ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2951/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2951/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 414

din 5 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a

admis în

parte acțiunea formulată de reclamantul C.M.

C.,

în contradictoriu cu pârâții I.P.J.

Dolj, M.

A.I.

și I.G.P.R., a dispus obligarea pârâților

să îl

reîncadreze pe reclamant în categoria A a C.O.P., de la data absolvirii

Facultății de Drept din cadrul A.P.A.I.C. și să-i

plătească drepturile bănești suplimentare

corespunzătoare noii încadrări, de la data absolvirii facultății,

și a respins capătul de cerere privind acordarea gradelor

profesionale.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut următoarele:

Reclamantul este absolvent al

Facultății de Drept din cadrul A.P.A.I.C. și a promovat examenul

de licență din sesiunea iulie 2002, conform diplomei de

licență, în prezent

având gradul

de subinspector

și fiind încadrat la I.P.J. Dolj - Secția

Regională de Poliție

Transporturi

Craiova.

Din interpretarea coroborată a

dispozițiilor art. 9, 21 și 73 alin. (7)

din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, cu referire

la prevederile art.

20 alin. (1) și (4) din H.G. nr. 294/2007

privind organizarea și funcționarea A.P.A.I.C. din cadrul M.A.I., a

reținut Curtea de apel că agenților de poliție,

absolvenți ai Facultății de Drept din cadrul A.P.A.I.C., li se

acordă gradul profesional de subinspector de poliție și sunt

încadrați ca debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni, iar

agenților de poliție/subofițeri, absolvenți ai

aceleiași instituții de învățământ superior, li se

acordă gradul profesional de ofițer fără îndeplinirea

vreunei formalități.

În raport cu aceste aspecte, Curtea

a reținut că reclamantul este îndreptățit să i se

acorde gradul profesional de ofițer, fără îndeplinirea vreunei

formalități, de la data absolvirii Facultății de Drept din

cadrul A.P.A.I.C. și promovării examenului de licență în

luna iulie 2002.

Pe cale de

consecință, Curtea a apreciat că este

nefondată

excepția prescripției

dreptului la acțiune invocată de pârâtul I.G.P.R.,

f

ață de faptul că pentru

acordarea gradului profesional de ofițer nu este necesară

îndeplinirea vreunei formalități.

Totodată,

Curtea de apel a apreciat că este

neîntemeiată excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului I.G.P.R.,

reținând că

acordarea gradelor

profesionale

se face de către

ministrul administrației și internelor, la propunerea

I.G.P.R.

În raport cu dispozițiile art.

73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, Curtea de

apel a

reținut că sunt neîntemeiate apărările

pârâților în sensul că reclamantul avea doar dreptul de a participa

la concursurile organizate de structurile din cadrul ministerului pentru

ocuparea posturilor vacante de ofițeri.

De asemenea,

instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută

incidența prevederilor art. 49 alin. (1) din Ordinul

M.A.I. nr. 400/2004, deoarece

acestea se referă la aceeași situație mai sus arătată

respectiv a agenților de poliție cu studii superioare care au dreptul

de a participa la ocuparea posturilor de ofițeri vacante și nu la modalitatea

de aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, iar

aceste ultime dispoziții nu fac distincție între forma de

învățământ curs de zi și curs cu frecvență

redusă, folosind în mod generic termenul de „absolvenți”.

Pentru a respinge capătul de

cerere privind acordarea gradelor profesionale, Curtea de apel a reținut

că, în raport cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 360/2002, conform

cărora „acordarea gradelor profesionale următoare în cadrul

aceleiași categorii se face în ordinea ierarhică a gradelor, în

limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat

de ministrul administrației și internelor”, instanța de

judecată nu se poate substitui organului administrativ abilitat să

stabilească și să aprecieze posibilitățile și

nevoile de promovare în gradele superioare.

Împotriva sentinței civile nr. 414

din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții I.P.J. Dolj, I.G.P.R.

și M.A.I., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Prin cererile de recurs cei trei

recurenți aduc, în esență, aceleași critici sentinței

recurate, în sensul că au fost interpretate și aplicate greșit

prevederile art. 9, 21 și 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, privind

Statutul polițistului, cu modificările și completările

ulterioare. În opinia recurenților aceste dispoziții se refereau în

exclusivitate la persoanele care au absolvit cursurile de zi ale

Facultății de Drept din cadrul A.P.A.I.C. București, iar

trecerea în corpul ofițerilor de poliție se putea face doar prin

concurs în limita posturilor vacante pentru care există alocații

bugetare necesare și nu din oficiu. Întrucât reclamantul nu a îndeplinit

aceste cerințe se apreciază că sentința recurată este

nelegală și netemeinică.

