ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2255/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul N.M. a

formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 658 din 4 decembrie 2008 a

Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând în

contradictoriu cu pârâții C.N.C.D. și M.A.I., anularea acestei hotărâri.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că raportat la prevederile Legii nr. 360/2002

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul M.A.I. a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive arătând că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (6) din O.G.

137/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare

"persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a

dovedi că faptele nu constituie discriminare", ceea ce s-a întâmplat,

instituția înaintând C.N.C.D., la solicitarea acestuia, adresa din 5 din 13

octombrie 2008.

Prin Sentința nr. 233

din 12 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul N.M., în contradictoriu cu

pârâții C.N.C.D. și M.A.I.

A anulat Hotărârea

nr. 658 din 04 decembrie 2008 a C.N.C.D. și a constatat existența unor fapte de

discriminare prin aplicarea unui tratament diferențiat absolvenților Facultății

de Drept din cadrul Academiei de Poliție "A.I.C." de la forma de

învățământ frecvență redusă comparativ cu absolvenții de la forma de învățământ

de zi.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive a M.A.I. că aceasta este neîntemeiată, deoarece potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2008, calitatea de părți în

fața Colegiului director al Consiliului o au, nu numai persoana care a formulat

sesizarea adresată Consiliului, ci și persoana împotriva căreia s-a formulat

sesizarea.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că, prin petiția formulată în fața C.N.C.D.,

reclamantul a adus la cunoștința acestuia faptul că absolvenții Academiei de

Poliție "A.I.C." care au urmat cursurile la forma de învățământ

frecvență redusă și au susținut examenul de licență în anul 2007 nu beneficiază

de acordarea gradului profesional de subinspector, în schimb, absolvenții ce au

urmat cursurile la aceeași formă de învățământ și au susținut examenul de

licență în 2008 au beneficiat de acordarea acestui grad, petentul considerând

situația astfel creată ca fiind de natură discriminatorie.

Prin hotărârea

atacată, Consiliul a reținut că petentul se consideră discriminat deoarece nu a

obținut gradul profesional de subinspector de poliție în urma susținerii

examenului de licență la Academia de Poliție "A.I.C." din București,

în anul 2007, colegii săi care au urmat studiile la zi primind acel grad, iar

în anul 2008 situația a fost remediată prin lege, toți absolvenții beneficiind

de gradul mai sus-menționat. A constatat că cele două categorii de absolvenți

nu se află în situații comparabile și de aici și diferența de tratament

juridic.

A mai constatat că

potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului, la absolvirea facultății de drept din cadrul Academiei de Poliție

"A.I.C." polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector

de poliție, dispoziția legală nefăcând distincție între absolventul facultății

de drept din cadrul Academiei de Poliție "A.I.C." la cursuri de zi

sau cu frecvență redusă.

A mai reținut prima

instanță că în contextul apariției H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și

funcționarea Academiei de Poliție "A.I.C.", între absolvenții Academiei

de Poliție cursuri cu frecvență redusă și absolvenții cursurilor de zi ale

aceleiași unități de învățământ din anul 2007 s-a creat o discriminare prin

aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 numai

absolvenților cursurilor de zi, în acest sens pronunțându-se și C.N.C.D., prin

Hotărârea nr. 401 din 12 noiembrie 2007 într-o speță similară.

În continuare,

instanța de fond a constatat că se poate reține existența unei fapte de

discriminare și între absolvenții cursurilor cu frecvență redusă ai Academiei

de Poliție, promoțiile 2007 și 2008, deoarece absolvenților din 2007 nu li s-a

acordat acest grad profesional iar celor din 2008 li s-a recunoscut gradul de

subinspector de poliție.

A mai apreciat prima

instanță că nu se poate reține motivarea Consiliului în sensul că absolvenții

Academiei de Poliție "A.I.C." promoția 2007, cursuri de zi nu se află

în situații comparabile, deoarece din punctul de vedere al art. 21 alin. (3)

din Legea nr. 360/2002 relevantă nu este forma cursurilor urmate ci calitatea

de absolvent al acestei instituții de învățământ.

În final, a apreciat

că, în speță nu este incidentă nici Decizia Curții Constituționale nr. 997/2008

invocată de pârât, deoarece privește situația în care Consiliul ar anula sau ar

refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt

discriminatorii, ori, în situația dedusă judecății nu legea este de natură a

crea situația discriminatorie invocată de reclamant, ci aplicarea eronată de

către pârât a dispozițiilor legale menționate anterior, care a creat o situație

discriminatorie.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul C.N.C.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând generic dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ.

Prin motivele de recurs,

recurentul-pârât susține, în esență, că sentința atacată este dată cu aplicarea

greșită, în sensul că instanța de fond nu a ținut cont de aspectul că situația

prezentată de reclamant nu se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1) sau

alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, nefiind comparabilă cu situația absolvenților

Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție "A.I.C.", cursuri

de zi.

