ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2937/2013

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin cererea formulată la data de 6 aprilie 2011

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și

fiscal, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.I. solicitând

instanței să dispună obligarea pârâtului la trecerea/avansarea sa în corpul

ofițerilor de jandarmi, să-i acorde gradul profesional de ofițer de jandarmi și

să emită o Dispoziție de numire pe o funcție corespunzătoare pregătirii sale

profesionale.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat că este angajat al MAI și în iulie 2001 a fost selecționat și a susținut examen de admitere la Facultatea de Drept a Academiei de Politie, București, fiind declarat admis.

În perioada anilor

2001-2006 a urmat cursurile Facultății de Drept a Academiei de Poliție, București,

la forma de învățământ frecvență redusă, în profilul Științe Juridice,

specialitatea Drept, a susținut examenul de licență la Academia de Poliție, București în sesiunea iulie 2006 și a obținut media 8 conform Diplomei

de Licență.

Pe perioada

facultății atât cursurile cât și examenul de licență desfășurate în cadrul

Academiei de Poliție, au avut ca obiect aceleași materii ca și la cursurile de

zi, ba mai mult chiar examenul de licență a avut loc în aceeași zi și în aceleași

săli de concurs cu studenții de la cursurile de zi, subiectele fiind comune și

alese prin tragere la sorți din cadrul aceleiași tematici și bibliografii.

În continuare

reclamantul a invocat dispozițiile H.G. nr. 137/1991 și nr. 294/2007, art. 23

din Legea jandarmeriei, art. 36 si 45 din Legea nr. 80/1995 susținând că a fost

discriminat față de studenții de la cursurile de zi care au absolvit Facultatea

de Drept a Academiei de Politie, București, din aceeași promoție.

La data de 1

septembrie 2011, pârâtul M.A.I. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția

tardivității acțiunii reclamantului, considerând că acesta este decăzut din dreptul

de a formula prezenta acțiune.

Pe fond a solicitat

respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiata.

Prin Sentința nr. 7408

din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității.

A respins acțiunea

formulată de reclamantul C.A. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Cu privire la

excepția tardivității a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.

11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamantul nu contestă prin acțiune

un act administrativ individual, un astfel de act nefiind emis în cauză.

Reclamantul a

solicitat avansarea sa în corpul ofițerilor de jandarmi, acordarea gradului

profesional de ofițer de jandarmi și emiterea unei dispoziții de numire într-o

funcție corespunzatoare pregătirii sale.

În acest sens

reclamantul a formulat un memoriu la data de 2 februarie 2011, la care i s-a

răspuns de către pârât prin adresa din 11 februarie 2011, iar reclamantul a

introdus prezenta acțiune la data de 6 aprilie 2011, adică în termenul prevăzut

la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța

a constatat următoarele:

Reclamantul, subofițer

în cadrul Jandarmeriei Române din anul 2001 a absolvit cursurile Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție, Bucuresti, forma de învățământ frecvență

redusă și a promovat examenul de licență, obținând diploma de licență.

Curtea a reținut că

în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile H.G. nr. 294/2007, întrucât acest act

normativ nu era în vigoare la data absolvirii studiilor de către reclamant.

Legea nr 80/1995 nu

prevede obligativitatea ca subofițerii să fie trecuți automat în corpul

ofițerilor ci recunoaște posibilitatea ca absolvenții cu diplomă de licență ai

instituțiilor militare de învățământ superior, anterior subofițeri în

activitate să poată deveni ofițeri.

Astfel, a apreciat

Curtea, reclamantul nu a fost trecut în corpul ofițerilor în anul absolvirii

facultății, iar în prezent accederea sa în corpul ofițerilor se poate face

numai în condițiile prevăzute de art. 9 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, adică

condiționat de existența posturilor vacante și de participarea la concurs.

Art. 21 alin. (3) din

legea nr. 360/2002 nu îi este aplicabil reclamantului deoarece acesta nu este

polițist, iar legea se referă la statutul polițistilor.

Astfel, instanța a

apreciat că tratamentul diferențiat este justificat obiectiv de un scop legitim,

acela de a reglementa evoluția în cariera a angajaților de către M.A.I.

Nu poate fi reținuta

ca fiind discriminatorie situația că absolvenții de la zi au fost încadrați în

corpul ofițerilor, deoarece acei absolvenți nu făceau deja parte din

structurile M.A.I.

În fine, Curtea a

reținut că în contextul prezentat nu se pot aplica nici dispozițiile art. 16

din Constituția României, situația absolvenților la zi nefiind identică cu cea

a subofițerilor angajați deja în structurile M.A.I. și care au absolvit

ulterior facultatea din cadrul Academiei de politie, la frecvență redusă.

Recursul declarat în

cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul a susținut

că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale în vigoare. Astfel

a motivat că Legea nr. 80/1995 nu prevede obligativitatea ca subofițerii să fie

trecuți automat în corpul ofițerilor ci recunoaște doar posibilitatea ca

absolvenții cu diplomă de licență ai instituțiilor militare de învățământ

superior, anterior subofițeri în activitate, să poată deveni ofițeri. Ori, a

precizat recurentul, art. 36 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 prevede în mod

expres și fără echivoc care este proveniența ofițerilor în activitate, situația

sa fiind individualizată de lit. h) a menționatului articol: „.subofițeri în

activitate, absolvenți cu diploma de licență ai instituțiilor militare de învatamant

superior”

Cu privire la

considerentele instanței de fond, potrivit cărora accederea, în prezent, în

corpul ofițerilor se poate face numai în condițiile prevăzute de art. 9 din Ordinul

M.A.I. nr. 665/2008, adică condiționata de existenta posturilor vacante și de

participarea la concurs, recurentul a susținut că acest text a fost interpretat

greșit ca fiind aplicabil și situației subofițerilor în activitate absolvenți

ai instituțiilor de învățământ superior din cadrul M.A.I deși textul

îi exclude expres:" Trecerea agenților de

poliție, subofițerilor și maiștrilor militari în

corpul ofițerilor se

face prin concurs de ocupare a posturilor vacante prevăzute cu funcții de

ofițer, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 63 „ Absolvenților prevăzuți la

art. 62 alin. (1), după promovarea examenului de licența, li se acorda primul

grad de ofițer.”

