ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5385/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5385/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
reclamantul S.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administratiei
și Internelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:
- obligarea pârâtului
la recunoașterea gradului militar corespunzător de ofițer de jandarmi, în condițiile
art. 36 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 52 din Legea nr. 80/1995 actualizată,
începând cu data de 1 august 2005;
- anularea situației create
prin discriminare, în conformitate cu art. 21 alin. (1) din O.G. 137/2000 privind
prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,
- obligarea la plata cheltuielilor
de judecată.
În motivare, reclamantul
a arătat că este absolvent al Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție
A.I.C. București, forma de învățământ „frecvență redusă", promoția 2005, conform
Diplomei de licență din 10 octombrie 2005 .
La data de 18 iulie 2011,
acesta s-a adresat pârâtului solicitând trecerea în corpul ofițerilor, în temeiul
dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 80/1995, iar pârâtul prin adresa din 26
iulie 2011 a respins această solicitare arătând că, potrivit dispozițiilor
art. 36 din Legea nr. 80/1995, pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante este
necesară susținerea unui concurs sau examen, legiuitorul instituind un drept, iar
nu o obligație în sarcina pârâtului.
În opinia reclamantului,
situația creează o discriminare între cursanții de la zi și cei de la frecvență
redusă, deoarece primii menționați au fost înaintați în gradul de ofițer în urma
susținerii și promovării examenului de licență, iar cei de la frecvență redusă,
chiar dacă au susținut și promovat același examen de licență, în aceeași zi și în
aceleași condiții, nu au fost înaintați în gradul de ofițer.
De altfel, recunoașterea
acestei discriminări este făcută prin H.G.nr. 294/2007 privind noua organizare și
funcționare a Academiei de Poliție A.I.C.
Totodată, a arătat că
pârâtul a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 42 din ordinul Ministerului
Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management
resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor,în condițiile
în care, acest text de lege se adresează subofițerilor care au absolvit studii civile
de învățământ și nu celor care au urmat studii militare în domeniul ordinii publice
și siguranței naționale, unde, pe lângă materiile de drept, au studiat și materii
specifice muncii de ofițer al Ministerului Administrației și Internelor și care
se încadrează la art. 5 alin (1) din același ordin al Ministerului
Administrației și Internelor.
Prin întâmpinare, pârâtul
Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția tardivității formulării
acțiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,
precizând faptul că art. 36 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare,
cu modificările și completările ulterioare, face strict referire la posibilitatea
trecerii în corpul ofițerilor a maiștrilor militari și subofițerilor
absolvenți de studii superioare și nu la obligativitatea acordării gradelor
militare celor menționați în lege, iar art. 42 din ordinul Ministerului
Administrației și Internelor nr. 665/2008 condiționează acest lucru de promovarea
unui concurs susținut în acest sens, concurs care se organizează în momentul identificării
unor posturi vacante prevăzute cu funcții de ofițer, aspect reiterat și de prevederile
art. 9 din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008.
În ceea ce privește incidența
prevederilor H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de
Poliție A.I.C., s-a arătat că acest act normativ a intrat în vigoare începând cu
anul universitar 2007-2008, astfel încât, cererea formulată în acest scop de către
reclamant nu poate fi soluționată favorabil.
Cu privire la discriminarea
invocată, pârâtul a opinat că, în speță, întrucât nu este vorba despre situații
egale, ci despre situații diferite, cărora li se aplică un tratament diferit, a
apreciat că nu poate fi vorba de o situație discriminatorie.
Prin sentința
nr. 7456 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității invocată
de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor prin întâmpinare, ca neîntemeiată;
a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.C., în contradictoriu cu pârâții
Ministerul Administrației și Internelor și Consiliul Național pentru Combaterea
Discriminării; a obligat pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să recunoască
reclamantului gradul profesional de subinspector de poliție începând cu data de
1 august 2005 și a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a respins excepția tardivității acțiunii,
reținând, în esență, că reclamantul a respectat termenul de 6 luni prevăzut
de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanța
a avut în vedere dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995,
art. 9 alin. (1) și (2) și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind
Statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare, din interpretarea
cărora rezultă că absolvenții Academiei de Poliție A.I.C. a Ministerului Administrației
și Internelor, fără deosebire în funcție de forma de învățământ, cursuri de zi sau
cu frecvență redusă, li se acordă gradul profesional de subinspector de poliție
și sunt încadrați ca debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni, fără îndeplinirea
altei formalități.
