ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.12.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5385/2012

HOTĂRÂRE
13.12.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5385/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul S.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administratiei

și Internelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:

- obligarea pârâtului

la recunoașterea gradului militar corespunzător de ofițer de jandarmi, în condițiile

art. 36 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 52 din Legea nr. 80/1995 actualizată,

începând cu data de 1 august 2005;

- anularea situației create

prin discriminare, în conformitate cu art. 21 alin. (1) din O.G. 137/2000 privind

prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,

- obligarea la plata cheltuielilor

de judecată.

În motivare, reclamantul

a arătat că este absolvent al Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție

A.I.C. București, forma de învățământ „frecvență redusă", promoția 2005, conform

Diplomei de licență din 10 octombrie 2005 .

La data de 18 iulie 2011,

acesta s-a adresat pârâtului solicitând trecerea în corpul ofițerilor, în temeiul

dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 80/1995, iar pârâtul prin adresa din 26

iulie 2011 a respins această solicitare arătând că, potrivit dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 80/1995, pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante este

necesară susținerea unui concurs sau examen, legiuitorul instituind un drept, iar

nu o obligație în sarcina pârâtului.

În opinia reclamantului,

situația creează o discriminare între cursanții de la zi și cei de la frecvență

redusă, deoarece primii menționați au fost înaintați în gradul de ofițer în urma

susținerii și promovării examenului de licență, iar cei de la frecvență redusă,

chiar dacă au susținut și promovat același examen de licență, în aceeași zi și în

aceleași condiții, nu au fost înaintați în gradul de ofițer.

De altfel, recunoașterea

acestei discriminări este făcută prin H.G.nr. 294/2007 privind noua organizare și

funcționare a Academiei de Poliție A.I.C.

Totodată, a arătat că

pârâtul a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 42 din ordinul Ministerului

Administrației și  Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management

resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și  Internelor,în condițiile

în care, acest text de lege se adresează subofițerilor care au absolvit studii civile

de învățământ și nu celor care au urmat studii militare în domeniul ordinii publice

și siguranței naționale, unde, pe lângă materiile de drept, au studiat și materii

specifice muncii de ofițer al Ministerului Administrației și  Internelor și care

se încadrează la art. 5 alin (1) din același ordin al Ministerului

Administrației și  Internelor.

Prin întâmpinare, pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția tardivității formulării

acțiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

precizând faptul că art. 36 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare,

cu modificările și completările ulterioare, face strict referire la posibilitatea

trecerii în corpul ofițerilor a maiștrilor militari și subofițerilor

absolvenți de studii superioare și nu la obligativitatea acordării gradelor

militare celor menționați în lege, iar art. 42 din ordinul Ministerului

Administrației și  Internelor nr. 665/2008 condiționează acest lucru de promovarea

unui concurs susținut în acest sens, concurs care se organizează în momentul identificării

unor posturi vacante prevăzute cu funcții de ofițer, aspect reiterat și de prevederile

art. 9 din ordinul Ministerului Administrației și  Internelor nr. 665/2008.

În ceea ce privește incidența

prevederilor H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de

Poliție A.I.C., s-a arătat că acest act normativ a intrat în vigoare începând cu

anul universitar 2007-2008, astfel încât, cererea formulată în acest scop de către

reclamant nu poate fi soluționată favorabil.

Cu privire la discriminarea

invocată, pârâtul a opinat că, în speță, întrucât nu este vorba despre situații

egale, ci despre situații diferite, cărora li se aplică un tratament diferit, a

apreciat că nu poate fi vorba de o situație discriminatorie.

Prin sentința

nr. 7456 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității invocată

de pârâtul Ministerul Administrației și  Internelor prin întâmpinare, ca neîntemeiată;

a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.C., în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Administrației și Internelor și Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării; a obligat pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să recunoască

reclamantului gradul profesional de subinspector de poliție începând cu data de

1 august 2005 și a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a respins excepția tardivității acțiunii,

reținând, în esență, că reclamantul a respectat termenul de 6 luni prevăzut

de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța

a avut în vedere dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995,

art. 9 alin. (1) și (2) și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind

Statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare, din interpretarea

cărora rezultă că absolvenții Academiei de Poliție A.I.C. a Ministerului Administrației

și Internelor, fără deosebire în funcție de forma de învățământ, cursuri de zi sau

cu frecvență redusă, li se acordă gradul profesional de subinspector de poliție

și sunt încadrați ca debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni, fără îndeplinirea

altei formalități.

