o funcție în cadrul acestei pârâte și există identitate între această pârâtă și persoana căreia îi revine competența desemnării unor persoane în vederea ocupării unor funcții în cadrul acesteia.

Excepția prescripției a fost respinsă ca neîntemeiată pentru că în raport de data comunicării refuzului de avansare și data introducerii acțiunii, nu a fost depășit termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, în raport de dispozițiile art. 9 alin. (1) și (2) și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, instanța de fond a apreciat că absolvenții Academiei de Poliție "A.I.C.", fără deosebire de forma de învățământ, li se acordă grad profesional de subinspector de poliție și sunt încadrați ca debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni, fără îndeplinirea unei alte formalități și că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, dispoziții care nu se aplică agenților de poliție care au absolvit alte instituții de învățământ superior.

Deși instanța a reținut că dispozițiile H.G. nr. 294/2007 sunt aplicabile începând cu anul universitar 2007 - 2008, ele confirmă interpretarea dată de art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002. În același sens, a fost adoptată și o soluție de principiu de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, iar în raport de această practică se impune admiterea cererii și în virtutea principiului nediscriminării pentru că nu există rațiuni obiective și rezonabile pentru care persoane aflate în aceeași situație să fie tratate în mod diferit. În raport de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că susținerile pârâtului M.A.I. referitoare la deciziile Curții Constituționale privind O.U.G.

nr. 137/2000 nu sunt întemeiate, având în vedere că soluția în privința reclamantului se impune ca urmare a interpretării unor dispoziții legale deja existente la data obținerii diplomei de licență și nu se creează drepturi în absența unor reglementări legale incidente cauzei. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Academia de Poliție "A.I.C." și Ministerul Administrației și Internelor. I. În recursul declarat de pârâta Academia de Poliție "A.I.C." se critică soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică deoarece: - în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune deoarece momentul absolvirii cu diplomă de licență a Academiei de poliție (2005) este data de la care începe să curgă termenul în care persoana în cauză avea posibilitatea de a învesti instanța de judecată competentă cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată.

De aceea, s-a solicitat admiterea excepției invocate și respingerea cererii de chemare în judecată ca tardiv formulată. - în mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Academiei de Poliție "A.I.C.", întrucât nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în speță este vorba de acte juridice aflate în competența exclusivă a M.A.I.; - instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Corpul Național al Polițiștilor, dar oricum acesta nu are un interes și, de aceea, se impune respingerea cererii de intervenție accesorie; - hotărârea este netemeinică și nelegală.

S-a arătat că în speță este necesar să fie distinsă perioada anterioară intrării în vigoare a H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție "A.I.C." și perioada ulterioară intrării în vigoare, având în vedere că numai după intrarea în vigoare a acestui act normativ toți absolvenții Academiei de Poliție, indiferent de forma de școlarizare urmată, zi sau frecvență redusă, trebuiau să fie avansați în primul grad de ofițer, astfel că anterior nu exista această obligație. Această concluzie se impune în raport de prevederile art. 9 și art. 75 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 și pentru că reclamantul nu a promovat vreun concurs organizat pentru a intra în corpul ofițerilor, se impune respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

II. În recursul declarat de pârâtul M.A.I. s-a criticat soluția instanței de fond, întrucât: - instanța de fond a respins greșit excepția tardivității formulării acțiunii având în vedere că reclamantul a absolvit cursurile Academiei de Poliție "A.I.C." în anul 2005, iar în raport de această dată se calculează termenul în care persoana avea posibilitatea de a învesti instanța de judecată competentă cu soluționarea unei cereri de judecată; - hotărârea este netemeinică și nelegală pentru că, potrivit art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, trecerea în corpul ofițerilor de poliție se face prin concurs și nu din oficiu, iar existența studiilor superioare este o condiție necesară, însă nu și suficientă pentru că un agent de poliție să fie încadrat în corpul ofițerilor.