Totodată, s-a reținut
că prevederile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora „agenții
de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul
pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile prezentei legi” sunt
aplicabile instituțiilor de învățământ superior, altele decât Academia de Poliție
A.I.C.”
În privința absolvenților
Academiei, cursuri cu frecvență redusă, s-a observat că dispozițiile art. 20
alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de
Poliție A.I.C. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor prevăd că, la
absolvire, dacă promovează examenul de licență primesc primul grad de ofițer odată
cu promoția care finalizează studiile la forma de învățământ la zi.
Deși instanța a reținut
că dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 sunt aplicabile începând
cu anul universitar 2007-2008, după cum rezultă din textul art. 25, a observat că
ele totuși confirmă interpretarea potrivit căreia, prevederile art. 73 alin.
(7) din Legea nr. 360/2002 vizează absolvenții instituțiilor de învățământ superior,
altele decât Academia de Poliție A.I.C., în acest sens fiind și soluția de
principiu pentru unificarea practicii judiciare, adoptată la data de 9 februarie
2009, în ședința plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 126
alin. (3) din Constituție și ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, republicată.
Pe de altă parte, s-a
apreciat că, în raport de calitatea reclamantului, respectiv subofițer de jandarmi
în cadrul instituției pârâte, dispozițiile legale anterior menționate
și jurisprudență adoptată de instanța supremă, devin aplicabile în virtutea principiului
nediscriminării.
Sub acest aspect, s-a
constatat că deși reclamantul nu are calitatea de polițist, ci de jandarm, această
împrejurare nu împiedică recunoașterea dreptului acestuia de a fi numit în gradul
de ofițer, urmare a absolvirii cursurilor la frecvență redusă în cadrul Facultății
de Drept, Academia de Poliție A.I.C., neexistând rațiuni obiective și rezonabile
pentru ca persoane aflate în aceeași situație-angajați în cadrul pârâtului și absolvenți
ai acelorași studii să fie tratați în mod diferit, respectiv pentru agenții de poliție
să fie aplicabile conform jurisprudenței menționată în motivarea acțiunii dispozițiile
art. 9 și 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, iar pentru subofițerii de jandarmi
să fie refuzat dreptul de numire în gradul de ofițer.
De altfel, chiar pârâtul
prin întâmpinarea formulată susține că potrivit art. 49 alin. (1) din ordinul
nr. 300/2004, „agenții de poliție/maiștrii militari și subofițerii care au absolvit
studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor
de ofițeri vacante, în condițiile legii, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele
criterii: a) sunt declarați apt medical și psihic pentru corpul ofițerilor; b) studiile
superioare absolvite corespund cerințelor postului; c) nu se află sub efectul unei
sancțiuni disciplinare; d) nu sunt puși la dispoziție în situațiile prevăzute de
art. 89 din Legea nr. 8011995 privind Statutul cadrelor militare", iar în
alin. (2) al aceluiași articol se menționează că „soluționarea solicitărilor de
trecere a agenților/maiștrilor militari și subofițerilor în categoria ofițerilor
se face în limita posturilor rămase vacante, după încheierea activității de promovare
a ofițerilor în grade profesionale/militare superioare și asigurarea locurilor pentru
promoția de ofițeri ai Academiei de Poliție A.I.C.”, pentru care există alocațiile
bugetare necesare.
Astfel, din interpretarea
logică rezultă că numai după numirea în funcție a ofițerilor absolvenți ai Academiei
de Poliție A.I.C. se soluționează cererile de trecere a agenților/maiștrilor militari
și subofițerilor în categoria ofițerilor, absolvenți a unor studii superioare de
lungă durată în cadrul unor altor instituții de învățământ superior, reclamantul
încadrându-se potrivit celor anterior menționate în prima categorie.
În ceea ce privește solicitarea
reclamantului de anulare a situației create prin discriminare, instanța a respins
acest capăt de cerere, ca neîntemeiat, reținând că prin însăși soluționarea
primului capăt de cerere acestuia îi va fi recunoscut dreptul a fi numit în gradul
profesional de subinspector de poliție, astfel încât nu se poate reține că ar exista
o anumită situație ce a fost creată prin discriminare și care ar trebui „anulată”.
