ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5385/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administratiei și Internelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună: - obligarea pârâtului la recunoașterea gradului militar corespunzător de ofițer de jandarmi, în condițiile art. 36 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 52 din Legea nr. 80/1995 actualizată, începând cu data de 1 august 2005; - anularea situației create prin discriminare, în conformitate cu art. 21 alin. (1) din O.G. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, - obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că este absolvent al Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C. București, forma de învățământ „frecvență redusă", promoția 2005, conform Diplomei de licență din 10 octombrie 2005 . La data de 18 iulie 2011, acesta s-a adresat pârâtului solicitând trecerea în corpul ofițerilor, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 80/1995, iar pârâtul prin adresa din 26 iulie 2011 a respins această solicitare arătând că, potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 80/1995, pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante este necesară susținerea unui concurs sau examen, legiuitorul instituind un drept, iar nu o obligație în sarcina pârâtului.

În opinia reclamantului, situația creează o discriminare între cursanții de la zi și cei de la frecvență redusă, deoarece primii menționați au fost înaintați în gradul de ofițer în urma susținerii și promovării examenului de licență, iar cei de la frecvență redusă, chiar dacă au susținut și promovat același examen de licență, în aceeași zi și în aceleași condiții, nu au fost înaintați în gradul de ofițer. De altfel, recunoașterea acestei discriminări este făcută prin H.G.nr. 294/2007 privind noua organizare și funcționare a Academiei de Poliție A.I.C.

Totodată, a arătat că pârâtul a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 42 din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor,în condițiile în care, acest text de lege se adresează subofițerilor care au absolvit studii civile de învățământ și nu celor care au urmat studii militare în domeniul ordinii publice și siguranței naționale, unde, pe lângă materiile de drept, au studiat și materii specifice muncii de ofițer al Ministerului Administrației și Internelor și care se încadrează la art. 5 alin (1) din același ordin al Ministerului Administrației și Internelor.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând faptul că art. 36 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, face strict referire la posibilitatea trecerii în corpul ofițerilor a maiștrilor militari și subofițerilor absolvenți de studii superioare și nu la obligativitatea acordării gradelor militare celor menționați în lege, iar art. 42 din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008 condiționează acest lucru de promovarea unui concurs susținut în acest sens, concurs care se organizează în momentul identificării unor posturi vacante prevăzute cu funcții de ofițer, aspect reiterat și de prevederile art. 9 din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008.

În ceea ce privește incidența prevederilor H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție A.I.C., s-a arătat că acest act normativ a intrat în vigoare începând cu anul universitar 2007-2008, astfel încât, cererea formulată în acest scop de către reclamant nu poate fi soluționată favorabil. Cu privire la discriminarea invocată, pârâtul a opinat că, în speță, întrucât nu este vorba despre situații egale, ci despre situații diferite, cărora li se aplică un tratament diferit, a apreciat că nu poate fi vorba de o situație discriminatorie.

Prin sentința nr. 7456 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor prin întâmpinare, ca neîntemeiată; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să recunoască reclamantului gradul profesional de subinspector de poliție începând cu data de 1 august 2005 și a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a respins excepția tardivității acțiunii, reținând, în esență, că reclamantul a respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995, art. 9 alin. (1) și (2) și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare, din interpretarea cărora rezultă că absolvenții Academiei de Poliție A.I.C. a Ministerului Administrației și Internelor, fără deosebire în funcție de forma de învățământ, cursuri de zi sau cu frecvență redusă, li se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și sunt încadrați ca debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni, fără îndeplinirea altei formalități.

Totodată, s-a reținut că prevederile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora „agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile prezentei legi” sunt aplicabile instituțiilor de învățământ superior, altele decât Academia de Poliție A.I.C.” În privința absolvenților Academiei, cursuri cu frecvență redusă, s-a observat că dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție A.I.C. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor prevăd că, la absolvire, dacă promovează examenul de licență primesc primul grad de ofițer odată cu promoția care finalizează studiile la forma de învățământ la zi.

Deși instanța a reținut că dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 sunt aplicabile începând cu anul universitar 2007-2008, după cum rezultă din textul art. 25, a observat că ele totuși confirmă interpretarea potrivit căreia, prevederile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 vizează absolvenții instituțiilor de învățământ superior, altele decât Academia de Poliție A.I.C., în acest sens fiind și soluția de principiu pentru unificarea practicii judiciare, adoptată la data de 9 februarie 2009, în ședința plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 126 alin. (3) din Constituție și ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.