Totodată, s-a reținut

că prevederile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora „agenții

de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul

pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile prezentei legi” sunt

aplicabile instituțiilor de învățământ superior, altele decât Academia de Poliție

În privința absolvenților

Academiei, cursuri cu frecvență redusă, s-a observat că dispozițiile art. 20

alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de

Poliție A.I.C. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor prevăd că, la

absolvire, dacă promovează examenul de licență primesc primul grad de ofițer odată

cu promoția care finalizează studiile la forma de învățământ la zi.

Deși instanța a reținut

că dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 sunt aplicabile începând

cu anul universitar 2007-2008, după cum rezultă din textul art. 25, a observat că

ele totuși confirmă interpretarea potrivit căreia, prevederile art. 73 alin.

(7) din Legea nr. 360/2002 vizează absolvenții instituțiilor de învățământ superior,

altele decât Academia de Poliție A.I.C., în acest sens fiind și soluția de

principiu pentru unificarea practicii judiciare, adoptată la data de 9 februarie

2009, în ședința plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 126

alin. (3) din Constituție și ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară, republicată.

Pe de altă parte, s-a

apreciat că, în raport de calitatea reclamantului, respectiv subofițer de jandarmi

în cadrul instituției pârâte, dispozițiile legale anterior menționate

și jurisprudență adoptată de instanța supremă, devin aplicabile în virtutea principiului

nediscriminării.

Sub acest aspect, s-a

constatat că deși reclamantul nu are calitatea de polițist, ci de jandarm, această

împrejurare nu împiedică recunoașterea dreptului acestuia de a fi numit în gradul

de ofițer, urmare a absolvirii cursurilor la frecvență redusă în cadrul Facultății

de Drept, Academia de Poliție A.I.C., neexistând rațiuni obiective și rezonabile

pentru ca persoane aflate în aceeași situație-angajați în cadrul pârâtului și absolvenți

ai acelorași studii să fie tratați în mod diferit, respectiv pentru agenții de poliție

să fie aplicabile conform jurisprudenței menționată în motivarea acțiunii dispozițiile

art. 9 și 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, iar pentru subofițerii de jandarmi

să fie refuzat dreptul de numire în gradul de ofițer.

De altfel, chiar pârâtul

prin întâmpinarea formulată susține că potrivit art. 49 alin. (1) din ordinul

nr. 300/2004, „agenții de poliție/maiștrii militari și subofițerii care au absolvit

studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor

de ofițeri vacante, în condițiile legii, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele

criterii: a) sunt declarați apt medical și psihic pentru corpul ofițerilor; b) studiile

superioare absolvite corespund cerințelor postului; c) nu se află sub efectul unei

sancțiuni disciplinare; d) nu sunt puși la dispoziție în situațiile prevăzute de

art. 89 din Legea nr. 8011995 privind Statutul cadrelor militare", iar în

alin. (2) al aceluiași articol se menționează că „soluționarea solicitărilor de

trecere a agenților/maiștrilor militari și subofițerilor în categoria ofițerilor

se face în limita posturilor rămase vacante, după încheierea activității de promovare

a ofițerilor în grade profesionale/militare superioare și asigurarea locurilor pentru

promoția de ofițeri ai Academiei de Poliție A.I.C.”, pentru care există alocațiile

bugetare necesare.

Astfel, din interpretarea

logică rezultă că numai după numirea în funcție a ofițerilor absolvenți ai Academiei

de Poliție A.I.C. se soluționează cererile de trecere a agenților/maiștrilor militari

și subofițerilor în categoria ofițerilor, absolvenți a unor studii superioare de

lungă durată în cadrul unor altor instituții de învățământ superior, reclamantul

încadrându-se potrivit celor anterior menționate în prima categorie.

În ceea ce privește solicitarea

reclamantului de anulare a situației create prin discriminare, instanța a respins

acest capăt de cerere, ca neîntemeiat, reținând că prin însăși soluționarea

primului capăt de cerere acestuia îi va fi recunoscut dreptul a fi numit în gradul

profesional de subinspector de poliție, astfel încât nu se poate reține că ar exista

o anumită situație ce a fost creată prin discriminare și care ar trebui „anulată”.

Prin încheierea de ședință

din data de 19 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului S.C.

de îndreptare a erorii materiale pretins strecurată în sentința civilă nr.

