ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2937/2013

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin cererea formulată la data de 6 aprilie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.I. solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la trecerea/avansarea sa în corpul ofițerilor de jandarmi, să-i acorde gradul profesional de ofițer de jandarmi și să emită o Dispoziție de numire pe o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că este angajat al MAI și în iulie 2001 a fost selecționat și a susținut examen de admitere la Facultatea de Drept a Academiei de Politie, București, fiind declarat admis.

În perioada anilor 2001-2006 a urmat cursurile Facultății de Drept a Academiei de Poliție, București, la forma de învățământ frecvență redusă, în profilul Științe Juridice, specialitatea Drept, a susținut examenul de licență la Academia de Poliție, București în sesiunea iulie 2006 și a obținut media 8 conform Diplomei de Licență. Pe perioada facultății atât cursurile cât și examenul de licență desfășurate în cadrul Academiei de Poliție, au avut ca obiect aceleași materii ca și la cursurile de zi, ba mai mult chiar examenul de licență a avut loc în aceeași zi și în aceleași săli de concurs cu studenții de la cursurile de zi, subiectele fiind comune și alese prin tragere la sorți din cadrul aceleiași tematici și bibliografii.

În continuare reclamantul a invocat dispozițiile H.G. nr. 137/1991 și nr. 294/2007, art. 23 din Legea jandarmeriei, art. 36 si 45 din Legea nr. 80/1995 susținând că a fost discriminat față de studenții de la cursurile de zi care au absolvit Facultatea de Drept a Academiei de Politie, București, din aceeași promoție. La data de 1 septembrie 2011, pârâtul M.A.I. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității acțiunii reclamantului, considerând că acesta este decăzut din dreptul de a formula prezenta acțiune. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiata. Prin Sentința nr. 7408 din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității.

A respins acțiunea formulată de reclamantul C.A. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Cu privire la excepția tardivității a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamantul nu contestă prin acțiune un act administrativ individual, un astfel de act nefiind emis în cauză. Reclamantul a solicitat avansarea sa în corpul ofițerilor de jandarmi, acordarea gradului profesional de ofițer de jandarmi și emiterea unei dispoziții de numire într-o funcție corespunzatoare pregătirii sale. În acest sens reclamantul a formulat un memoriu la data de 2 februarie 2011, la care i s-a răspuns de către pârât prin adresa din 11 februarie 2011, iar reclamantul a introdus prezenta acțiune la data de 6 aprilie 2011, adică în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele: Reclamantul, subofițer în cadrul Jandarmeriei Române din anul 2001 a absolvit cursurile Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție, Bucuresti, forma de învățământ frecvență redusă și a promovat examenul de licență, obținând diploma de licență. Curtea a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile H.G. nr. 294/2007, întrucât acest act normativ nu era în vigoare la data absolvirii studiilor de către reclamant. Legea nr 80/1995 nu prevede obligativitatea ca subofițerii să fie trecuți automat în corpul ofițerilor ci recunoaște posibilitatea ca absolvenții cu diplomă de licență ai instituțiilor militare de învățământ superior, anterior subofițeri în activitate să poată deveni ofițeri.

Astfel, a apreciat Curtea, reclamantul nu a fost trecut în corpul ofițerilor în anul absolvirii facultății, iar în prezent accederea sa în corpul ofițerilor se poate face numai în condițiile prevăzute de art. 9 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, adică condiționat de existența posturilor vacante și de participarea la concurs. Art. 21 alin. (3) din legea nr. 360/2002 nu îi este aplicabil reclamantului deoarece acesta nu este polițist, iar legea se referă la statutul polițistilor. Astfel, instanța a apreciat că tratamentul diferențiat este justificat obiectiv de un scop legitim, acela de a reglementa evoluția în cariera a angajaților de către M.A.I. Nu poate fi reținuta ca fiind discriminatorie situația că absolvenții de la zi au fost încadrați în corpul ofițerilor, deoarece acei absolvenți nu făceau deja parte din structurile M.A.I.

În fine, Curtea a reținut că în contextul prezentat nu se pot aplica nici dispozițiile art. 16 din Constituția României, situația absolvenților la zi nefiind identică cu cea a subofițerilor angajați deja în structurile M.A.I. și care au absolvit ulterior facultatea din cadrul Academiei de politie, la frecvență redusă. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale în vigoare. Astfel a motivat că Legea nr. 80/1995 nu prevede obligativitatea ca subofițerii să fie trecuți automat în corpul ofițerilor ci recunoaște doar posibilitatea ca absolvenții cu diplomă de licență ai instituțiilor militare de învățământ superior, anterior subofițeri în activitate, să poată deveni ofițeri.