Prin încheierea de ședință
din data de 19 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului S.C.
de îndreptare a erorii materiale pretins strecurată în sentința civilă nr.
7456 din data de 8 decembrie 2011 pronunțată de aceiași instanță
(cerere prin care s-a solicitat a se menționa, în dispozitivul hotărârii menționate,
în loc de ”Obligă pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să recunoască
reclamantului gradul profesional de subinspector de poliție începând cu data
de 2 august 2005”, ”Obligă pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să-i
recunoască reclamantului gradul militar corespunzător de ofițer de jandarmi,
în condițiile art. 36 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 52 alin. (3) din
Legea nr. 80/1995, actualizată, începând cu 1 august 2005”), cu motivarea că în
cuprinsul minutei pronunțate în Dosarul nr. 7227/2/2011 nu s-a strecurat nicio
eroare materială, ci consemnările cuprinse reprezintă rezultatul deliberării. Or,
așa cum s-a menționat și în considerentele acestei sentințe,
ca urmare a faptului că reclamantul este absolvent al Academiei de Poliție
A.I.C., acestuia i se poate recunoaște gradul profesional de subinspector de
poliție, în condițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, act normativ
care prevede această posibilitate.
Reclamantul S.C. a declarat
recurs în termen legal atât împotriva sentinței civile nr. 7456 din data de
8 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a de contencios administrativ și fiscal, cât și împotriva încheierii
de ședință din camera de consiliu din data de 19 decembrie 2011 dată de
aceiași instanță, solicitându-se admiterea căii extraordinare de atac
și îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 7456
din data de 8 decembrie 2011 în sensul de a menționa ”Obligarea pârâtului Ministerul
Administrației și Internelor să-i recunoască reclamantului gradul militar corespunzător
de ofițer de jandarmi, în condițiile art. 36 alin. (1) lit. h), coroborat
cu art. 52 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 actualizată”, întrucât, așa cum
a fost pronunțată sentința recurată, instanța a dat ceva ce nu s-a
cerut, recunoscându-i recurentului un drept (gradul de ofițer de poliție)
pe care nu l-a solicitat prin acțiunea introductivă, iar încheierea de îndreptare
a erorii materiale a menținut în mod eronat sentința inițială pronunțată.
Reclamantul S.C. a învederat
că instanța de fond, prin hotărârea dată, s-a pronunțat asupra a ceea
ce nu s-a cerut, în cauză solicitându-se obligarea Ministerului Administrației
și Internelor la recunoașterea gradului de ofițer de jandarmi și
nu de subinspector de poliție. Reclamantul a apreciat că s-a făcut discriminare
între cursanții de la zi și cei de la frecvența redusă, deoarece
primii menționați au fost înaintați în gradul militar de ofițeri
de jandarmi, în urma susținerii și promovării examenului de licență,
pe când recurentul, chiar dacă a susținut și promovat același examen,
în aceeași zi și în aceleiași condiții, nu a fost înaintat la
gradul de ofițer de jandarmi, încălcându-se astfel prevederile art. 14 din
Convenția europeană a drepturilor omului și dispozițiile art. 16
alin. (1) din Constituția României.
A precizat recurentul
reclamant că, în privința absolvenților Academiei de Poliție A.I.C.,
cursuri cu frecvență redusă, dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G.
nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție
A.I.C. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor prevăd că la absolvire,
dacă promovează examenul de licență, primesc primul grad de ofițer odată
cu promoția care finalizează studiile la forma de învățământ la zi. Deși
instanța reține că dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007
sunt aplicabile, începând cu anul universitar 2007-2008, după cum rezultă din textul
art. 25, ele totuși confirmă interpretarea potrivit căreia prevederile
art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 vizează absolvenții instituțiilor
de învățământ superior, altele decât Academia de Poliție A.I.C.