7456 din data de 8 decembrie 2011 pronunțată de aceiași instanță

(cerere prin care s-a solicitat a se menționa, în dispozitivul hotărârii menționate,

în loc de ”Obligă pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să recunoască

reclamantului gradul profesional de subinspector de poliție începând cu data

de 2 august 2005”, ”Obligă pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să-i

recunoască reclamantului gradul militar corespunzător de ofițer de jandarmi,

în condițiile art. 36 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 52 alin. (3) din

Legea nr. 80/1995, actualizată, începând cu 1 august 2005”), cu motivarea că în

cuprinsul minutei pronunțate în Dosarul nr. 7227/2/2011 nu s-a strecurat nicio

eroare materială, ci consemnările cuprinse reprezintă rezultatul deliberării. Or,

așa cum s-a menționat și în considerentele acestei sentințe,

ca urmare a faptului că reclamantul este absolvent al Academiei de Poliție

A.I.C., acestuia i se poate recunoaște gradul profesional de subinspector de

poliție, în condițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, act normativ

care prevede această posibilitate.

Reclamantul S.C. a declarat

recurs în termen legal atât împotriva sentinței civile nr. 7456 din data de

8 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, cât și împotriva încheierii

de ședință din camera de consiliu din data de 19 decembrie 2011 dată de

aceiași instanță, solicitându-se admiterea căii extraordinare de atac

și îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 7456

din data de 8 decembrie 2011 în sensul de a menționa ”Obligarea pârâtului Ministerul

Administrației și Internelor să-i recunoască reclamantului gradul militar corespunzător

de ofițer de jandarmi, în condițiile art. 36 alin. (1) lit. h), coroborat

cu art. 52 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 actualizată”, întrucât, așa cum

a fost pronunțată sentința recurată, instanța a dat ceva ce nu s-a

cerut, recunoscându-i recurentului un drept (gradul de ofițer de poliție)

pe care nu l-a solicitat prin acțiunea introductivă, iar încheierea de îndreptare

a erorii materiale a menținut în mod eronat sentința inițială pronunțată.

Reclamantul S.C. a învederat

că instanța de fond, prin hotărârea dată, s-a pronunțat asupra a ceea

ce nu s-a cerut, în cauză solicitându-se obligarea Ministerului Administrației

și Internelor la recunoașterea gradului de ofițer de jandarmi și

nu de subinspector de poliție. Reclamantul a apreciat că s-a făcut discriminare

între cursanții de la zi și cei de la frecvența redusă, deoarece

primii menționați au fost înaintați în gradul militar de ofițeri

de jandarmi, în urma susținerii și promovării examenului de licență,

pe când recurentul, chiar dacă a susținut și promovat același examen,

în aceeași zi și în aceleiași condiții, nu a fost înaintat la

gradul de ofițer de jandarmi, încălcându-se astfel prevederile art. 14 din

Convenția europeană a drepturilor omului și dispozițiile art. 16

alin. (1) din Constituția României.

A precizat recurentul

reclamant că, în privința absolvenților Academiei de Poliție A.I.C.,

cursuri cu frecvență redusă, dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G.

nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție

A.I.C. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor prevăd că la absolvire,

dacă promovează examenul de licență, primesc primul grad de ofițer odată

cu promoția care finalizează studiile la forma de învățământ la zi. Deși

instanța reține că dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007

sunt aplicabile, începând cu anul universitar 2007-2008, după cum rezultă din textul

art. 25, ele totuși confirmă interpretarea potrivit căreia prevederile

art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 vizează absolvenții instituțiilor

de învățământ superior, altele decât Academia de Poliție A.I.C.

Or, având în vedere calitatea

sa de jandarm în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a apreciat

recurentul reclamant că prevederile legale sus menționate și jurisprudența

adoptată de instanța supremă (cu referire la soluția de principiu pentru

unificarea practicii judiciare, dată la data de 9 februarie 2009 în ședința

plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal)

devin aplicabile în virtutea principiului nediscriminării. Astfel, chiar dacă nu

are calitatea de polițist ci de jandarm, reclamantul este îndreptățit

la recunoașterea dreptului său de a fi numit în grad de ofițer ca urmare

a absolvirii cursurilor la frecvența redusă în cadrul Facultății de Drept

din cadrul Academiei de Poliție A.I.C., neexistând rațiuni obiective și

rezonabile pentru ca persoane aflate în aceeași situație, angajați

în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și absolvenți

ai acelorași studii, să fie tratați în mod diferit, respectiv pentru agenții

de poliție să fie aplicabile conform jurisprudenței menționate în

motivarea acțiunii dispozițiile art. 9 și 21 alin. (3) din Legea

nr. 360/2002, iar pentru subofițerii de jandarmi să fie refuzat dreptul de

numire în gradul de ofițer.

