ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată reclamantul I.D.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., obligarea

pârâtului să îi recunoască gradul profesional corespunzător de ofițer în

condițiile art. 36 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 52 din Legea 80/1995 și

acordarea drepturilor salariale corespunzătoare, începând cu 01 august 2007

data absolvirii Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C.

București, precum și anularea situației create prin discriminare, în

conformitate cu art. 21 alin. (1) din O.G. 137/2000 privind prevenirea și

sancționarea tuturor formelor de discriminare.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că este absolvent al Facultății de Drept din cadrul

Academiei de Poliție „A.I.C.” București, forma de învățământ „frecventa redusă”,

promoția 2007 conform Diplomei de licență din 24 iulie 2008 (anexată în

xerocopie).

În anul 2002, luna

iulie, fiind angajat al M.A.I., aceasta fiind o condiție esențială de

participare la examen, a fost selecționat, în raport cu nevoile unității din

care făcea parte, și a susținut examen de admitere la Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție „A.I.C.” București, forma de învățământ „frecvență

redusă”. În urma examenului a fost declarat „admis” dintr-un număr de 376 de

candidați, fiind scoase la concurs 50 locuri pentru forma de învățământ „frecvență

redusă”. Examenul a avut loc în aceeași data cu candidații de la forma de

învățământ „zi”, în aceleași săli de concurs și cu aceleași subiecte unice de

concurs.

Pârâtul

M.A.I. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată

Prin

sentința civilă nr. 1548 din 28 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamantul I.D.C., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., a obligat pârâtul să-i

recunoască reclamantului gradul de ofițer, respectiv gradul profesional de

subinspector de poliție începând cu 1 august 2007 și la plata către reclamant a

drepturilor salariale corespunzătoare gradului profesional de inspector de

poliție începând cu data de 1 august  2007, actualizate cu indicele de inflație

până la data plății efective.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că absolvenții Academiei de

Poliție A.I.C. a M.A.I., fără deosebire în funcție de forma de învățământ, cursuri

de zi sau cu frecvență redusă, li se acordă gradul profesional de subinspector de

poliție și sunt încadrați ca debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni, fără

îndeplinirea altei formalități.

În privința absolvenților

Academiei, cursuri cu frecvență redusă, disp. art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007

privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție A.I.C. din cadrul M.A.I.,

prevăd că, la absolvire, dacă promovează examenul de licență, primesc primul

grad de ofițer odată cu promoția care finalizează studiile la forma de

învățământ la zi.

Deși instanța de fond

a reținut că disp. art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 sunt aplicabile începând

cu anul universitar 2007-2008, după cum rezultă din textul art. 25, ele totuși

confirmă interpretarea potrivit căreia, prevederile art. 73 alin. (7) din Legea

nr. 360/2002 vizează absolvenții instituțiilor de învățământ superior, altele decât

Academia de Poliție A.I.C.

Curtea de Apel a reținut

că în acest sens, este și soluția de principiu pentru unificarea practicii

judiciare, adoptată la data de 9 februarie 2009, în ședința plenului judecătorilor

Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în raport cu disp. art. 126 alin. (3) din Constituție și ale art. 18

alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.

Împotriva

hotărârii instanței de fond, pârâtul M.A.I. a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului se arată că art. 42 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008

privind unele activități de management resurse umane în unitățile M.A.I.

prevede că „maiștrii militari și subofițerii care au absolvit, studii

superioare cu diplomă de licență (n.n. fără a se specifica studii militare sau

civile) au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de

ofițeri vacante”, cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor specificate în

articolul respectiv.

Deci,

art. 36 din Legea nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare,

instituie posibilitatea trecerii în corpul ofițerilor a maiștrilor militari și

subofițerilor absolvenți de studii superioare, iar art. 42 din Ordinul M.A.I. nr.

665/2008 condiționează acest lucru de promovarea unui concurs susținut în acest

sens, concurs care se organizează în momentul identificării unor posturi

vacante prevăzute cu funcții de ofițer, aspect reiterat și de prevederile art. 9

din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008.

Întrucât

conducerea M.A.I. își poate organiza propria activitate, inclusiv în domeniul

resurselor umane, prin emiterea de acte normative cu caracter intern, în

aplicarea acestor prevederi a fost emis Ordinul M.A.I. nr. 300 din 21 iunie 2004

privind activitatea de resurse umane în unitățile M.A.I. care în Secțiunea a 5-a

reglementează „Trecerea polițiștilor/cadrelor militare într-o categorie/corp

superior”.

Potrivit

art. 134 din Ordinul M.A.I. nr. 300 din 21 iunie  2004 absolvenții prevăzuți la

art. 133, după promovarea examenului de licență din prima sesiune organizată în

anul absolviri, pot participa la concurs pentru ocuparea posturilor vacante”.

Prin

urmare, recurentul consideră că obligarea de către instanța de fond a ministerului

la acordarea gradului profesional de ofițer intimatului-reclamant, de la data

absolvirii Academiei de Poliție „A.I.C.”, în condițiile în care, acesta nu

promovase vreun concurs organizat în acest sens, este vădit neîntemeiată.

Recurentul

mai arară că și în alte structuri bugetare (în cazul funcționarilor publici, al

personalului din învățământ, medicină sau administrație), trecerea într-o altă

categorie, ca urmare a absolvirii de studii superioare, nu se poate realiza

decât pe bază de examen sau concurs.

Se mai menționează că

ofițerii pot proveni din rândul subofițerilor absolvenți, cu diplomă sau

licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale

M.A.I. sau ai altor instituții de învățământ superior, cu profil corespunzător

specialităților necesare cadrelor militare, maiștrii și subofițerii dobândesc

calitatea de ofițer după promovarea unui examen sau concurs, iar intimatul-reclamant

nu a promovat vreun concurs organizat în vederea trecerii în corpul ofițerilor

.