Or, având în vedere calitatea
sa de jandarm în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a apreciat
recurentul reclamant că prevederile legale sus menționate și jurisprudența
adoptată de instanța supremă (cu referire la soluția de principiu pentru
unificarea practicii judiciare, dată la data de 9 februarie 2009 în ședința
plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal)
devin aplicabile în virtutea principiului nediscriminării. Astfel, chiar dacă nu
are calitatea de polițist ci de jandarm, reclamantul este îndreptățit
la recunoașterea dreptului său de a fi numit în grad de ofițer ca urmare
a absolvirii cursurilor la frecvența redusă în cadrul Facultății de Drept
din cadrul Academiei de Poliție A.I.C., neexistând rațiuni obiective și
rezonabile pentru ca persoane aflate în aceeași situație, angajați
în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și absolvenți
ai acelorași studii, să fie tratați în mod diferit, respectiv pentru agenții
de poliție să fie aplicabile conform jurisprudenței menționate în
motivarea acțiunii dispozițiile art. 9 și 21 alin. (3) din Legea
nr. 360/2002, iar pentru subofițerii de jandarmi să fie refuzat dreptul de
numire în gradul de ofițer.
Recurentul reclamantul
a invocat și prevederile art. 5 alin. (1) și art. 42 din ordinul Ministerului
Administrației și Internelor nr. 665/2008, concluzionând că se impune
interpretarea logică potrivit căreia numai după numirea în funcție a ofițerilor
absolvenți ai Academiei de Poliție A.I.C. se soluționează cererile
de trecere a agenților/maiștrilor militari și subofițerilor
în categoria ofițerilor, absolvenți ai unor studii superioare de lungă
durată în cadrul altor instituții de învățământ superior, recurentul încadrându-se
în prima categorie.
În drept reclamantul și-a
întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 8 și 9 C. proc.
civ., art. 36 alin. (1) lit. h) și art. 52 din Legea nr. 80/1995, art. 5
alin. (1) din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008,
art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007, art. 2 alin. (1) și art. 6 din
O.G. nr. 137/2000, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,
art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, art. 1
din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și
a libertăților fundamentale, art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) din Constituția
României.
Împotriva sentinței
civile nr. 7456 din data de 8 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs
în termen legal și pârâtul Ministerul Administrației și Internelor,
prin care s-a solicitat, în cazul constatării incidenței prevederilor art.
297 alin. (1) C. proc. civ., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei
spre rejudecare la aceiași instanță de fond, sau, în cazul constatării
incidenței dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., modificarea
hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului S.C. ca neîntemeiată.
Recurentul pârât a învederat,
în primul rând, că sentința atacată nu respectă prevederile imperative ale
art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât instanța de fond, fără
a verifica dacă reclamantului îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 360/2002
privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare,
a dispus, cu ușurință, în baza acestei legi, obligarea recurentei la acordarea
gradului de ofițer începând cu data de 1 august 2005.
A precizat Ministerul
Administrației și Internelor că reclamantul este cadru militar, fiindu-i
aplicabile prevederile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu
modificările și completările ulterioare. Dealtfel, s-a relevat, chiar intimatul
și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legii sus menționate,
însă instanța fără a ține cont și-a motivat hotărârea pe prevederi
legale care nu erau aplicabile în cazul acestuia, fără a avea în vedere următoarele
aspecte:
Art. 36 din Legea nr.
80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările
ulterioare, face strict referire la proveniența ofițerilor și nu
la obligativitatea acordării gradelor militare celor menționați în lege,
de aici rezultând și necesitatea reglementării prin dispoziții interne
a posibilității trecerii cadrelor militare într-un corp superior. Astfel, art.
42 din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008
privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului
Administrației și Internelor prevede că „maiștrii militari și
subofițerii care au absolvit studii superioare cu diplomă de licență (n.n.
fără a se specifica studii militare sau civile) au dreptul de a participa la concursul
pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante”, cu îndeplinirea cumulativă
a criteriilor specificate în articolul respectiv.
Or, așa cum rezultă
din interpretarea dispozițiilor legale invocate anterior, art. 36 din Legea
nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare, instituie posibilitatea
trecerii în corpul ofițerilor a maiștrilor militari și subofițerilor
absolvenți de studii superioare, iar art. 42 din ordinul Ministerului Administrației
și Internelor condiționează acest lucru de promovarea unui concurs susținut
în acest sens, concurs care se organizează în momentul identificării unor posturi
vacante prevăzute cu funcții de ofițer.
Întrucât conducerea Ministerului
Administrației și Internelor își poate organiza propria activitate,
inclusiv în domeniul resurselor umane, prin emiterea de acte normative cu caracter
intern, în aplicarea acestor prevederi a fost emis ordinul Ministerului Administrației
și Internelor nr. 300/2004 privind activitatea de resurse umane în unitățile
Ministerului Administrației și Internelor, care în secțiunea a 5-a
reglementează ”Trecerea polițiștilor/cadrelor militare într-o categorie/corp
superior”.