Pe de altă parte, s-a apreciat că, în raport de calitatea reclamantului, respectiv subofițer de jandarmi în cadrul instituției pârâte, dispozițiile legale anterior menționate și jurisprudență adoptată de instanța supremă, devin aplicabile în virtutea principiului nediscriminării.

Sub acest aspect, s-a constatat că deși reclamantul nu are calitatea de polițist, ci de jandarm, această împrejurare nu împiedică recunoașterea dreptului acestuia de a fi numit în gradul de ofițer, urmare a absolvirii cursurilor la frecvență redusă în cadrul Facultății de Drept, Academia de Poliție A.I.C., neexistând rațiuni obiective și rezonabile pentru ca persoane aflate în aceeași situație-angajați în cadrul pârâtului și absolvenți ai acelorași studii să fie tratați în mod diferit, respectiv pentru agenții de poliție să fie aplicabile conform jurisprudenței menționată în motivarea acțiunii dispozițiile art. 9 și 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, iar pentru subofițerii de jandarmi să fie refuzat dreptul de numire în gradul de ofițer.

De altfel, chiar pârâtul prin întâmpinarea formulată susține că potrivit art. 49 alin. (1) din ordinul nr. 300/2004, „agenții de poliție/maiștrii militari și subofițerii care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile legii, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele criterii: a) sunt declarați apt medical și psihic pentru corpul ofițerilor; b) studiile superioare absolvite corespund cerințelor postului; c) nu se află sub efectul unei sancțiuni disciplinare; d) nu sunt puși la dispoziție în situațiile prevăzute de art. 89 din Legea nr. 8011995 privind Statutul cadrelor militare", iar în alin. (2) al aceluiași articol se menționează că „soluționarea solicitărilor de trecere a agenților/maiștrilor militari și subofițerilor în categoria ofițerilor se face în limita posturilor rămase vacante, după încheierea activității de promovare a ofițerilor în grade profesionale/militare superioare și asigurarea locurilor pentru promoția de ofițeri ai Academiei de Poliție A.I.C.”, pentru care există alocațiile bugetare necesare.

Astfel, din interpretarea logică rezultă că numai după numirea în funcție a ofițerilor absolvenți ai Academiei de Poliție A.I.C. se soluționează cererile de trecere a agenților/maiștrilor militari și subofițerilor în categoria ofițerilor, absolvenți a unor studii superioare de lungă durată în cadrul unor altor instituții de învățământ superior, reclamantul încadrându-se potrivit celor anterior menționate în prima categorie. În ceea ce privește solicitarea reclamantului de anulare a situației create prin discriminare, instanța a respins acest capăt de cerere, ca neîntemeiat, reținând că prin însăși soluționarea primului capăt de cerere acestuia îi va fi recunoscut dreptul a fi numit în gradul profesional de subinspector de poliție, astfel încât nu se poate reține că ar exista o anumită situație ce a fost creată prin discriminare și care ar trebui „anulată”.

Prin încheierea de ședință din data de 19 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului S.C.

de îndreptare a erorii materiale pretins strecurată în sentința civilă nr. 7456 din data de 8 decembrie 2011 pronunțată de aceiași instanță (cerere prin care s-a solicitat a se menționa, în dispozitivul hotărârii menționate, în loc de ”Obligă pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să recunoască reclamantului gradul profesional de subinspector de poliție începând cu data de 2 august 2005”, ”Obligă pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să-i recunoască reclamantului gradul militar corespunzător de ofițer de jandarmi, în condițiile art. 36 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 52 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, actualizată, începând cu 1 august 2005”), cu motivarea că în cuprinsul minutei pronunțate în Dosarul nr. 7227/2/2011 nu s-a strecurat nicio eroare materială, ci consemnările cuprinse reprezintă rezultatul deliberării.

