ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5517/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, reclamantul D.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții I.P.J.

Dolj, M.A.I. și I.G.P.R., obligarea acestora să-l încadreze în categoria A a Corpului

Ofițerilor de Poliție cu studii superioare de la data absolvirii Facultății de Drept

din cadrul Academiei de Poliție A.C. și, totodată, obligarea acestora la plata drepturilor

bănești ce i se cuvin noii încadrări de la data absolvirii facultății de drept până

la noua încadrare, actualizate cu rata inflației.

Ulterior, reclamantul

D.I. și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâților la încadrarea sa în categoria

A a Corpului Ofițerilor de Poliție cu studii superioare de la data absolvirii Facultății

de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.C., respectiv iulie 2003, până la data

de 01 februarie 2006, cât și obligarea acestora la plata drepturilor bănești ce

se cuvin noii încadrări de la data absolvirii facultății de drept până la noua încadrare,

actualizate cu rata inflației.

Prin sentința civilă

nr. 200 din 7 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios, administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea precizată la data de 05 martie 2010, formulată

de reclamantul D.I., în contradictoriu cu pârâții I.P.J. Dolj, M.A.I. și I.G.P.R.,

a dispus obligarea pârâților să îi acorde reclamantului gradul profesional de subinspector

de poliție în cadrul categoriei A - Corpul Ofițerilor de poliție, începând cu data

absolvirii Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.C. a M.A.I. și

a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește

obligarea pârâților la plata drepturilor bănești corespunzătoare noii încadrări

a reclamantului până la data de 01 februarie 2006, ridicată de pârâta I.P.J. Dolj.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Reclamantul este absolvent

al Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.C. și a promovat examenul

de licență din sesiunea iulie 2003, conform diplomei de licență, în prezent având

gradul de subinspector și fiind încadrat la I.P.J. Dolj, secția 5 Poliție Craiova.

Din interpretarea coroborată

a dispozițiilor art. 9, art. 21 și art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind

Statutul Polițistului, cu referire la prevederile art. 20 alin. (1) și (4) din H.G.

nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție A.C. din cadrul

M.A.I., a reținut Curtea de Apel că agenților de poliție, absolvenți ai Facultății

de Drept din cadrul Academiei, li se acordă gradul profesional de subinspector de

poliție și sunt încadrați ca debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni, iar agenților

de poliție/subofițeri, absolvenți ai aceleiași instituții de învățământ superior,

li se acordă gradul profesional de ofițer fără îndeplinirea vreunei formalități.

În raport cu aceste aspecte,

instanța de fond a reținut că reclamantul este îndreptățit să i se acorde gradul

profesional de ofițer, fără îndeplinirea vreunei formalități, de la data absolvirii

Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.C. și promovării examenului

de licență în luna iulie 2003.

Totodată, prima instanță

a apreciat că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

I.G.P.R., reținând că acordarea gradelor profesionale se face de către M.A.I., la

propunerea I.G.P.R.

În raport cu dispozițiile

art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, Curtea de Apel, a reținut că sunt neîntemeiate

apărările pârâților în sensul că reclamantul avea doar dreptul de a participa la

concursurile organizate de structurile din cadrul ministerului pentru ocuparea posturilor

vacante de ofițeri.

De asemenea, instanța

de fond a apreciat că nu poate fi reținută incidența prevederilor art. 49 alin.

(1) din ordinul M.A.I. nr. 400/2004, deoarece acestea se referă la aceeași situație

mai sus arătată respectiv a agenților de poliție cu studii superioare care au dreptul

de a participa la ocuparea posturilor de ofițeri vacante și nu la modalitatea de

aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, iar aceste ultime

dispoziții nu fac distincție între forma de învățământ curs de zi și curs cu frecvență

redusă, folosind în mod generic termenul de „absolvenți”.

Referitor la excepția

prescripției extinctive a dreptului la acțiune în ceea ce privește obligarea pârâților

la achitarea retroactivă a drepturilor bănești, instanța de fond a apreciat că această

excepție este întemeiată având în vedere perioada pentru care se solicită aceste

drepturi, respectiv iulie 2003 – februarie 2006, termenul de 3 ani prevăzut atât

de Decretul nr. 167/ 1958 , cât și de art. 47 din O.G. nr. 38/2003, a fost depășit.

Împotriva sentinței civile

nr. 200 din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios, administrativ

și fiscal, au declarat recurs pârâții I.P.J. Dolj, I.G.P.R. și M.A.I.

Prin cererile de recurs,

recurenții au criticat sentința atacată, susținând, în esență, că instanța de fond

în mod greșit a respins excepția tardivității acțiunii față de prevederile art.

11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, întrucât acțiunea

reclamantului a fost formulată cu mult peste termenul prevăzut de dispozițiile legale

menționate anterior.