Ori, a precizat recurentul, art. 36 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 prevede în mod expres și fără echivoc care este proveniența ofițerilor în activitate, situația sa fiind individualizată de lit. h) a menționatului articol: „.subofițeri în activitate, absolvenți cu diploma de licență ai instituțiilor militare de învatamant superior” Cu privire la considerentele instanței de fond, potrivit cărora accederea, în prezent, în corpul ofițerilor se poate face numai în condițiile prevăzute de art. 9 din Ordinul M.A.I.

nr. 665/2008, adică condiționata de existenta posturilor vacante și de participarea la concurs, recurentul a susținut că acest text a fost interpretat greșit ca fiind aplicabil și situației subofițerilor în activitate absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior din cadrul M.A.I deși textul îi exclude expres:" Trecerea agenților de poliție, subofițerilor și maiștrilor militari în corpul ofițerilor se face prin concurs de ocupare a posturilor vacante prevăzute cu funcții de ofițer, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 63 „ Absolvenților prevăzuți la art. 62 alin. (1), după promovarea examenului de licența, li se acorda primul grad de ofițer.” De asemenea recurentul a mai arătat că legea prevede într-adevăr examen, dar doar pentru înaintarea în grade superioare conform art. 56, ceea ce nu e cazul său.

Cu privire la neaplicarea H.G. nr. 294/2007, recurentul a susținut că la data la care a solicitat valorificarea dreptului de a fi înaintat în grad de ofițer, actul era în vigoare în forma invocata și chiar în cazul în care s-ar admite raționamentul Curții, la data absolvirii era în vigoare H.G. nr. 137/1991 care la art. 8 prevedea acordarea obligatorie a gradului de ofițer studenților ce au promovat anul 3 de studii. În fine recurentul a arătat că soluția contravine practicii constante în soluționarea unor cauze similare fapt ce ridică problema practicii neunitare sancționată de C.E.D.O. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul reclamant este subofițer în cadrul Jandarmeriei Române din anul 2001, a absolvit cursurile Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție, Bucuresti, forma de învățământ frecvență redusă și a promovat examenul de licență, obținând diploma de licență, promoția 2007. Recurentul reclamant afirmă că, raportat la prevederile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, M.A.I. avea obligația să îi recunoască gradul militar de ofițer în condițiile art. 36 alin. (1) și (2) din Legea nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare. Înalta Curte reține că dispozițiile art. 36 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, fac referire la proveniența ofițerilor și nu la obligativitatea acordării gradelor militare celor menționați în lege.

Trecerea polițiștilor/cadrelor militare într-o categorie/corp superior este reglementată de dispoziții interne, respectiv Ordinul M.A.I. nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile M.A.I., secțiunea a V-a, iar din coroborarea dispozițiilor art. 49 din acest ordin cu dispozițiile art. 42 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 rezultă că ofițerii pot proveni din rândul subofițerilor absolvenți cu diplomă de licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituții de învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților necesare cadrelor militare, că maiștrii și subofițerii dobândesc calitatea de ofițer după promovarea unui examen sau concurs.

Astfel că, a șa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor legale invocate anterior, art. 36 din Legea nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare, instituie posibilitatea trecerii în corpul ofițerilor a maiștrilor militari și subofițerilor absolvenți de studii superioare, iar art. 42 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 condiționează acest lucru de promovarea unui concurs susținut în acest sens, concurs care se organizează în momentul identificării unor posturi vacante prevăzute cu funcții de ofițer, aspect reiterat și de prevederile art. 9 din Ordinului M.A.I. nr. 665/2008. Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță că, deoarece reclamantul nu a promovat vreun concurs organizat în vederea trecerii în corpul ofițerilor, nu poate fi admisă cererea privind obligarea M.A.I.

la acordarea gradului profesional de ofițer reclamantului, de la data absolvirii Academiei de Poliției. De asemenea, în ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție, se constată că aceasta vizează în mod expres anul universitar 2007- 2008, potrivit art. 25 din Hotărâre, iar cum reclamantul este absolvent al instituției de învățământ superior în anul 2007, nu poate fi primită cererea de a beneficia de aceste dispoziții aplicabile după momentul absolvirii sale. Înalta Curte nu poate reține nici o presupusă situație discriminatorie, reglementată de dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, având în vedere Decizia nr. 1325 din 4 decembrie 2008 a Curții Constituționale, potrivit căreia dispozițiile O.G.

nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Față de prevederile acestei decizii a Curții Constituționale, dar și datorită faptului că, în materie de discriminare, instanța cenzurează hotărârile Colegiului Director al C.N.C.D., potrivit art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/200 cu modificările și completările ulterioare, instanța a respins acest capăt de cerere formulat de reclamant.

Instanța apreciază că hotărârile invocate de reclamant ca fiind practică judiciară în materie privesc pe de o parte contestații formulate împotriva Hotărârilor C.N.C.D., iar, pe de altă parte, vizează persoane cărora li se aplică dispozițiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, și nu cadre militare, al căror statut este reglementat prin Legea nr. 80/1995, fiind așadar situații de fapt și de drept total diferite. În concluzie, pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.A. împotriva Sentinței nr. 7408 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2013.