ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5115/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5115/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată, reclamantul N.I.C., în temeiul art. 1, alin. (1) și (7) și art. 8

din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 6 și art. 14

din Convenția europeană a drepturilor omului, a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Academia de Poliție „A.I.C.",

trecerea/ avansarea acestuia în corpul ofițerilor de poliție (categoria

profesională „A"), precum și acordarea gradului profesional de ofițer de

poliție, prin emiterea unei Dispoziții de numire pe o funcție corespunzătoare

pregătirii sale profesionale în cadrul Academiei de Poliție "A.I.C.".

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1996 a fost angajat în cadrul Ministerului

Administrației și Internelor, iar din anul 1998 am fost repartizat să-și

desfășoare activitatea în cadrul Academiei de Poliție "A.I.C."

București, că în luna august a anului 2000 a fost selecționat (conform nevoilor

unității din perioada respectivă) și a susținut examenul de admitere în cadrul

Facultății de Drept a Academiei de Poliție „A.I.C.", București, cursuri

frecvență redusă, fiind declarat admis, că în perioada anilor 2000-2005 a urmat

cursurile Facultății de Drept a Academiei de Poliție „A.I.C.", București,

la forma de învățământ frecvență redusă, în profilul Științe Juridice,

specialitatea Drept, a susținut examenul de licență la Academia de Poliție „A.I.C.",

București în sesiunea iulie 2005 și a obținut media 8,50.

Reclamantul a

apreciat că a fost discriminat față de studenții de la cursurile de zi

(interpretând textul de lege al art. 21 din Legea nr. 360/2002 conform

principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus care

au absolvit Facultatea de Drept a Academiei de Poliție „A.I.C.", București,

fiind aceeași promoție cu reclamant iulie 2005, deoarece aceștia au fost

avansați în gradul de subinspector de poliție odată cu obținerea Diplomei de

Licență în Drept (în baza prevederilor legale menționate mai sus), iar

reclamantul nu a fost avansat/trecut în corpul ofițerilor de poliție cu gradul

profesional de subinspector de poliție, nici până la data formulării acțiunii.

În dovedirea

temeiniciei și a legalității acordării gradului profesional de subinspector de

poliție și încadrării corespunzătoare pregătirii profesionale pe o funcție de

ofițer în cadrul Academiei de Poliție "A.I.C." reclamantul a invocat

practică judiciară.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat

excepția prescripției dreptului la acțiune, solicitând admiterea excepției

invocate și respingerea cererii de chemare în judecată ca prescrisă.

Pe fondul cauzei,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, în

raport de dispozițiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind

Statutul polițistului, după modificările aduse prin O.U.G. nr. 89/2003.

Pârâta Academia de

Poliție „A.I.C." a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive a Academiei de Poliție „A.I.C.", precum

și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, iar, pe fondul

cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În cauză a fost

formulată și cerere de intervenție în favoarea reclamantului de către Corpul

Național al Polițiștilor, organizația profesională a polițiștilor din Ministerului

Administrației și Internelor, în temeiul art. 49 alin. (3), art. 50 și următoarele

din C. proc. civ., ale art. 1-art. 14 și urm. din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, ale art. 49 alin. (2) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului și al art. 8 lit. t) din Regulamentul de

organizare și funcționare a C.N.P. aprobat prin H.G. României nr. 1305/2002

modificată și completată, solicitându-se admiterea acțiunii astfel cum a fost

formulată.

Prin sentința civilă

nr. 4299 din 20 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile prescripției și a lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei Academia de Poliție "A.I.C.", ca neîntemeiate;

a admis acțiunea formulată de reclamantul N.I.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Administrației și Internelor și Academia de Poliție „A.I.C.”; a admis cererea de

intervenție accesorie formulată de intervenientul Corpul Național al Polițiștilor;

a obligat pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să dispună avansarea/trecerea

reclamantului în corpul ofițerilor de poliție (categoria „A”), iar pe pârâta Academia

de Poliție "A.I.C." să emită dispoziția de numire a reclamantului corespunzătoare

gradului profesional recunoscut prin prezenta.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Academia de Poliție „A.I.C.” instanța

a reținut că este neîntemeiată, având în vedere că reclamantul a învederat că deține

o funcție în cadrul acestei pârâte, împrejurare necontestată de către aceasta, solicitând

urmare a recunoașterii gradului ofițer și emiterea unei dispoziții prin care să

fie numit într-o funcție corespunzătoare acestui nou grad, astfel încât față de

dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. b) și art. 76 din Legea nr. 360/2002 se constată

că există o identitate între persoana acestei pârâte și persoana căreia îi revine

în atribuție competența desemnării unor persoane în vederea ocupării unor funcții

în cadrul acesteia, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată această excepție.

