ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2951/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 414 din 5 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.M. C., în contradictoriu cu pârâții I.P.J. Dolj, M. A.I. și I.G.P.R., a dispus obligarea pârâților să îl reîncadreze pe reclamant în categoria A a C.O.P., de la data absolvirii Facultății de Drept din cadrul A.P.A.I.C. și să-i plătească drepturile bănești suplimentare corespunzătoare noii încadrări, de la data absolvirii facultății, și a respins capătul de cerere privind acordarea gradelor profesionale. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele: Reclamantul este absolvent al Facultății de Drept din cadrul A.P.A.I.C.

și a promovat examenul de licență din sesiunea iulie 2002, conform diplomei de licență, în prezent având gradul de subinspector și fiind încadrat la I.P.J. Dolj - Secția Regională de Poliție Transporturi Craiova. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 9, 21 și 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, cu referire la prevederile art. 20 alin. (1) și (4) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea A.P.A.I.C. din cadrul M.A.I., a reținut Curtea de apel că agenților de poliție, absolvenți ai Facultății de Drept din cadrul A.P.A.I.C., li se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și sunt încadrați ca debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni, iar agenților de poliție/subofițeri, absolvenți ai aceleiași instituții de învățământ superior, li se acordă gradul profesional de ofițer fără îndeplinirea vreunei formalități.

În raport cu aceste aspecte, Curtea a reținut că reclamantul este îndreptățit să i se acorde gradul profesional de ofițer, fără îndeplinirea vreunei formalități, de la data absolvirii Facultății de Drept din cadrul A.P.A.I.C. și promovării examenului de licență în luna iulie 2002. Pe cale de consecință, Curtea a apreciat că este nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul I.G.P.R., f ață de faptul că pentru acordarea gradului profesional de ofițer nu este necesară îndeplinirea vreunei formalități. Totodată, Curtea de apel a apreciat că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I.G.P.R., reținând că acordarea gradelor profesionale se face de către ministrul administrației și internelor, la propunerea I.G.P.R.

În raport cu dispozițiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, Curtea de apel a reținut că sunt neîntemeiate apărările pârâților în sensul că reclamantul avea doar dreptul de a participa la concursurile organizate de structurile din cadrul ministerului pentru ocuparea posturilor vacante de ofițeri. De asemenea, instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută incidența prevederilor art. 49 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, deoarece acestea se referă la aceeași situație mai sus arătată respectiv a agenților de poliție cu studii superioare care au dreptul de a participa la ocuparea posturilor de ofițeri vacante și nu la modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, iar aceste ultime dispoziții nu fac distincție între forma de învățământ curs de zi și curs cu frecvență redusă, folosind în mod generic termenul de „absolvenți”.

Pentru a respinge capătul de cerere privind acordarea gradelor profesionale, Curtea de apel a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 360/2002, conform cărora „acordarea gradelor profesionale următoare în cadrul aceleiași categorii se face în ordinea ierarhică a gradelor, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul administrației și internelor”, instanța de judecată nu se poate substitui organului administrativ abilitat să stabilească și să aprecieze posibilitățile și nevoile de promovare în gradele superioare. Împotriva sentinței civile nr. 414 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții I.P.J.

Dolj, I.G.P.R. și M.A.I., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin cererile de recurs cei trei recurenți aduc, în esență, aceleași critici sentinței recurate, în sensul că au fost interpretate și aplicate greșit prevederile art. 9, 21 și 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare. În opinia recurenților aceste dispoziții se refereau în exclusivitate la persoanele care au absolvit cursurile de zi ale Facultății de Drept din cadrul A.P.A.I.C. București, iar trecerea în corpul ofițerilor de poliție se putea face doar prin concurs în limita posturilor vacante pentru care există alocații bugetare necesare și nu din oficiu.

