ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2255/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul N.M. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 658 din 4 decembrie 2008 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D. și M.A.I., anularea acestei hotărâri. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că raportat la prevederile Legii nr. 360/2002 Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M.A.I. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (6) din O.G.

137/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare "persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare", ceea ce s-a întâmplat, instituția înaintând C.N.C.D., la solicitarea acestuia, adresa din 5 din 13 octombrie 2008. Prin Sentința nr. 233 din 12 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul N.M., în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D. și M.A.I. A anulat Hotărârea nr. 658 din 04 decembrie 2008 a C.N.C.D. și a constatat existența unor fapte de discriminare prin aplicarea unui tratament diferențiat absolvenților Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție "A.I.C." de la forma de învățământ frecvență redusă comparativ cu absolvenții de la forma de învățământ de zi.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. că aceasta este neîntemeiată, deoarece potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2008, calitatea de părți în fața Colegiului director al Consiliului o au, nu numai persoana care a formulat sesizarea adresată Consiliului, ci și persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, prin petiția formulată în fața C.N.C.D., reclamantul a adus la cunoștința acestuia faptul că absolvenții Academiei de Poliție "A.I.C." care au urmat cursurile la forma de învățământ frecvență redusă și au susținut examenul de licență în anul 2007 nu beneficiază de acordarea gradului profesional de subinspector, în schimb, absolvenții ce au urmat cursurile la aceeași formă de învățământ și au susținut examenul de licență în 2008 au beneficiat de acordarea acestui grad, petentul considerând situația astfel creată ca fiind de natură discriminatorie.

Prin hotărârea atacată, Consiliul a reținut că petentul se consideră discriminat deoarece nu a obținut gradul profesional de subinspector de poliție în urma susținerii examenului de licență la Academia de Poliție "A.I.C." din București, în anul 2007, colegii săi care au urmat studiile la zi primind acel grad, iar în anul 2008 situația a fost remediată prin lege, toți absolvenții beneficiind de gradul mai sus-menționat. A constatat că cele două categorii de absolvenți nu se află în situații comparabile și de aici și diferența de tratament juridic. A mai constatat că potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, la absolvirea facultății de drept din cadrul Academiei de Poliție "A.I.C." polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliție, dispoziția legală nefăcând distincție între absolventul facultății de drept din cadrul Academiei de Poliție "A.I.C." la cursuri de zi sau cu frecvență redusă.

A mai reținut prima instanță că în contextul apariției H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție "A.I.C.", între absolvenții Academiei de Poliție cursuri cu frecvență redusă și absolvenții cursurilor de zi ale aceleiași unități de învățământ din anul 2007 s-a creat o discriminare prin aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 numai absolvenților cursurilor de zi, în acest sens pronunțându-se și C.N.C.D., prin Hotărârea nr. 401 din 12 noiembrie 2007 într-o speță similară. În continuare, instanța de fond a constatat că se poate reține existența unei fapte de discriminare și între absolvenții cursurilor cu frecvență redusă ai Academiei de Poliție, promoțiile 2007 și 2008, deoarece absolvenților din 2007 nu li s-a acordat acest grad profesional iar celor din 2008 li s-a recunoscut gradul de subinspector de poliție.

A mai apreciat prima instanță că nu se poate reține motivarea Consiliului în sensul că absolvenții Academiei de Poliție "A.I.C." promoția 2007, cursuri de zi nu se află în situații comparabile, deoarece din punctul de vedere al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 relevantă nu este forma cursurilor urmate ci calitatea de absolvent al acestei instituții de învățământ. În final, a apreciat că, în speță nu este incidentă nici Decizia Curții Constituționale nr. 997/2008 invocată de pârât, deoarece privește situația în care Consiliul ar anula sau ar refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, ori, în situația dedusă judecății nu legea este de natură a crea situația discriminatorie invocată de reclamant, ci aplicarea eronată de către pârât a dispozițiilor legale menționate anterior, care a creat o situație discriminatorie.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C.N.C.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând generic dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susține, în esență, că sentința atacată este dată cu aplicarea greșită, în sensul că instanța de fond nu a ținut cont de aspectul că situația prezentată de reclamant nu se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1) sau alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, nefiind comparabilă cu situația absolvenților Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție "A.I.C.", cursuri de zi. Se mai susține că art. 20 din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție "A.I.C." din cadrul M.A.I.