Asupra excepției prescripției,

de asemenea instanța de fond a reținut că este neîntemeiată, având în vedere că

începutul termenelor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004 invocate de către

pârâtul Ministerul Administrației și Internelor în întâmpinare în susținerea acestei

excepții sunt determinate de comunicarea refuzului de avansare a reclamantului din

partea pârâtului, iar în raport de această dată 22 octombrie 2010, precum și data

introducerii prezentei acțiuni, 24 decembrie 2010, se constată că nu a fost depășit

termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 554/2004, impunându-se respingerea excepției ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că absolvenților Academiei de Poliție „A.I.C.” a Ministerului Administrației

și Internelor, fără deosebire în funcție de forma de învățământ, cursuri de zi sau

cu frecvență redusă, li se acordă gradul profesional de subinspector de poliție

și sunt încadrați ca debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni, fără îndeplinirea

altei formalități.

În privința absolvenților

Academiei, cursuri cu frecvență redusă, dispozițiile  art. 20 alin. (4) din H.G.

nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție „A.I.C.” din

cadrul Ministerului Administrației și Internelor, prevăd că, la absolvire, dacă

promovează examenul de licență, primesc primul grad de ofițer odată cu promoția

care finalizează studiile la forma de învățământ la zi.

Deși instanța a reținut

că dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 sunt aplicabile începând

cu anul universitar 2007-2008, după cum rezultă din textul art. 25, ele totuși confirmă

interpretarea dispozițiilor legale în vederea cărora a fost adoptată această hotărâre

de Guvern potrivit căreia, prevederile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002

vizează absolvenții instituțiilor de învățământ superior, altele decât Academia

de Poliție „A.I.C.”.

S-a mai reținut că în

acest sens este și soluția de principiu pentru unificarea practicii judiciare, adoptată

la data de 9 februarie 2009, în ședința plenului judecătorilor secției de contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile

art. 126 alin. (3) din Constituție și ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată.

Pe de altă parte instanța

a mai reținut că în raport de calitatea reclamantului, respectiv agent de poliție

(agent financiar) în cadrul instituțiilor pârâte, aceste sus-menționate prevederi

și jurisprudență adoptată de instanța supremă devin aplicabile în virtutea principiului

nediscriminării.

Astfel, s-a constatat

că reclamantul are calitatea de polițist, impunându-se recunoașterea dreptului acestuia

de a fi numit în gradul de ofițer urmare a absolvirii cursurilor la frecvență redusă

în cadrul Facultății de Drept, Academia de Poliție „A.I.C.”, neexistând rațiuni

obiective și rezonabile pentru ca persoane aflate în aceeași situație-angajați în

cadrul pârâților și absolvenți ai acelorași studii-să fie tratați în mod diferit.

Față de aceste considerente,

instanța a reținut că susținerile pârâtului Ministerul Administrației și Internelor

privind deciziile Curții Constituționale a României privind O.G. nr. 137/2000 nu

sunt fondate având în vedere că soluția în privința reclamantului se impune ca urmare

a interpretării unei dispoziții legale deja existentă la data obținerii diplomei

de licență de către reclamant, nefiind vorba despre crearea unor drepturi în absența

unor reglementări legale incidente cauzei, fiind astfel admise acțiunea principală,

precum și cererea de intervenție în interesul reclamantului, cu consecința obligării

Ministerului Administrației și Internelor să dispună avansarea/trecerea reclamantului

în corpul ofițerilor de poliție (categoria „A”), iar pe pârâta Academia de Poliție

"A.I.C." să emită dispoziția de numire în cadrul acestei instituții a

reclamantului într-o funcție corespunzătoare gradului profesional recunoscut prin

această hotărâre.