Întrucât reclamantul nu a îndeplinit aceste cerințe se apreciază că sentința recurată este nelegală și netemeinică. De asemenea, recurenții menționează că, la data de 1 februarie 2006, intimatului - reclamant, în urma unui concurs, a fost trecut în corpul ofițerilor și i-a fost acordat gradul de subinspector de poliție, prin Ordinul M.A.I. nr. S/II/2251. Întrucât cererea de chemare în judecată nu are ca obiect contestarea în termen legal a ordinului de trecere în corpul ofițerilor pentru ca instanța de judecată să recunoască vechimea în funcția de subinspector și să plătească drepturile bănești corespunzătoare noi încadrării de la un moment anterior emiterii acestui act administrativ, respectiv de la data absolvirii Facultății de Drept din cadrul A.P.A.I.C., sesiunea iulie 2002, se menționează că și sub acest aspect sentința recurată este nelegală și netemeinică.

Prin motivele de recurs recurentul M.A.I. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a intimatului – reclamant în raport de art. 11 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cât și de dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, solicitând respingerea acțiunii ca fiind prescrisă. Se arată că intimatului - reclamant îi era cunoscută încă din anul 2003 poziția sa referitoare la cererea care viza trecerea în corpul ofițerilor și acordarea gradului de subinspector absolvenților A.P.A.I.C. ce au urmat forma de învățământ cu frecvență redusă, întrucât acesta a primit răspunsul nr. 16143 din 19 septembrie 2003, ca urmare a formulării unui raport în acest sens adresat conducerii ministerului.

Intimatul - reclamant a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, arătând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, fiind pronunțată cu interpretare și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente prevăzute de Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune se susține că temeiul de drept invocat, respectiv art. 5 art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 sunt străine cauzei, motiv pentru care se solicită respingerea excepției invocate ca neîntemeiată. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursurile formulate în raport de dispozițiile legale incidente cât și de prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., apreciază că acestea sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Având în vedere excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentul M.A.I., care este o excepție de fond, peremptorie, instanța de recurs apreciază că potrivit art. 137 C. proc. civ., este necesar a fi analizată cu prioritate această excepție. De altfel, după cum se constată din considerentele sentinței recurate, instanța de fond a analizat excepția prescripției dreptului la acțiune invocată I.G.P.R. și a apreciat că aceasta este nefondată. Însă, Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând această excepție, apreciază că este întemeiată pentru următoarele considerente. Nu a fost contestată de către părți situația invocată de recurentul M.A.I.

în cererea de recurs potrivit căreia intimatul - reclamant a cunoscut încă din anul 2003 poziția sa referitoare la trecerea în corpul ofițerilor și acordarea gradului de subinspector absolvenților A.P.A.I.C. ce au urmat forma de învățământ cu frecvență redusă, dat fiind faptul că acesta a primit răspunsul nr. 16143 din 19 septembrie 2003, ca urmare a formulării unui raport în acest sens adresat conducerii ministerului. Prin urmare, recurentul-intimat a avut cunoștință de refuzul autorităților pârâte privind solicitarea de a fi trecut în corpul ofițerilor fără susținerea unui examen sau concurs încă din anul 2003. Acesta a stat în pasivitate de la data absolvirii facultății, respectiv anul 2002 cât și de la momentul comunicării răspunsului 16143 din 19 septembrie 2003, despre care s-a făcut vorbire anterior.

Dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd un termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii pentru promovarea unei acțiunii la instanța de contencios administrativ pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate. Acest termen, potrivit art. 11 alin. (5) din aceeași lege, este un termen de prescripție. În raport de această situație de fapt expusă și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că excepția invocată este întemeiată. În consecință, cererea intimatului - reclamant de a fi înscris în corpul ofițerilor de poliție și de a i se acorda gradele profesionale în funcție de pregătirea și vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, precum și achitarea drepturilor bănești în mod retroactiv de la data absolvirii Facultății de Drept din cadrul A.P.A.I.C.

București, formulată abia în 2008, este tardivă, urmând a fi respinsă ca atacare. Dezlegarea dată acestei excepții face de prisos analiza celorlalte critici referitoare la sentința recurată. Apărările intimatului - reclamant din întâmpinare nu pot fi reținute față de argumentele prezentate anterior. Acesta se află în eroare cu privire la dispozițiile legale invocate de recurent în susținerea excepției întrucât în cererea de recurs se face referire la art. 11 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare și nu la dispozițiile art. 5 din aceeași lege. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții, ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de I.P.J. Dolj, I.G.P.R. și M.A.I. împotriva sentinței civile nr. 414 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge acțiunea formulată de reclamantul C.M.C., ca tardivă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.