De asemenea

recurentul a mai arătat că legea prevede într-adevăr examen, dar doar pentru

înaintarea în grade superioare conform art. 56, ceea ce nu e cazul său.

Cu privire la

neaplicarea H.G. nr. 294/2007, recurentul a susținut că la data la care a solicitat

valorificarea dreptului de a fi înaintat în grad de ofițer, actul era în

vigoare în forma invocata și chiar în cazul în care s-ar admite raționamentul

Curții, la data absolvirii era în vigoare H.G. nr. 137/1991 care la art. 8

prevedea acordarea obligatorie a gradului de ofițer studenților ce au promovat

anul 3 de studii.

În fine recurentul a

arătat că soluția contravine practicii constante în soluționarea unor cauze

similare fapt ce ridică problema practicii neunitare sancționată de C.E.D.O.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și

dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul reclamant este

subofițer în cadrul Jandarmeriei Române din anul 2001, a absolvit cursurile Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție, Bucuresti, forma de

învățământ frecvență redusă și a promovat examenul de licență, obținând diploma

de licență, promoția 2007.

Recurentul reclamant afirmă

că, raportat la prevederile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor

militare, cu modificările și completările

ulterioare, M.A.I. avea

obligația să îi recunoască gradul militar de

ofițer în condițiile art. 36 alin. (1) și (2) din Legea nr.

80/1995, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte reține

că dispozițiile art. 36 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor

militare, cu modificările și completările ulterioare, fac referire la

proveniența ofițerilor și nu la

obligativitatea

acordării gradelor militare celor menționați

în lege.

Trecerea

polițiștilor/cadrelor militare într-o categorie/corp superior este reglementată

de dispoziții interne, respectiv Ordinul M.A.I. nr. 300/2004 privind

activitatea de management resurse umane în unitățile M.A.I., secțiunea a V-a,

iar din coroborarea dispozițiilor art. 49 din acest ordin cu dispozițiile art. 42

din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 rezultă că ofițerii pot proveni din rândul

subofițerilor absolvenți cu diplomă de licență, ai instituțiilor de învățământ

superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituții de

învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților necesare cadrelor

militare, că maiștrii și subofițerii dobândesc calitatea de ofițer după promovarea

unui examen sau concurs.

Astfel că, a

șa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor

legale invocate anterior, art. 36 din Legea nr.

80/1995, cu modificările și completările ulterioare, instituie

posibilitatea trecerii în corpul

ofițerilor a maiștrilor militari și

subofițerilor absolvenți de studii superioare, iar art. 42 din Ordinul M.A.I. nr.

665/2008 condiționează acest lucru de promovarea unui concurs susținut în

acest sens, concurs care se organizează în

momentul identificării unor posturi vacante prevăzute cu

funcții de ofițer, aspect reiterat și de

prevederile art. 9 din Ordinului M.A.I. nr. 665/2008.

Înalta Curte constată

că în mod corect a reținut prima instanță că, deoarece reclamantul nu a

promovat vreun concurs organizat în vederea trecerii în corpul ofițerilor, nu

poate fi admisă cererea privind obligarea M.A.I. la acordarea gradului

profesional de ofițer reclamantului, de la data absolvirii Academiei de

Poliției.

De asemenea, în ceea

ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007

privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție, se constată că aceasta

vizează în mod expres anul universitar 2007- 2008, potrivit art. 25 din Hotărâre,

iar cum reclamantul este absolvent al instituției de învățământ superior în

anul 2007, nu poate fi primită cererea de a beneficia de aceste dispoziții

aplicabile după momentul absolvirii sale.

Înalta Curte nu poate

reține nici o presupusă situație discriminatorie, reglementată de dispozițiile art.

21 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, având în vedere Decizia nr. 1325 din 4

decembrie 2008 a Curții Constituționale, potrivit căreia dispozițiile O.G. nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt

neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că

instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor

acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le

înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte

acte normative. Față de prevederile acestei decizii a Curții Constituționale,

dar și datorită faptului că, în materie de discriminare, instanța cenzurează

hotărârile Colegiului Director al C.N.C.D., potrivit art. 20 alin. (9) din O.G.

nr. 137/200 cu modificările și completările ulterioare, instanța a respins

acest capăt de cerere formulat de reclamant.

Instanța apreciază că

hotărârile invocate de reclamant ca fiind practică judiciară în materie privesc

pe de o parte contestații formulate împotriva Hotărârilor C.N.C.D., iar, pe de

altă parte, vizează persoane cărora li se aplică dispozițiile Legii nr. 360/2002

privind Statutul Polițistului, și nu cadre militare, al căror statut este

reglementat prin Legea nr. 80/1995, fiind așadar situații de fapt și de drept

total diferite.

În concluzie, pentru

considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.A. împotriva Sentinței nr. 7408 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 7 martie 2013.