Recurentul reclamantul

a invocat și prevederile art. 5 alin. (1) și art. 42 din ordinul Ministerului

Administrației și Internelor nr. 665/2008, concluzionând că se impune

interpretarea logică potrivit căreia numai după numirea în funcție a ofițerilor

absolvenți ai Academiei de Poliție A.I.C. se soluționează cererile

de trecere a agenților/maiștrilor militari și subofițerilor

în categoria ofițerilor, absolvenți ai unor studii superioare de lungă

durată în cadrul altor instituții de învățământ superior, recurentul încadrându-se

în prima categorie.

În drept reclamantul și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 8 și 9 C. proc.

civ., art. 36 alin. (1) lit. h) și art. 52 din Legea nr. 80/1995, art. 5

alin. (1) din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008,

art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007, art. 2 alin. (1) și art. 6 din

O.G. nr. 137/2000, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, art. 1

din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale, art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) din Constituția

României.

Împotriva sentinței

civile nr. 7456 din data de 8 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

în termen legal și pârâtul Ministerul Administrației și Internelor,

prin care s-a solicitat, în cazul constatării incidenței prevederilor art.

297 alin. (1) C. proc. civ., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceiași instanță de fond, sau, în cazul constatării

incidenței dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., modificarea

hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului S.C. ca neîntemeiată.

Recurentul pârât a învederat,

în primul rând, că sentința atacată nu respectă prevederile imperative ale

art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât instanța de fond, fără

a verifica dacă reclamantului îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare,

a dispus, cu ușurință, în baza acestei legi, obligarea recurentei la acordarea

gradului de ofițer începând cu data de 1 august 2005.

A precizat Ministerul

Administrației și Internelor că reclamantul este cadru militar, fiindu-i

aplicabile prevederile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu

modificările și completările ulterioare. Dealtfel, s-a relevat, chiar intimatul

și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legii sus menționate,

însă instanța fără a ține cont și-a motivat hotărârea pe prevederi

legale care nu erau aplicabile în cazul acestuia, fără a avea în vedere următoarele

aspecte:

Art. 36 din Legea nr.

80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările

ulterioare, face strict referire la proveniența ofițerilor și nu

la obligativitatea acordării gradelor militare celor menționați în lege,

de aici rezultând și necesitatea reglementării prin dispoziții interne

a posibilității trecerii cadrelor militare într-un corp superior. Astfel, art.

42 din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008

privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului

Administrației și Internelor prevede că „maiștrii militari și

subofițerii care au absolvit studii superioare cu diplomă de licență (n.n.

fără a se specifica studii militare sau civile) au dreptul de a participa la concursul

pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante”, cu îndeplinirea cumulativă

a criteriilor specificate în articolul respectiv.

Or, așa cum rezultă

din interpretarea dispozițiilor legale invocate anterior, art. 36 din Legea

nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare, instituie posibilitatea

trecerii în corpul ofițerilor a maiștrilor militari și subofițerilor

absolvenți de studii superioare, iar art. 42 din ordinul Ministerului Administrației

și Internelor condiționează acest lucru de promovarea unui concurs susținut

în acest sens, concurs care se organizează în momentul identificării unor posturi

vacante prevăzute cu funcții de ofițer.

Întrucât conducerea Ministerului

Administrației și Internelor își poate organiza propria activitate,

inclusiv în domeniul resurselor umane, prin emiterea de acte normative cu caracter

intern, în aplicarea acestor prevederi a fost emis ordinul Ministerului Administrației

și Internelor nr. 300/2004 privind activitatea de resurse umane în unitățile

Ministerului Administrației și Internelor, care în secțiunea a 5-a

reglementează ”Trecerea polițiștilor/cadrelor militare într-o categorie/corp

superior”.