Se mai susține că

art. 20 din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de

Poliție "A.I.C." din cadrul M.A.I. nu se aplică reclamantului care a

promovat examenul de licență în iulie 2007, legea neputând retroactiva.

Se mai arată că din

economia dispozițiilor art. 9 alin. (2) și ale art. 73 alin. (7) din Legea nr.

360/2002 rezultă că agenții de poliție care au absolvit studii superioare au

dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri

vacante, iar reclamantul a participat la un astfel de concurs pe care nu l-a

promovat. În sprijinul celor afirmate se invocă și Ordinul M.I.R.A. nr.

1017/2005 prin care s-a oferit posibilitatea absolvenților cursurilor cu

frecvență redusă de a trece în corpul ofițerilor în baza susținerii unui

examen, în funcție de existența posturilor de ofițer vacante, precum și Decizii

ale Curții Constituționale nr. 1/1994 și nr. 135/1996.

Recursul este

nefondat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În ceea ce privește

prima critică adusă sentinței recurate referitoare la faptul că nu există două

situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit, Înalta

Curte constată că aceasta nu este întemeiată. Astfel, cum a constatat și prima

instanță, reclamantul a dovedit că se află atât într-o "situație

comparabilă" cu absolvenții cursurilor de zi ale Facultății de Drept din

cadrul Academiei de Poliție A.I.C., promoția 2007, cărora li s-a acordat gradul

de subinspector de poliție. Or, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3) din

Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului "la absolvirea facultății

de drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C., polițistului i se acordă

gradul profesional de subinspector de poliție", legiuitorul nefăcând

distincție între cele două forme de învățământ, respectiv "zi" sau

"frecvență redusă". Prin urmare, ceea ce este esențial în

determinarea "situației comparabile" constă în calitatea de

"absolvent" și nu în forma de învățământ a cursurilor urmate, iar

prin acordarea gradului de ofițer doar absolvenților cursurilor de zi ale

Academiei de Poliție a rezultat și tratamentul diferențiat, cu caracter

discriminatoriu aplicat reclamantului de M.A.I., deși legea nu prevedea o

asemenea distincție. În concluzie, în situația intimatului-reclamant nu legea

este cea care face diferențierea, ci autoritatea competentă să pună în

executare legea a aplicat legea în mod discriminatoriu, fiind îndeplinită

ipoteza textului legal, respectiv art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Pe de altă parte,

intimatul - reclamant se află într-o "situație identică", deci mai

mult decât "comparabilă" cu alți colegi polițiști, absolvenți ai

cursurilor cu frecvență redusă din cadrul Academiei de Poliție, chiar promoția

2007, cărora li s-a acordat gradul de subinspector de poliție, în urma unor

hotărâri irevocabile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție (Decizia

nr. 4351/2008 și Decizia nr. 4352/2008).

În ceea ce privește

al doilea punct al recursului, în care autoritatea recurentă invocă

dispozițiile corelate ale art. 9 alin. (2) și ale art. 73 alin. (7) din Legea

nr. 360/2002, Înalta Curte constată că, dacă primul articol reprezintă o

reglementare generală în care se încadrează și situația intimatului-reclamant

N.M., dispozițiile art. 73 alin. (7) se referă strict la agenții de poliție

care au urmat cursurile unei instituții de învățământ superior civil și care nu

aparține M.A.I., cum nu este cazul reclamantului, căruia i se aplică

dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.

Referitor la critica

adusă sentinței atacate în sensul că dispozițiile H.G. nr. 294/2007 nu se pot

aplica situației intimatului-reclamant deoarece nu retroactivează, se constată

că acest act normativ nu a fost invocat ca temei juridic al pretențiilor deduse

judecății, ci doar pentru a demonstra existența unei "situații

comparabile", instanța de fond întemeindu-și motivarea soluției pe

dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002. Prin urmare, nu se poate

vorbi despre o aplicare retroactivă a dispozițiilor hotărârii de guvern

menționate.

Nu în ultimul rând,

în analiza temeiniciei recursului formulat, trebuie avută în vedere și practica

anterioară a autorității recurente, în această materie, care, prin Hotărârile

nr. 68/2007 și nr. 401/2007 adoptate în spețe similare, a reținut existența

unor fapte de discriminare în ceea ce îi privește pe doi colegi ai

reclamantului, absolvenți ai Academiei de Poliție A.I.C. - forma de învățământ

"frecvență redusă", aceeași promoție 2007.

Având în vedere

considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentința recurată este

temeinică și legală și,

În temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de

C.N.C.D., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.C.D., împotriva Sentinței civile nr. 233 din 12 iunie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.