Or, așa cum s-a menționat și în considerentele acestei sentințe, ca urmare a faptului că reclamantul este absolvent al Academiei de Poliție A.I.C., acestuia i se poate recunoaște gradul profesional de subinspector de poliție, în condițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, act normativ care prevede această posibilitate. Reclamantul S.C.

a declarat recurs în termen legal atât împotriva sentinței civile nr. 7456 din data de 8 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, cât și împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 19 decembrie 2011 dată de aceiași instanță, solicitându-se admiterea căii extraordinare de atac și îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 7456 din data de 8 decembrie 2011 în sensul de a menționa ”Obligarea pârâtului Ministerul Administrației și Internelor să-i recunoască reclamantului gradul militar corespunzător de ofițer de jandarmi, în condițiile art. 36 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 52 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 actualizată”, întrucât, așa cum a fost pronunțată sentința recurată, instanța a dat ceva ce nu s-a cerut, recunoscându-i recurentului un drept (gradul de ofițer de poliție) pe care nu l-a solicitat prin acțiunea introductivă, iar încheierea de îndreptare a erorii materiale a menținut în mod eronat sentința inițială pronunțată.

Reclamantul S.C. a învederat că instanța de fond, prin hotărârea dată, s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, în cauză solicitându-se obligarea Ministerului Administrației și Internelor la recunoașterea gradului de ofițer de jandarmi și nu de subinspector de poliție. Reclamantul a apreciat că s-a făcut discriminare între cursanții de la zi și cei de la frecvența redusă, deoarece primii menționați au fost înaintați în gradul militar de ofițeri de jandarmi, în urma susținerii și promovării examenului de licență, pe când recurentul, chiar dacă a susținut și promovat același examen, în aceeași zi și în aceleiași condiții, nu a fost înaintat la gradul de ofițer de jandarmi, încălcându-se astfel prevederile art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului și dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituția României.

A precizat recurentul reclamant că, în privința absolvenților Academiei de Poliție A.I.C., cursuri cu frecvență redusă, dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție A.I.C. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor prevăd că la absolvire, dacă promovează examenul de licență, primesc primul grad de ofițer odată cu promoția care finalizează studiile la forma de învățământ la zi. Deși instanța reține că dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 sunt aplicabile, începând cu anul universitar 2007-2008, după cum rezultă din textul art. 25, ele totuși confirmă interpretarea potrivit căreia prevederile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 vizează absolvenții instituțiilor de învățământ superior, altele decât Academia de Poliție A.I.C.

Or, având în vedere calitatea sa de jandarm în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a apreciat recurentul reclamant că prevederile legale sus menționate și jurisprudența adoptată de instanța supremă (cu referire la soluția de principiu pentru unificarea practicii judiciare, dată la data de 9 februarie 2009 în ședința plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal) devin aplicabile în virtutea principiului nediscriminării.

Astfel, chiar dacă nu are calitatea de polițist ci de jandarm, reclamantul este îndreptățit la recunoașterea dreptului său de a fi numit în grad de ofițer ca urmare a absolvirii cursurilor la frecvența redusă în cadrul Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C., neexistând rațiuni obiective și rezonabile pentru ca persoane aflate în aceeași situație, angajați în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și absolvenți ai acelorași studii, să fie tratați în mod diferit, respectiv pentru agenții de poliție să fie aplicabile conform jurisprudenței menționate în motivarea acțiunii dispozițiile art. 9 și 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, iar pentru subofițerii de jandarmi să fie refuzat dreptul de numire în gradul de ofițer.

Recurentul reclamantul a invocat și prevederile art. 5 alin. (1) și art. 42 din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008, concluzionând că se impune interpretarea logică potrivit căreia numai după numirea în funcție a ofițerilor absolvenți ai Academiei de Poliție A.I.C. se soluționează cererile de trecere a agenților/maiștrilor militari și subofițerilor în categoria ofițerilor, absolvenți ai unor studii superioare de lungă durată în cadrul altor instituții de învățământ superior, recurentul încadrându-se în prima categorie. În drept reclamantul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 8 și 9 C. proc. civ., art. 36 alin. (1) lit. h) și art. 52 din Legea nr. 80/1995, art. 5 alin. (1) din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008, art. 20 alin. (4) din H.G.

nr. 294/2007, art. 2 alin. (1) și art. 6 din O.G. nr. 137/2000, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) din Constituția României. Împotriva sentinței civile nr. 7456 din data de 8 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal și pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin care s-a solicitat, în cazul constatării incidenței prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță de fond, sau, în cazul constatării incidenței dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului S.C. ca neîntemeiată. Recurentul pârât a învederat, în primul rând, că sentința atacată nu respectă prevederile imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât instanța de fond, fără a verifica dacă reclamantului îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, a dispus, cu ușurință, în baza acestei legi, obligarea recurentei la acordarea gradului de ofițer începând cu data de 1 august 2005. A precizat Ministerul Administrației și Internelor că reclamantul este cadru militar, fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare.