nu se aplică reclamantului care a promovat examenul de licență în iulie 2007, legea neputând retroactiva. Se mai arată că din economia dispozițiilor art. 9 alin. (2) și ale art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 rezultă că agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, iar reclamantul a participat la un astfel de concurs pe care nu l-a promovat. În sprijinul celor afirmate se invocă și Ordinul M.I.R.A. nr. 1017/2005 prin care s-a oferit posibilitatea absolvenților cursurilor cu frecvență redusă de a trece în corpul ofițerilor în baza susținerii unui examen, în funcție de existența posturilor de ofițer vacante, precum și Decizii ale Curții Constituționale nr. 1/1994 și nr. 135/1996.

Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În ceea ce privește prima critică adusă sentinței recurate referitoare la faptul că nu există două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată. Astfel, cum a constatat și prima instanță, reclamantul a dovedit că se află atât într-o "situație comparabilă" cu absolvenții cursurilor de zi ale Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C., promoția 2007, cărora li s-a acordat gradul de subinspector de poliție.

Or, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului "la absolvirea facultății de drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C., polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliție", legiuitorul nefăcând distincție între cele două forme de învățământ, respectiv "zi" sau "frecvență redusă". Prin urmare, ceea ce este esențial în determinarea "situației comparabile" constă în calitatea de "absolvent" și nu în forma de învățământ a cursurilor urmate, iar prin acordarea gradului de ofițer doar absolvenților cursurilor de zi ale Academiei de Poliție a rezultat și tratamentul diferențiat, cu caracter discriminatoriu aplicat reclamantului de M.A.I., deși legea nu prevedea o asemenea distincție.

În concluzie, în situația intimatului-reclamant nu legea este cea care face diferențierea, ci autoritatea competentă să pună în executare legea a aplicat legea în mod discriminatoriu, fiind îndeplinită ipoteza textului legal, respectiv art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000. Pe de altă parte, intimatul - reclamant se află într-o "situație identică", deci mai mult decât "comparabilă" cu alți colegi polițiști, absolvenți ai cursurilor cu frecvență redusă din cadrul Academiei de Poliție, chiar promoția 2007, cărora li s-a acordat gradul de subinspector de poliție, în urma unor hotărâri irevocabile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție (Decizia nr. 4351/2008 și Decizia nr. 4352/2008).

În ceea ce privește al doilea punct al recursului, în care autoritatea recurentă invocă dispozițiile corelate ale art. 9 alin. (2) și ale art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, Înalta Curte constată că, dacă primul articol reprezintă o reglementare generală în care se încadrează și situația intimatului-reclamant N.M., dispozițiile art. 73 alin. (7) se referă strict la agenții de poliție care au urmat cursurile unei instituții de învățământ superior civil și care nu aparține M.A.I., cum nu este cazul reclamantului, căruia i se aplică dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002. Referitor la critica adusă sentinței atacate în sensul că dispozițiile H.G.

nr. 294/2007 nu se pot aplica situației intimatului-reclamant deoarece nu retroactivează, se constată că acest act normativ nu a fost invocat ca temei juridic al pretențiilor deduse judecății, ci doar pentru a demonstra existența unei "situații comparabile", instanța de fond întemeindu-și motivarea soluției pe dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002. Prin urmare, nu se poate vorbi despre o aplicare retroactivă a dispozițiilor hotărârii de guvern menționate. Nu în ultimul rând, în analiza temeiniciei recursului formulat, trebuie avută în vedere și practica anterioară a autorității recurente, în această materie, care, prin Hotărârile nr. 68/2007 și nr. 401/2007 adoptate în spețe similare, a reținut existența unor fapte de discriminare în ceea ce îi privește pe doi colegi ai reclamantului, absolvenți ai Academiei de Poliție A.I.C.

- forma de învățământ "frecvență redusă", aceeași promoție 2007. Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentința recurată este temeinică și legală și, În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de C.N.C.D., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.C.D., împotriva Sentinței civile nr. 233 din 12 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.