Expresia "pot proveni" din cuprinsul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 presupune latitudinea (posibilitatea) și nu obligația imperativă pentru conducerea Ministerului Administrației și Internelor să reglementeze condițiile în care agenții de poliție, cu studii superioare, pot trece în corpul ofițerilor. În baza acestei posibilități a fost emis Ordinul nr. 665/2008 al M.A.I. prin care, la art. 42 s-a prevăzut dreptul agenților de poliție care au absolvit studii superioare de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile legii și, de aceea, obligarea M.A.I., la acordarea gradului profesional de ofițer în condițiile în care intimatul-reclamant nu a promovat vreun concurs este neîntemeiată.

S-a solicitat instanței de recurs ca aplicarea și interpretarea actului normativ să se facă în corelare cu prevederile din acel act dar și coroborate cu alte norme juridice care au același domeniu sau unul apropiat de reglementare sau aplicabilitate. Deși art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 nu distinge în mod expres dacă facultatea de drept absolvită trebuie să fie la cursuri de zi sau la cursuri cu frecvență redusă, din interpretarea textului rezultă că se referă numai la absolvenții de la cursurile de zi. Această interpretare se impune în raport de dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002, dar și de cele ale art. 73 alin. (7) care prevede faptul că agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițer vacante.

Referitor la motivarea instanței de fond conform căreia în cauza de față, prin admiterea acțiunii nu s-a creat un drept în favoarea intimatului-reclamant s-au adus următoarele critici având în vedere faptul că este incidentă tocmai situația analizată în cuprinsul Deciziei nr. 818 din 3 iulie 2008 a Curții Constituționale pentru că instanța de fond a creat în fapt un drept, respectiv acela de a obține trecerea în corpul ofițerilor fără îndeplinirea altei formalități. S-a solicitat să se constate că nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat și, de aceea, se impune admiterea recursului și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii pe cale de excepție sau pe fond, ca neîntemeiată.

4. Soluția instanței de fond După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente: Având în vedere că în cele două recursuri a fost criticată soluția instanței de fond cu privire la modul de soluționare a excepției tardivității cererii reclamantului, aceste critici vor fi analizate împreună dar se constată că sunt nefondate. Cererea reclamantului adresată instanței de fond a avut ca temei refuzul nejustificat al M.A.I. de a-l avansa pe reclamant în corpul ofițerilor de poliție. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, "refuzul nejustificat de a soluționa o cerere" este exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar conform art. 2 alin. (2) din același act normativ, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim este asimilat actelor administrative.

În acest fel, termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ se calculează potrivit art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/ 2004. Pentru că în speță a fost invocat refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004 se calculează de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii. Cum adresa nr. 308657 a M.A.I. prin care i s-a comunicat refuzul explicit de soluționare a cererii a fost emisă la 2 decembrie 2010, iar acțiunea a fost adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la 18 ianuarie 2011, se constată că excepția tardivității a fost corect soluționată de instanța de fond și nu pot fi reținute susținerile potrivit cărora termenul curge de la data absolvirii studiilor superioare pentru că nu există niciun temei legal pentru aceasta.

Nici criticile referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Academiei de Poliție "A.I.C.", nu sunt fondate. Așa cum a reținut și instanța de fond, reclamantul este angajat al Academiei de Poliție "A.I.C." și a solicitat și emiterea de către aceasta, dacă va fi trecut în corpul ofițerilor, a unei dispoziții prin care să fie numit într-o funcție corespunzătoare acestui nou grad profesional, astfel că pârâta Academia de Poliție are calitate procesuală pasivă în cauză și nu este greșită soluția instanței de fond prin care s-a respins această excepție ca neîntemeiată. Criticile referitoare la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție accesorie formulată de Corpul Național al Polițiștilor se constată că și acestea sunt nefondate.

Este adevărat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție formulată de Corpul Național al Polițiștilor în interesul reclamantului, dar recurenta Academia de Poliție "A.I.C." nu justifică o vătămare ce i-ar fi fost cauzată prin nepronunțarea acestei cereri de intervenție accesorie, iar potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Criticile din cele două recursuri referitoare la fondul cauzei sunt nefondate. Așa cum a subliniat și instanța de fond, în art. 9 din Legea nr. 360/2002 sunt stabilite regula și excepția modului de recrutare a polițiștilor.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 polițiștii provin, de regulă, din rândul absolvenților instituțiilor de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor, iar conform art. 9 alin. (2) din același act normativ, ei pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor. În motivele de recurs se fac referiri la dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 dar acestea nu sunt corelate cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din aceeași lege.

Conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, absolvenții Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție "A.I.C." primesc gradul profesional de sub-inspector de poliție, fiind încadrați ca ofițeri debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni, fără a face vreo deosebire în funcție de forma de învățământ, cursuri de zi sau cu frecvență redusă. Această situație este reglementată separat de cea a agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai unor instituții de învățământ superior la care se referă art. 21 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, dispozițiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 se referă la agenții de poliție la care face trimitere art. 21 alin. (4) din aceeași lege și nu la absolvenții Facultăților de Drept al Academiei de Poliție "A.I.C." a căror situație este reglementată diferit și nu impune participarea la concurs.

Chiar și art. 21 alin. (5) din Statutul polițistului subliniază faptul că absolvenții Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție "A.I.C." au o situație diferită de cea a agenților de poliție care au absolvit instituții de învățământ superior de scurtă sau lungă durată ale M.A.I., pentru că se prevede că după expirarea perioadei de stagiu pentru absolvenții Facultății de Drept și a perioadei de probă pentru agenții care au promovat concursul organizat în condițiile art. 73 alin. (7), aceștia susțin examen de definitivare în profesie a cărui nepromovare conduce la îndepărtarea din poliție. Astfel, se poate observa că legea nu face distincție între absolvenții Facultății de Drept ai Academiei de Poliție "A.I.C." (care pot fi absolvenți la cursuri de zi sau cu frecvență redusă, dar materia studiată este aceeași, examenul de licență este organizat în aceleași condiții) ci între aceștia și absolvenții altor instituții de învățământ superior ale M.A.I.

sau ai unor instituții de învățământ superior, cu profil corespunzător. Referitor la neaplicarea prevederilor H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție "A.I.C." în speță, pentru că dispozițiile acestei hotărâri au fost aplicabile începând cu anul universitar 2007 - 2008 se constată că a fost invocat acest act normativ numai atunci când s-a făcut trimitere la celelalte instituții de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I., dar acțiunea reclamantului a fost admisă în raport de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002. Toate acestea dovedesc faptul că refuzul M.A.I. de a-l avansa pe reclamant în corpul ofițerilor de poliție, deși acesta este absolvent al Facultății de Drept a Academiei de Poliție "A.I.C.", cursuri de frecvență redusă, este nejustificat, astfel cum a constatat și instanța de fond.

În legătură cu soluțiile de practică pronunțate de Înalta Curte, secția contencios administrativ și fiscal, și invocate de recurent, se constată că acestea sunt pronunțate în perioada 2005 - 2008, dar pentru că a existat practică neunitară în această problemă, în luna februarie 2009, Înalta Curte a adoptat o soluție de principiu în sensul constatării refuzului nejustificat, în raport de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 360/2002. Față de soluția de principiu adoptată și în lipsa unor argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii judiciare, s-ar ajunge la adoptarea unor soluții contrare care are ca efect încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este el reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Chiar dacă divergențele de jurisprudență constituie consecința inerentă a oricărui sistem judiciar, nu este permis ca instanța supremă să devină ea însăși, prin practica neunitară, o sursă de insecuritate juridică, aspecte subliniate de CEDO chiar în cauze împotriva României (cauza Beian - paragraful 39, cauza Ștefan și Ștef - paragraful 33). Tot nefondate sunt criticile referitoare la incidența Deciziei nr. 818 din 3 iulie 2008 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că prevederile art. 1, 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerente discriminatorii.

Chiar dacă instanța de fond a invocat principiul nediscriminării, acțiunea reclamantului este întemeiată în raport de interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 coroborată cu cele ale art. 9 alin. (2) și (4) și art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 și nu se regăsește ipoteza avută în vedere de decizia Curții Constituționale, pentru că nu ne aflăm în ipoteza anulării sau refuzul de a aplica un act normativ, ci în problema modului de interpretare a unor dispoziții din Legea nr. 360/ 2002. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și Academia de Poliție "A.I.C." împotriva Sentinței nr. 5.241 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2012. Procesat de GGC - AM