Dealtfel, s-a relevat, chiar intimatul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legii sus menționate, însă instanța fără a ține cont și-a motivat hotărârea pe prevederi legale care nu erau aplicabile în cazul acestuia, fără a avea în vedere următoarele aspecte: Art. 36 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, face strict referire la proveniența ofițerilor și nu la obligativitatea acordării gradelor militare celor menționați în lege, de aici rezultând și necesitatea reglementării prin dispoziții interne a posibilității trecerii cadrelor militare într-un corp superior. Astfel, art. 42 din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor prevede că „maiștrii militari și subofițerii care au absolvit studii superioare cu diplomă de licență (n.n.

fără a se specifica studii militare sau civile) au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante”, cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor specificate în articolul respectiv. Or, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor legale invocate anterior, art. 36 din Legea nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare, instituie posibilitatea trecerii în corpul ofițerilor a maiștrilor militari și subofițerilor absolvenți de studii superioare, iar art. 42 din ordinul Ministerului Administrației și Internelor condiționează acest lucru de promovarea unui concurs susținut în acest sens, concurs care se organizează în momentul identificării unor posturi vacante prevăzute cu funcții de ofițer.

Întrucât conducerea Ministerului Administrației și Internelor își poate organiza propria activitate, inclusiv în domeniul resurselor umane, prin emiterea de acte normative cu caracter intern, în aplicarea acestor prevederi a fost emis ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004 privind activitatea de resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, care în secțiunea a 5-a reglementează ”Trecerea polițiștilor/cadrelor militare într-o categorie/corp superior”.

Astfel, conform art. 49 alin. (1) din ordinul sus menționat, ”agenții de poliție/maiștrii militari și subofițerii care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile legii, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele criterii: a) sunt declarați apt medical și psihic pentru corpul ofițerilor; b) studiile superioare absolvite corespund cerințelor postului; c) nu se află sub efectul unei sancțiuni disciplinare; d) nu sunt puși la dispoziție în situațiile prevăzute de art. 65 din Statutul polițistului și art. 89 din Statutul cadrelor militare”.

De asemenea, potrivit art. 49 alin. (2) din Ordinul nr. 300/2004, ”soluționarea solicitărilor de trecere a agenților/maiștrilor militari și subofițerilor în categoria ofițerilor se face în limita posturilor vacante, după încheierea activității de promovare a ofițerilor în grade profesionale/militare superioare și asigurarea locurilor pentru promoția de ofițeri ai Academiei de Poliție A.I.C. pentru care există alocațiile bugetare necesare”. Prin urmare, a subliniat recurentul Ministerul Administrației și Internelor, obligarea de către instanța de fond la acordarea gradului profesional de ofițer intimatului reclamant de la data absolvirii Academiei de Poliție A.I.C. în condițiile în care acesta nu promovase vreun concurs organizat în acest sens este neîntemeiată.

În ceea ce privește invocarea atât de către reclamant cât și de către instanța de judecată a prevederilor H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție A.I.C., recurentul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat a se observa că acest act normativ a intrat în vigoare începând cu anul universitar 2007-2008, el nefiind aplicabil în situația reclamantului care a absolvit cursurile Academiei anterior. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor este fondat și urmează a fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței nr. 7456 din data de 8 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate de reclamantul S.C., ca neîntemeiată, și a menținerii dispoziției de respingere a excepției tardivității invocată de pârât prin întâmpinare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Se reține, în primul rând, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității procesuale și a dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. care prescriu că „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”, fiind incident motivul de modificare a hotărârii recurate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. („dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”). Într-adevăr, se observă că deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea Ministerului Administrației și Internelor să îi recunoască gradul militar corespunzător de ofițer de jandarmi, în condițiile art. 36 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 52 din Legea nr. 80/1995 actualizată, începând cu data de 1 august 2005, dată la care reclamantul a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C.