Pe fondul cauzei, recurenții

au susținut, în esență, că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece

trecerea în corpul ofițerilor de poliție se face prin concurs și nu din oficiu,

studiile superioare reprezentând o condiție obligatorie pentru participarea agenților

de poliție la concurs și nicidecum pentru promovarea directă a acestora în corpul

ofițerilor de poliție, conform art. 49 alin. (1) din ordinul M.A.I. nr. 300/2004,

privind activitatea de resurse umane în unitățile M.A.I., art. 73 alin. (7) din

Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

De asemenea, se menționează

că intimatul-reclamant a promovat concursul organizat în vederea trecerii în corpul

ofițerilor în anul 2006, iar începând cu 1 februarie 2006 a fost trecut în corpul

ofițerilor cu grad de subinspector în cadrul Poliției Municipiului Craiova, secția

5.

I.G.P.R. a criticat sentința

atacată și prin prisma greșitei soluții asupra excepției lipsei calității sale procesuale

pasive, arătând că nu există raporturi juridice între reclamant și această instituție.

La dosarul cauzei au fost

depuse concluzii scrise de către intimatul-reclamant D.I. prin care a solicitat

respingerea recursurilor ca nefondate, combătând criticile formulate și apreciind

ca legală și temeinică sentința atacată, atât sub aspectul corectei soluționări

a excepției tardivității acțiunii, cât și pe fond.

Înalta Curte de Casație

și Justiție analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile

care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta

este nefondat.

Având în vedere excepția

tardivității acțiunii invocată în cauză, care este o excepție de fond, peremptorie,

instanța de recurs apreciază că potrivit art. 137 C. proc. civ., este necesar a

fi analizată cu prioritate soluția instanței de fond în ceea ce privește această

excepție.

După cum se constată din

considerentele sentinței recurate, instanța de fond a analizat excepția tardivității

acțiunii invocată și a apreciat că aceasta este nefondată.

Însă, Înalta Curte de

Casație și Justiție apreciază această excepție ca fiind întemeiată pentru următoarele

considerente.

Nu a fost contestată de

către părți situația potrivit căreia intimatul-reclamant a absolvit Facultatea de

Drept din cadrul Academiei de Poliție A.L. – București, promoția iulie 2003, cursuri

fără frecvență, profil științe juridice, fiind angajat activ al I.P.J. Dolj, iar

începând cu 1 februarie 2006 a fost trecut în corpul ofițerilor, având grad de subinspector

în cadrul I.P.J. Dolj, secția a 5, conform adeverinței din 26 ianuarie 2010 a I.J.P.

Dolj.

Intimatul-reclamant a

susținut că era îndreptățit la încadrarea sa în categoria A a Corpului ofițerilor

de poliție cu studii superioare, de la data absolvirii academiei, respectiv luna

iulie 2003. Prin urmare, de la această dată, aceasta putea invoca dreptul și interesul

legitim pretins vătămat, iar începând cu data de 31 iulie 2003, reclamantul avea

posibilitatea de a investi instanța de judecată competentă cu soluționarea unei

cereri prin care să solicite acordarea gradului profesional de subinspector de poliție

în cadrul categoriei A a corpului ofițerilor de poliție, în condițiile și termenele

prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 11

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită recunoașterea dreptului

pretins și repararea pagubei cauzate, se pot introduce în termen de 6 luni, calculat

de la datele precizate de legiuitor la lit. a)-d) ale art. menționat.

Conform art. 11 alin.

(2) din aceeași lege, „pentru motive temeinice cererea poate fi introdusă și peste

termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării

actului, data luării la cunoștință…”, termenul prevăzut la alin. (1) fiind termen

de prescripție, iar cel prevăzut la alin. (2) fiind un termen de decădere, potrivit

art. 11 alin. (5) din legea menționată.

Cum intimatului-reclamant

îi era cunoscută încă din anul 2003 poziția autorităților pârâte referitoare la

trecerea în corpul ofițerilor și acordarea gradului de subinspector absolvenților

Academiei de Poliție A.C. ce au urmat forma de învățământ cu frecvență redusă și

cum acesta a stat în pasivitate de la data absolvirii facultății, respectiv anul

2003, formulând acțiune în instanță abia la 22 ianuarie 2010, este evident că în

raport de dispozițiile legale menționate anterior acțiunea acestuia este tardivă,

urmând a fi respinsă ca atacare.

Dezlegarea dată

acestei excepții face de prisos analiza celorlalte critici referitoare la sentința

recurată.

Apărările intimatului-reclamant

menționate în concluziile scrise nu pot fi reținute față de argumentele prezentate

anterior.

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I coroborat cu art. 20

din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte

va admite recursurile declarate, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea

reclamantului ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de I.P.J. Dolj, M.A.I. și I.G.P.R. împotriva sentinței civile nr. 200 din 7 aprilie

2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios, administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și respinge acțiunea ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2010.