Împotriva acestei hotărâri,

au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Academia de

Poliție „A.I.C.”, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ministerul Administrației

și Internelor, invocând dispozițiile art. 304

1

din C. proc. civ. aduce,

în esență, următoarele critici sentinței recurate:

- în mod greșit instanța

de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune (tardivității formulării

acțiunii) al intimatului-reclamant întrucât cererea de chemare în judecată formulată

la 24 decembrie 2010 este tardivă în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, ținându-se seama

și de faptul că începând cu anul 2005, anul absolvirii cursurilor Academiei de Poliție

„A.I.C.” la forma de învățământ cu frecvență redusă, începea să curgă termenul în

care persoana în discuție avea posibilitatea de a investi instanța de judecată cu

soluționarea unei cereri de chemare în judecată;

- hotărârea recurată este

netemeinică și nelegală, întrucât trecerea în corpul ofițerilor de poliție se face

prin concurs și nu din oficiu, studiile superioare reprezentând o condiție obligatorie

pentru participarea la concurs și nicidecum pentru promovarea directă în corpul

ofițerilor de poliție, conform art. 42 alin. (1) din Ordinul Ministerului Administrației

și Internelor nr. 665/2008 privind activitatea de resurse umane în unitățile Ministerului

Administrației și Internelor, art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, se menționează

că potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 menționată, Ministerul

Administrației și Internelor are latitudinea și nu obligația imperativă să reglementeze

condițiile în care agenții de poliție cu studii superioare pot trece în corpul ofițerilor,

cu luarea în considerare a mai multor factori de natură financiară și de necesitățile

impuse limitativ de funcțiile existente.

Recurentul susține și

faptul că nu a existat o discriminare în ceea ce-l privește pe intimatul-reclamant.

Recurenta-pârâtă Academia

de Poliție „A.I.C.” prin recursul formulat aduce, în esență, aceleași critici sentinței

recurate ca și recurentul Ministerul Administrației și Internelor în ceea ce privește

greșita soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, cât și netemeinicia

și nelegalitatea hotărârii primei instanțe referitoare la soluția pe fond.

Această recurentă solicită

și admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că nu

există identitate între persoana sa și cel despre care se pretinde că este obligat

în raportul juridic dedus judecății.

De asemenea, se menționează

că în mod greșit a fost admisă cererea de intervenție formulată de Corpul Național

al Polițiștilor întrucât această organizație profesională nu este un sindicat și

nu are interes în cauză, astfel cum impun dispozițiile C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a

formulat concluzii scrise prin care a solicitat: respingerea excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei Academia de Poliție „A.I.C.” întrucât este angajatul

acesteia; cererea de intervenție formulată de Corpul Național al Polițiștilor este

admisibilă fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 49-art. 56 din C. proc. civ.;

excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurenți este neîntemeiată

fiind corect respinsă întrucât singura cerere formulată pentru recunoașterea dreptului

pretins a fost la data de 18 octombrie 2010 iar introducerea acțiunii la 24

decembrie 2010, respectă termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 554/2004; pe fondul cauzei sentința recurată este temeinică și legală,

în acest sens fiind și practica instanțelor de contencios administrativ .

recurs

Înalta Curte, având în

vedere că în recursurile formulate de Ministerul Administrației și Internelor și

Academia de Poliție „A.I.C.”, au fost menționate critici comune în ceea ce privește

sentința recurată, urmează a le analiza în ansamblu.

Referitor la greșita soluționare

a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Academia de Poliție „A.I.C.”

se reține că această excepție în mod corect a fost apreciată ca neîntemeiată și

respinsă, argumentele instanței de fond fiind temeinice și legale, existând identitate

între persoana acestei pârâte și persoana despre care se pretinde că ar urma să

fie obligată în raportul juridic dedus judecății, dată fiind calitatea de angajator

a acestei pârâte, de altfel necontestată.

Astfel, în raport de criticile

formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale

incidente, apreciază că în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția tardivității

acțiunii, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Nu a fost contestată de

către părți situația potrivit căreia intimatul-reclamant a absolvit Facultatea de

Drept din cadrul Academiei de Poliție „A.I.C.”, București, promoția 2005, conform

diplomei de licență din 15 septembrie 2005, cursuri fără frecvență.