București, prin sentința recurată judecătorul fondului, urmare admiterii în parte a acțiunii, a acordat ceea ce nu s-a cerut, anume a obligat Ministerul Administrației și Internelor să recunoască reclamantului gradul profesional de subinspector de poliție, o asemenea dispoziție intrând în contradicție cu considerentele hotărârii care au relevat că „deși reclamantul nu are calitatea de polițist, ci de jandarm, această împrejurare nu împiedică recunoașterea dreptului acestuia de a fi numit în gradul de ofițer urmare a absolvirii cursurilor de frecvență redusă în cadrul facultății de Drept, Academia de Poliție A.I.C., neexistând rațiuni obiective și rezonabile pentru ca persoane aflate în aceeași situație, angajați în cadrul pârâtului și absolvenți ai acelorași studii, să fie tratați în mod diferit, respectiv pentru agenții de poliție să fie aplicabile conform jurisprudenței menționate în motivarea acțiunii dispozițiile art. 9 și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, iar pentru subofițerii de jandarmi să fie refuzat dreptul de numire în gradul de ofițer”.

În al doilea rând, se constată, sub aspectul fondului litigiului, că cererea reclamantului de obligare a Ministerului Administrației și Internelor la recunoașterea gradului militar corespunzător de ofițer de jandarmi, în condițiile art. 36 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 52 din Legea nr. 80/1995 actualizată, începând cu data de 1 august 2005, dată la care reclamantul a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C. București, implicit la anularea situației create prin pretinsa discriminare, în conformitate cu art. 21 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, nu este întemeiată, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, fiind unitară în acest sens (a se vedea, cu titlu de exemplu, decizia nr. 5995 din 12 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 7677/2/2010, decizia nr. 7 din 10 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7427/2/2010, decizia nr. 2045 din 26 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2126/54/2010*, decizia nr. 3046 din 15 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 6847/2/2010). Prevederile art. 36 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, invocate de reclamant, fac strict referire la proveniența ofițerilor și nu la obligativitatea acordării gradelor militare celor menționați în lege, rezultând necesitatea reglementării prin dispoziții interne a posibilității trecerii cadrelor militare într-un corp superior.

În acest sens, art. 42 din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor prevede că „maiștrii militari și subofițerii care au absolvit studii superioare cu diplomă de licență au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante", cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor specificate în articolul respectiv.

Rezultă, din cele mai sus arătate, că art. 36 din Legea nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare, instituie posibilitatea trecerii în corpul ofițerilor a maiștrilor militari și subofițerilor absolvenți de studii superioare, dar și că această trecere este condiționată, potrivit art. 42 din ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008, de promovarea unui concurs susținut în acest sens, concurs care se organizează în momentul identificării unor posturi vacante prevăzute cu funcții de ofițer. Altfel spus, nu se poate dispune trecerea unui subofițer în categoria ofițerilor, în condițiile în care acesta nu a promovat vreun concurs organizat în acest sens.

Soluția de principiu pentru unificarea practicii judiciare dată la data de 9 februarie 2009 în ședința plenului judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de reclamant, nu poate fi reținută în speță, întrucât soluția de principiu menționată a fost adoptată în considerarea prevederilor art. 9 și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, pe când în litigiu este incidentă Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, care nu cuprinde dispoziții similare.

Nu se poate reține existența unei discriminări între absolvenții Academiei de Poliție A.I.C., deoarece aceștia nu se află în situații comparabile, fiind vorba pe de o parte despre cursanții de la zi/frecvență redusă (numai pentru absolvenții cursurilor de zi fiind asigurate alocațiile bugetare necesare, numărul lor fiind stabilit anterior absolvirii, în raport de necesarul de personal al Ministerului Administrației și Internelor) și, pe de altă parte, despre polițiști/jandarmi. În fine, nu sunt aplicabile situației reclamantului prevederile H.G.

nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție A.I.C., în condițiile în care acest act normativ a intrat în vigoare începând cu anul universitar 2007–2008 iar reclamantul a absolvit cursurile acestei academii anterior, în cursul anului 2005. În raport de cele mai sus arătate, care au fundamentat soluția de admitere a recursului formulat de Ministerul Administrației și Internelor și de respingere ca neîntemeiată a acțiunii ce a format obiectul Dosarului nr. 7227/2/2011 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, se va dispune, pe cale de consecință, respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul S.C. atât împotriva sentinței civile nr. 7456 din data de 8 decembrie 2011 cât și împotriva încheierii de ședință din data de 19 decembrie 2011, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor, împotriva sentinței nr. 7456 din 8 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge în întregime acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Respinge recursul declarat de S.C. împotriva sentinței nr. 7456 din 8 decembrie 2011 și a încheierii din 19 decembrie 2011 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012