Astfel, conform art. 49

alin. (1) din ordinul sus menționat, ”agenții de poliție/maiștrii

militari și subofițerii care au absolvit studii superioare au dreptul

de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante,

în condițiile legii, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele criterii: a) sunt

declarați apt medical și psihic pentru corpul ofițerilor; b) studiile

superioare absolvite corespund cerințelor postului; c) nu se află sub efectul

unei sancțiuni disciplinare; d) nu sunt puși la dispoziție în situațiile

prevăzute de art. 65 din Statutul polițistului și art. 89 din Statutul

cadrelor militare”. De asemenea, potrivit art. 49 alin. (2) din Ordinul nr. 300/2004,

”soluționarea solicitărilor de trecere a agenților/maiștrilor militari

și subofițerilor în categoria ofițerilor se face în limita posturilor

vacante, după încheierea activității de promovare a ofițerilor în grade

profesionale/militare superioare și asigurarea locurilor pentru promoția

de ofițeri ai Academiei de Poliție A.I.C. pentru care există alocațiile

bugetare necesare”.

Prin urmare, a subliniat

recurentul Ministerul Administrației și Internelor, obligarea de către

instanța de fond la acordarea gradului profesional de ofițer intimatului

reclamant de la data absolvirii Academiei de Poliție A.I.C. în condițiile

în care acesta nu promovase vreun concurs organizat în acest sens este neîntemeiată.

În ceea ce privește

invocarea atât de către reclamant cât și de către instanța de judecată

a prevederilor H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei

de Poliție A.I.C., recurentul Ministerul Administrației și Internelor

a solicitat a se observa că acest act normativ a intrat în vigoare începând cu anul

universitar 2007-2008, el nefiind aplicabil în situația reclamantului care

a absolvit cursurile Academiei anterior.

Recursul declarat de pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor este fondat și urmează a

fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței nr. 7456 din

data de 8 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii în întregime a

acțiunii formulate de reclamantul S.C., ca neîntemeiată, și a menținerii

dispoziției de respingere a excepției tardivității invocată de pârât

prin întâmpinare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Se reține, în primul

rând, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității

procesuale și a dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. care prescriu

că „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse

judecății”, fiind incident motivul de modificare a hotărârii recurate prevăzut

de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. („dacă instanța a acordat mai mult decât s-a

cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”).

Într-adevăr, se observă

că deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea

Ministerului Administrației și Internelor să îi recunoască gradul militar

corespunzător de ofițer de jandarmi, în condițiile art. 36 alin. (1) lit.

h) coroborat cu art. 52 din Legea nr. 80/1995 actualizată, începând cu data de 1

august 2005, dată la care reclamantul a absolvit Facultatea de Drept din cadrul

Academiei de Poliție A.I.C. București, prin sentința recurată judecătorul

fondului, urmare admiterii în parte a acțiunii, a acordat ceea ce nu s-a cerut,

anume a obligat Ministerul Administrației și Internelor să recunoască

reclamantului gradul profesional de subinspector de poliție, o asemenea dispoziție

intrând în contradicție cu considerentele hotărârii care au relevat că „deși

reclamantul nu are calitatea de polițist, ci de jandarm, această împrejurare

nu împiedică recunoașterea dreptului acestuia de a fi numit în gradul de ofițer

urmare a absolvirii cursurilor de frecvență redusă în cadrul facultății

de Drept, Academia de Poliție A.I.C., neexistând rațiuni obiective și

rezonabile pentru ca persoane aflate în aceeași situație, angajați

în cadrul pârâtului și absolvenți ai acelorași studii, să fie tratați

în mod diferit, respectiv pentru agenții de poliție să fie aplicabile

conform jurisprudenței menționate în motivarea acțiunii dispozițiile

art. 9 și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, iar pentru subofițerii

de jandarmi să fie refuzat dreptul de numire în gradul de ofițer”.

În al doilea rând, se

constată, sub aspectul fondului litigiului, că cererea reclamantului de obligare

a Ministerului Administrației și Internelor la recunoașterea gradului

militar corespunzător de ofițer de jandarmi, în condițiile art. 36

alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 52 din Legea nr. 80/1995 actualizată, începând

cu data de 1 august 2005, dată la care reclamantul a absolvit Facultatea de Drept

din cadrul Academiei de Poliție A.I.C. București, implicit la anularea

situației create prin pretinsa discriminare, în conformitate cu art. 21

alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor

formelor de discriminare, nu este întemeiată, jurisprudența Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, fiind unitară în acest sens (a se vedea, cu titlu de exemplu, decizia

nr. 5995 din 12 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 7677/2/2010, decizia

nr. 7 din 10 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7427/2/2010, decizia

nr. 2045 din 26 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2126/54/2010*, decizia

nr. 3046 din 15 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 6847/2/2010).