Intimatul-reclamant a

susținut că era îndreptățit la încadrarea sa în categoria „A” a Corpului ofițerilor

de poliție cu studii superioare, de la data absolvirii Academiei, respectiv anul

2005, însă pârâții nu și-au executat de bună voie obligația prevăzută de Legea

nr. 360/2002 privind statutul polițistului, astfel că a solicitat printr-un memoriu

adresat ministrului Ministerul Administrației și Internelor la 18 octombrie 2010

emiterea ordinului de numire în corpul ofițerilor cu acordarea gradului de subinspector,

această solicitare fiindu-i refuzată și comunicată prin adresa din 23 octombrie

2010.

Potrivit art. 11

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită recunoașterea dreptului

pretins și repararea pagubei cauzate, se pot introduce în termen de 6 luni, calculat

de la datele precizate de legiuitor la lit. a)-d) ale art. menționat.

Conform art. 11 alin.

(2) din aceeași lege, „pentru motive temeinice cererea poate fi introdusă și peste

termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării

actului, data luării la cunoștință…”, termenul prevăzut la alin. (1) fiind termen

de prescripție, iar cel prevăzut la alin. (2) fiind un termen de decădere, potrivit

art. 11 alin. (5) din legea menționată.

Prin urmare, dreptul pretins

la absolvirea cursurilor Academiei de Poliție „A.I.C.” trebuia valorificat în termenele

prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Intimatului-reclamant

îi era cunoscută încă din anul 2005 poziția autorităților pârâte referitoare la

trecerea în corpul ofițerilor și acordarea gradului de subinspector absolvenților

Academiei de Poliție „A.I.C.” ce au urmat forma de învățământ cu frecvență redusă

și cum acesta a stat în pasivitate de la data absolvirii facultății, respectiv anul

2005, formulând acțiune în instanță abia la 24 decembrie 2010, este evident că în

raport de dispozițiile legale menționate anterior acțiunea acestuia este tardivă,

urmând a fi respinsă ca atare.

Nu prezintă relevanță

faptul că abia în anul 2010 s-a adresat autorităților pârâte cu plângere prealabilă

întrucât, astfel cum s-a menționat, dreptul pretins urma să fie valorificat în termenele

prevăzute de Legea nr. 554/2004, astfel că promovarea acțiunii la 24 decembrie 2010,

nu poate fi acceptată fără a înfrânge termenul de un an calculat de la data încălcării

dreptului pretins

Dezlegarea dată acestei

excepții face de prisos analiza celorlalte critici referitoare la sentința recurată.

Apărările intimatului-reclamant

menționate în concluziile scrise nu pot fi reținute față de argumentele prezentate

anterior. Jurisprudența instanței de contencios administrativ în ceea ce privește

soluționarea pe fond a cauzei în acest context al aprecierii ca tardive a acțiunii

nu prezintă relevanță în speța dedusă judecății. De altfel, în situații similare

cu a intimatului-pârât, jurisprudența instanței de recurs este constantă în sensul

respingerii acțiunilor ca tardive (Deciziile Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal nr. 5517/2010; nr. 4638/2010; nr. 1698/2011

și nr. 974/2011)

Față de dezlegarea dată

excepției tardivității acțiunii, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind tardiv

formulată, în raport de dispozițiile art. 49 alin. (1) și (3) și art. 51 din C.

proc. civ., se apreciază că este neîntemeiată cererea de intervenție formulată de

Corpul Național al Polițiștilor, urmând a fi respinsă.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I coroborat cu art. 20 din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte vor admite recursurile

declarate, se va modifica sentința atacată și va respinge acțiunea reclamantului

ca fiind tardivă, respingându-se și cererea de intervenție formulată de Corpul Național

al Polițiștilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministerul Administrației și Internelor și Administrației și Internelor și de

Academia de Poliție „A.I.C.” împotriva Sentinței civile nr. 4299 din 20 iunie 2011

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamant, ca fiind tardivă.

Respinge cererea de intervenție formulată de Corpul

Național al Polițiștilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie

2011.