Astfel, conform art. 49
alin. (1) din ordinul sus menționat, ”agenții de poliție/maiștrii
militari și subofițerii care au absolvit studii superioare au dreptul
de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante,
în condițiile legii, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele criterii: a) sunt
declarați apt medical și psihic pentru corpul ofițerilor; b) studiile
superioare absolvite corespund cerințelor postului; c) nu se află sub efectul
unei sancțiuni disciplinare; d) nu sunt puși la dispoziție în situațiile
prevăzute de art. 65 din Statutul polițistului și art. 89 din Statutul
cadrelor militare”. De asemenea, potrivit art. 49 alin. (2) din Ordinul nr. 300/2004,
”soluționarea solicitărilor de trecere a agenților/maiștrilor militari
și subofițerilor în categoria ofițerilor se face în limita posturilor
vacante, după încheierea activității de promovare a ofițerilor în grade
profesionale/militare superioare și asigurarea locurilor pentru promoția
de ofițeri ai Academiei de Poliție A.I.C. pentru care există alocațiile
bugetare necesare”.
Prin urmare, a subliniat
recurentul Ministerul Administrației și Internelor, obligarea de către
instanța de fond la acordarea gradului profesional de ofițer intimatului
reclamant de la data absolvirii Academiei de Poliție A.I.C. în condițiile
în care acesta nu promovase vreun concurs organizat în acest sens este neîntemeiată.
În ceea ce privește
invocarea atât de către reclamant cât și de către instanța de judecată
a prevederilor H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei
de Poliție A.I.C., recurentul Ministerul Administrației și Internelor
a solicitat a se observa că acest act normativ a intrat în vigoare începând cu anul
universitar 2007-2008, el nefiind aplicabil în situația reclamantului care
a absolvit cursurile Academiei anterior.
Recursul declarat de pârâtul
Ministerul Administrației și Internelor este fondat și urmează a
fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței nr. 7456 din
data de 8 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii în întregime a
acțiunii formulate de reclamantul S.C., ca neîntemeiată, și a menținerii
dispoziției de respingere a excepției tardivității invocată de pârât
prin întâmpinare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Se reține, în primul
rând, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității
procesuale și a dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. care prescriu
că „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse
judecății”, fiind incident motivul de modificare a hotărârii recurate prevăzut
de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. („dacă instanța a acordat mai mult decât s-a
cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”).
Într-adevăr, se observă
că deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea
Ministerului Administrației și Internelor să îi recunoască gradul militar
corespunzător de ofițer de jandarmi, în condițiile art. 36 alin. (1) lit.
h) coroborat cu art. 52 din Legea nr. 80/1995 actualizată, începând cu data de 1
august 2005, dată la care reclamantul a absolvit Facultatea de Drept din cadrul
Academiei de Poliție A.I.C. București, prin sentința recurată judecătorul
fondului, urmare admiterii în parte a acțiunii, a acordat ceea ce nu s-a cerut,
anume a obligat Ministerul Administrației și Internelor să recunoască
reclamantului gradul profesional de subinspector de poliție, o asemenea dispoziție
intrând în contradicție cu considerentele hotărârii care au relevat că „deși
reclamantul nu are calitatea de polițist, ci de jandarm, această împrejurare
nu împiedică recunoașterea dreptului acestuia de a fi numit în gradul de ofițer
urmare a absolvirii cursurilor de frecvență redusă în cadrul facultății
de Drept, Academia de Poliție A.I.C., neexistând rațiuni obiective și
rezonabile pentru ca persoane aflate în aceeași situație, angajați
în cadrul pârâtului și absolvenți ai acelorași studii, să fie tratați
în mod diferit, respectiv pentru agenții de poliție să fie aplicabile
conform jurisprudenței menționate în motivarea acțiunii dispozițiile
art. 9 și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, iar pentru subofițerii
de jandarmi să fie refuzat dreptul de numire în gradul de ofițer”.