Prevederile art. 36 din

Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările

ulterioare, invocate de reclamant, fac strict referire la proveniența ofițerilor

și nu la obligativitatea acordării gradelor militare celor menționați

în lege, rezultând necesitatea reglementării prin dispoziții interne a posibilității

trecerii cadrelor militare într-un corp superior. În acest sens, art. 42 din ordinul

Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități

de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și

Internelor prevede că „maiștrii militari și subofițerii care au absolvit studii

superioare cu diplomă de licență au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea

posturilor de ofițeri vacante", cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor specificate

în articolul respectiv.

Rezultă, din cele mai

sus arătate, că art. 36 din Legea nr. 80/1995, cu modificările și completările

ulterioare, instituie posibilitatea trecerii în corpul ofițerilor a maiștrilor

militari și subofițerilor absolvenți de studii superioare, dar și

că această trecere este condiționată, potrivit art. 42 din ordinul Ministerului

Administrației și Internelor nr. 665/2008, de promovarea unui concurs

susținut în acest sens, concurs care se organizează în momentul identificării

unor posturi vacante prevăzute cu funcții de ofițer. Altfel spus, nu se

poate dispune trecerea unui subofițer în categoria ofițerilor, în condițiile în

care acesta nu a promovat vreun concurs organizat în acest sens.

Soluția de principiu

pentru unificarea practicii judiciare dată la data de 9 februarie 2009 în ședința

plenului judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de reclamant, nu

poate fi reținută în speță, întrucât soluția de principiu menționată

a fost adoptată în considerarea prevederilor art. 9 și art. 21 alin. (3) din

Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițiștilor, cu modificările și

completările ulterioare, pe când în litigiu este incidentă Legea nr. 80/1995 privind

Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, care

nu cuprinde dispoziții similare.

Nu se poate reține

existența unei discriminări între absolvenții Academiei de Poliție

A.I.C., deoarece aceștia nu se află în situații comparabile, fiind vorba

pe de o parte despre cursanții de la zi/frecvență redusă (numai pentru

absolvenții cursurilor de zi fiind asigurate alocațiile bugetare necesare,

numărul lor fiind stabilit anterior absolvirii, în raport de necesarul de personal

al Ministerului Administrației și Internelor) și, pe de altă parte,

despre polițiști/jandarmi.

În fine, nu sunt aplicabile

situației reclamantului prevederile H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și

funcționarea Academiei de Poliție A.I.C., în condițiile în care acest

act normativ a intrat în vigoare începând cu anul universitar 2007–2008 iar reclamantul

a absolvit cursurile acestei academii anterior, în cursul anului 2005.

În raport de cele mai

sus arătate, care au fundamentat soluția de admitere a recursului formulat

de Ministerul Administrației și Internelor și de respingere ca neîntemeiată

a acțiunii ce a format obiectul Dosarului nr. 7227/2/2011 al Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

se va dispune, pe cale de consecință, respingerea ca nefondat a recursului

declarat de reclamantul S.C. atât împotriva sentinței civile nr. 7456 din data

de 8 decembrie 2011 cât și împotriva încheierii de ședință din data

de 19 decembrie 2011, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat

de Ministerul Administrației și Internelor, împotriva sentinței nr. 7456 din 8 decembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că respinge în întregime acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Respinge recursul declarat

de S.C. împotriva sentinței nr. 7456 din 8 decembrie 2011 și a încheierii din 19

decembrie 2011 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 decembrie 2012

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-01-10
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul I.D.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., obligarea pârâtului să îi recunoască gradul profesional coresp
ÎCCJ 2013-03-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2937/2013
Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin cererea formulată la data de 6 aprilie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ
ÎCCJ 2011-03-09
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1410/2011
, recurentul susține că sentința atacată nu respectă exigențele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care instanța de fond, fără a verifica situația concretă a reclamantului, care ar fi atras incidența Legii nr. 80/1995
ÎCCJ 2011-12-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5994/2011
de admitere la Academia de Poliție, s-a luat în calcul numărul necesar de studenți la frecvență redusă care să fie avansați în corpul ofițerilor după absolvire. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat r
ÎCCJ 2011-10-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4647/2011
ițerilor de poliție. Pentru a putea participa la concursurile organizate în vederea trecerii în corpul ofițerilor, este necesar ca intimatul-reclamant să fie absolvent a studiilor superioare corespunzătoare cerințelor postului pentru care a
Sursă