Examinând

cauza și sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată că recursul este fondat.

Pentru

a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Sentința

atacată este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 36

alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 80/1995, în mod nelegal apreciind instanța

de fond că în cauză cererea reclamantului de recunoaștere de către recurent a

gradului militar de ofițer este întemeiată.

Dispozițiile art. 36

din Legea nr. 80/1995 fac referire în mod generic la proveniența și nu la

acordarea automată a gradelor militare a celor menționați în lipsa îndeplinirii

condițiilor specifice, prevăzute prin ordine interne privind posibilitatea

trecerii cadrelor militare într-un corp superior.

Astfel, art. 42 din

Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse

umane în unitățile M.A.I. prevede că „maiștrii militari și subofițerii care au

absolvit studii superioare cu diplomă de licență (n.n. fără a se specifica

studii militare sau civile) au dreptul de a participa la concursul pentru

ocuparea posturilor de ofițeri vacante”, cu îndeplinirea cumulativă a

criteriilor specificate în articolul respectiv.

Așa

cum rezultă din interpretarea dispozițiilor legale invocate, art. 36 din Legea nr.

80/1995, cu modificările și completările ulterioare, instituie posibilitatea

trecerii în corpul ofițerilor a maiștrilor militari și subofițerilor absolvenți

de studii superioare, iar art. 42 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 condiționează

acest lucru de promovarea unui concurs susținut în acest sens, concurs care se

organizează în momentul identificării unor posturi vacante prevăzute cu funcții

de ofițer, aspect reiterat și de prevederile art. 9 din ordinul menționat.

Astfel, art. 42 din

ordin dispune: agenții de poliție/maiștrii militari și subofițerii care au

absolvit studii superioare cu diplomă de licență au dreptul de a participa la

concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile legii,

dacă îndeplinesc cumulativ următoarele criterii:

a) sunt declarați „apt”

din punct de vedere medical și psihic pentru corpul ofițerilor;

b) studiile

superioare absolvite corespund cerințelor postului;

c) nu se află sub

efectul unei sancțiuni disciplinare;

d) nu sunt puși la

dispoziție în situațiile prevăzute la art. 65 din Legea nr. 360/2002, cu

modificările și completările ulterioare, respectiv la art. 89 din Legea nr. 80/1995,

cu modificările și completările ulterioare.

De

asemenea, potrivit art. 134 din Ordinul M.A.I. nr. 300 din 21 iunie 2004

privind activitatea de resurse umane în unitățile M.A.I., cu modificările și

completările ulterioare, absolvenții prevăzuți la art. 133, după promovarea

examenului de licență din prima sesiune organizată in anul absolvirii, pot

participa la concurs pentru ocuparea posturilor vacante”.

Prin

urmare, nu se poate efectua trecerea unui subofițer în categoria ofițerilor, în

condițiile în care acesta nu a promovat vreun concurs organizat în acest sens.

Invocarea soluției de

principiu a Înalta Curte de Casație și Justiție, nu poate fi reținută. Aceasta

deoarece soluția de principiu a fost adoptată în considerarea dispozițiilor art.

9 și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, cu referire la dispozițiile art.

20 alin. (1) și (4) din H.G. nr. 294/2007. Aceste acte normative nu sunt

aplicabile intimatului-reclamant, în cauză fiind aplicabilă Legea nr. 80/1995,

care nu conține prevederi similare.

Pe cale de consecință

este neîntemeiată susținerea că pentru trecerea în corpul ofițerilor nu este

necesară promovarea unui concurs organizat în acest scop, iar intimatul - reclamant

nu a promovat vreun concurs în acest sens.

Dispozițiile H.G. nr.

294/2007 nu îi sunt aplicabile intimatului - reclamant deoarece acesta a

absolvit cursurile Academiei de Poliție în anul 2006, anterior intrării în

vigoare a acestui act normativ.

Apare ca neîntemeiată

și susținerea privind existența unei discriminări nefiind aplicabile hotărârile

emise de C.N.C.D. invocate deoarece nu există situații comparabile în sensul

dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.G. nr. 137/2000, fiind verificate de către C.N.C.D.

dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, care nu sunt aplicabile intimatului-reclamant.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că actul normativ

aplicabil intimatului-reclamant, respectiv Legea nr. 80/1995 conține o astfel

de reglementare.

Nu poate fi reținută

încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituția României în raport de situația

absolventului al cursurilor de zi al Facultății de drept din cadrul Academiei

de Poliției „A.I.C.” București față de situația sa de absolvent al cursurilor

de frecvență redusă deoarece în cauză sunt aplicabile dispozițiilor Ordinului M.A.I.

nr. 300/2004.

n

umai pentru

absolvenții cursurilor de zi sunt asigurate alocațiile bugetare necesare,

numărul lor fiind stabilit anterior absolvirii, în raport de necesarul de

personal al M.A.I., neputându-se reține existența unei situații comparabile

între cele două categorii de absolvenți cu studii superioare.

Practica

judecătorească invocată nu poate fi reținută deoarece privește situația

polițiștilor și aplicarea Legii nr. 360/2002, or, în prezenta cauză este

aplicabilă Legea nr. 80/1995.

Astfel

fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt

întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și

nelegală.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art.

312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va modifica

sentința atacată și pe cale de consecință va respinge acțiunea reclamantului ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.A.I. împotriva sentinței civile nr. 1548 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului I.D.C., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2012.