În al doilea rând, se
constată, sub aspectul fondului litigiului, că cererea reclamantului de obligare
a Ministerului Administrației și Internelor la recunoașterea gradului
militar corespunzător de ofițer de jandarmi, în condițiile art. 36
alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 52 din Legea nr. 80/1995 actualizată, începând
cu data de 1 august 2005, dată la care reclamantul a absolvit Facultatea de Drept
din cadrul Academiei de Poliție A.I.C. București, implicit la anularea
situației create prin pretinsa discriminare, în conformitate cu art. 21
alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor
formelor de discriminare, nu este întemeiată, jurisprudența Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal, fiind unitară în acest sens (a se vedea, cu titlu de exemplu, decizia
nr. 5995 din 12 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 7677/2/2010, decizia
nr. 7 din 10 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7427/2/2010, decizia
nr. 2045 din 26 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2126/54/2010*, decizia
nr. 3046 din 15 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 6847/2/2010).
Prevederile art. 36 din
Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările
ulterioare, invocate de reclamant, fac strict referire la proveniența ofițerilor
și nu la obligativitatea acordării gradelor militare celor menționați
în lege, rezultând necesitatea reglementării prin dispoziții interne a posibilității
trecerii cadrelor militare într-un corp superior. În acest sens, art. 42 din ordinul
Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități
de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și
Internelor prevede că „maiștrii militari și subofițerii care au absolvit studii
superioare cu diplomă de licență au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea
posturilor de ofițeri vacante", cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor specificate
în articolul respectiv.
Rezultă, din cele mai
sus arătate, că art. 36 din Legea nr. 80/1995, cu modificările și completările
ulterioare, instituie posibilitatea trecerii în corpul ofițerilor a maiștrilor
militari și subofițerilor absolvenți de studii superioare, dar și
că această trecere este condiționată, potrivit art. 42 din ordinul Ministerului
Administrației și Internelor nr. 665/2008, de promovarea unui concurs
susținut în acest sens, concurs care se organizează în momentul identificării
unor posturi vacante prevăzute cu funcții de ofițer. Altfel spus, nu se
poate dispune trecerea unui subofițer în categoria ofițerilor, în condițiile în
care acesta nu a promovat vreun concurs organizat în acest sens.
Soluția de principiu
pentru unificarea practicii judiciare dată la data de 9 februarie 2009 în ședința
plenului judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de reclamant, nu
poate fi reținută în speță, întrucât soluția de principiu menționată
a fost adoptată în considerarea prevederilor art. 9 și art. 21 alin. (3) din
Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițiștilor, cu modificările și
completările ulterioare, pe când în litigiu este incidentă Legea nr. 80/1995 privind
Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, care
nu cuprinde dispoziții similare.
Nu se poate reține
existența unei discriminări între absolvenții Academiei de Poliție
A.I.C., deoarece aceștia nu se află în situații comparabile, fiind vorba
pe de o parte despre cursanții de la zi/frecvență redusă (numai pentru
absolvenții cursurilor de zi fiind asigurate alocațiile bugetare necesare,
numărul lor fiind stabilit anterior absolvirii, în raport de necesarul de personal
al Ministerului Administrației și Internelor) și, pe de altă parte,
despre polițiști/jandarmi.
În fine, nu sunt aplicabile
situației reclamantului prevederile H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și
funcționarea Academiei de Poliție A.I.C., în condițiile în care acest
act normativ a intrat în vigoare începând cu anul universitar 2007–2008 iar reclamantul
a absolvit cursurile acestei academii anterior, în cursul anului 2005.
În raport de cele mai
sus arătate, care au fundamentat soluția de admitere a recursului formulat
de Ministerul Administrației și Internelor și de respingere ca neîntemeiată
a acțiunii ce a format obiectul Dosarului nr. 7227/2/2011 al Curții de
Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,
se va dispune, pe cale de consecință, respingerea ca nefondat a recursului
declarat de reclamantul S.C. atât împotriva sentinței civile nr. 7456 din data
de 8 decembrie 2011 cât și împotriva încheierii de ședință din data
de 19 decembrie 2011, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția
a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de Ministerul Administrației și Internelor, împotriva sentinței nr. 7456 din 8 decembrie
2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică în parte sentința
atacată, în sensul că respinge în întregime acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții
ale sentinței atacate.
Respinge recursul declarat
de S.C. împotriva sentinței nr. 7456 din 8 decembrie 2011 și a încheierii din 19
decembrie 2011 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 decembrie 2012