De asemenea, recurenții menționează

că, la data de 1 februarie 2006, intimatului - reclamant, în urma unui

concurs, a fost trecut în corpul ofițerilor și i-a fost acordat

gradul de subinspector de poliție, prin Ordinul M.A.I. nr. S/II/2251. Întrucât

cererea de chemare în judecată nu are ca obiect contestarea în termen

legal a ordinului de trecere în corpul ofițerilor pentru ca instanța

de judecată să recunoască vechimea în funcția de

subinspector și să plătească drepturile bănești

corespunzătoare noi încadrării de la un moment anterior emiterii acestui

act administrativ, respectiv de la data absolvirii Facultății de

Drept din cadrul A.P.A.I.C., sesiunea iulie 2002, se menționează că

și sub acest aspect sentința recurată este nelegală și

netemeinică.

Prin motivele de recurs recurentul M.A.I.

a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a intimatului

– reclamant în raport de art. 11 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, cât și de

dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, solicitând

respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.

Se arată că intimatului - reclamant

îi era cunoscută încă din anul 2003 poziția sa referitoare la

cererea care viza trecerea în corpul ofițerilor și acordarea gradului

de subinspector absolvenților A.P.A.I.C. ce au urmat forma de

învățământ cu frecvență redusă, întrucât acesta a

primit răspunsul nr. 16143 din 19 septembrie 2003, ca urmare a

formulării unui raport în acest sens adresat conducerii ministerului.

Intimatul - reclamant a formulat

concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate,

arătând că hotărârea instanței de fond este legală

și temeinică, fiind pronunțată cu interpretare și

aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente prevăzute de

Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, cu modificările

și completările ulterioare.

În ceea ce privește

excepția prescripției dreptului la acțiune se susține că

temeiul de drept invocat, respectiv art. 5 art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

precum și dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958

sunt străine cauzei, motiv pentru care se solicită respingerea

excepției invocate ca neîntemeiată.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând recursurile formulate în raport de dispozițiile

legale incidente cât și de prevederile art. 304

1

C. proc. civ.,

apreciază că acestea sunt fondate pentru considerentele ce

urmează a fi expuse.

Având în vedere excepția

prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentul M.A.I.,

care este o excepție de fond, peremptorie, instanța de recurs

apreciază că potrivit art. 137 C. proc. civ., este necesar a fi

analizată cu prioritate această excepție.

De altfel, după cum se

constată din considerentele sentinței recurate, instanța de fond

a analizat excepția prescripției dreptului la acțiune

invocată I.G.P.R. și a apreciat că aceasta este nefondată.

Însă, Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând această excepție,

apreciază că este întemeiată pentru următoarele

considerente.

Nu a fost contestată de

către părți situația invocată de recurentul M.A.I. în

cererea de recurs potrivit căreia intimatul - reclamant a cunoscut

încă din anul 2003 poziția sa referitoare la trecerea în corpul

ofițerilor și acordarea gradului de subinspector absolvenților A.P.A.I.C.

ce au urmat forma de învățământ cu frecvență

redusă, dat fiind faptul că acesta a primit răspunsul nr. 16143

din 19 septembrie 2003, ca urmare a formulării unui raport în acest sens

adresat conducerii ministerului.

Prin urmare, recurentul-intimat a

avut cunoștință de refuzul autorităților pârâte

privind solicitarea de a fi trecut în corpul ofițerilor fără

susținerea unui examen sau concurs încă din anul 2003.

Acesta a stat în pasivitate de la

data absolvirii facultății, respectiv anul 2002 cât și de la

momentul comunicării răspunsului 16143 din 19 septembrie 2003, despre

care s-a făcut vorbire anterior.

Dispozițiile art. 11 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 prevăd un termen de 6 luni de la data

comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii pentru promovarea

unei acțiunii la instanța de contencios administrativ pentru

recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.

Acest termen, potrivit art. 11 alin.

(5) din aceeași lege, este un termen de prescripție.

În raport de această

situație de fapt expusă și de dispozițiile art. 11 alin.

(1) și (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, rezultă că excepția invocată

este întemeiată.

În consecință, cererea

intimatului - reclamant de a fi înscris în corpul ofițerilor de

poliție și de a i se acorda gradele profesionale în funcție de

pregătirea și vechimea în specialitatea corespunzătoare

studiilor absolvite, precum și achitarea drepturilor bănești în

mod retroactiv de la data absolvirii Facultății de Drept din cadrul A.P.A.I.C.

București, formulată abia în 2008, este tardivă, urmând a fi

respinsă ca atacare.

Dezlegarea dată acestei

excepții face de prisos analiza celorlalte critici referitoare la sentința

recurată.

Apărările intimatului - reclamant

din întâmpinare nu pot fi reținute față de argumentele

prezentate anterior. Acesta se află în eroare cu privire la

dispozițiile legale invocate de recurent în susținerea excepției

întrucât în cererea de recurs se face referire la art. 11 alin. (1) și (5)

din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările

ulterioare și nu la dispozițiile art. 5 din aceeași lege.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I coroborat cu art. 20 din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta

Curte va admite recursurile declarate, va casa sentința atacată

și va respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu

cu pârâții, ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de I.P.J.

Dolj, I.G.P.R. și M.A.I. împotriva sentinței civile nr. 414 din 5

noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și respinge acțiunea formulată de reclamantul C.M.C.,

ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.