ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5517/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul D.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții I.P.J. Dolj, M.A.I. și I.G.P.R., obligarea acestora să-l încadreze în categoria A a Corpului Ofițerilor de Poliție cu studii superioare de la data absolvirii Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.C. și, totodată, obligarea acestora la plata drepturilor bănești ce i se cuvin noii încadrări de la data absolvirii facultății de drept până la noua încadrare, actualizate cu rata inflației. Ulterior, reclamantul D.I.

și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâților la încadrarea sa în categoria A a Corpului Ofițerilor de Poliție cu studii superioare de la data absolvirii Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.C., respectiv iulie 2003, până la data de 01 februarie 2006, cât și obligarea acestora la plata drepturilor bănești ce se cuvin noii încadrări de la data absolvirii facultății de drept până la noua încadrare, actualizate cu rata inflației. Prin sentința civilă nr. 200 din 7 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea precizată la data de 05 martie 2010, formulată de reclamantul D.I., în contradictoriu cu pârâții I.P.J.

Dolj, M.A.I. și I.G.P.R., a dispus obligarea pârâților să îi acorde reclamantului gradul profesional de subinspector de poliție în cadrul categoriei A - Corpul Ofițerilor de poliție, începând cu data absolvirii Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.C. a M.A.I. și a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește obligarea pârâților la plata drepturilor bănești corespunzătoare noii încadrări a reclamantului până la data de 01 februarie 2006, ridicată de pârâta I.P.J. Dolj. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut următoarele: Reclamantul este absolvent al Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.C. și a promovat examenul de licență din sesiunea iulie 2003, conform diplomei de licență, în prezent având gradul de subinspector și fiind încadrat la I.P.J.

Dolj, secția 5 Poliție Craiova. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 9, art. 21 și art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, cu referire la prevederile art. 20 alin. (1) și (4) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție A.C. din cadrul M.A.I., a reținut Curtea de Apel că agenților de poliție, absolvenți ai Facultății de Drept din cadrul Academiei, li se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și sunt încadrați ca debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni, iar agenților de poliție/subofițeri, absolvenți ai aceleiași instituții de învățământ superior, li se acordă gradul profesional de ofițer fără îndeplinirea vreunei formalități.

În raport cu aceste aspecte, instanța de fond a reținut că reclamantul este îndreptățit să i se acorde gradul profesional de ofițer, fără îndeplinirea vreunei formalități, de la data absolvirii Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.C. și promovării examenului de licență în luna iulie 2003. Totodată, prima instanță a apreciat că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I.G.P.R., reținând că acordarea gradelor profesionale se face de către M.A.I., la propunerea I.G.P.R. În raport cu dispozițiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, Curtea de Apel, a reținut că sunt neîntemeiate apărările pârâților în sensul că reclamantul avea doar dreptul de a participa la concursurile organizate de structurile din cadrul ministerului pentru ocuparea posturilor vacante de ofițeri.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută incidența prevederilor art. 49 alin. (1) din ordinul M.A.I. nr. 400/2004, deoarece acestea se referă la aceeași situație mai sus arătată respectiv a agenților de poliție cu studii superioare care au dreptul de a participa la ocuparea posturilor de ofițeri vacante și nu la modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, iar aceste ultime dispoziții nu fac distincție între forma de învățământ curs de zi și curs cu frecvență redusă, folosind în mod generic termenul de „absolvenți”.

Referitor la excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune în ceea ce privește obligarea pârâților la achitarea retroactivă a drepturilor bănești, instanța de fond a apreciat că această excepție este întemeiată având în vedere perioada pentru care se solicită aceste drepturi, respectiv iulie 2003 – februarie 2006, termenul de 3 ani prevăzut atât de Decretul nr. 167/ 1958 , cât și de art. 47 din O.G. nr. 38/2003, a fost depășit. Împotriva sentinței civile nr. 200 din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții I.P.J. Dolj, I.G.P.R. și M.A.I.

Prin cererile de recurs, recurenții au criticat sentința atacată, susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a respins excepția tardivității acțiunii față de prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, întrucât acțiunea reclamantului a fost formulată cu mult peste termenul prevăzut de dispozițiile legale menționate anterior. Pe fondul cauzei, recurenții au susținut, în esență, că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece trecerea în corpul ofițerilor de poliție se face prin concurs și nu din oficiu, studiile superioare reprezentând o condiție obligatorie pentru participarea agenților de poliție la concurs și nicidecum pentru promovarea directă a acestora în corpul ofițerilor de poliție, conform art. 49 alin. (1) din ordinul M.A.I.

nr. 300/2004, privind activitatea de resurse umane în unitățile M.A.I., art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. De asemenea, se menționează că intimatul-reclamant a promovat concursul organizat în vederea trecerii în corpul ofițerilor în anul 2006, iar începând cu 1 februarie 2006 a fost trecut în corpul ofițerilor cu grad de subinspector în cadrul Poliției Municipiului Craiova, secția 5. I.G.P.R. a criticat sentința atacată și prin prisma greșitei soluții asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu există raporturi juridice între reclamant și această instituție. La dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise de către intimatul-reclamant D.I.

prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, combătând criticile formulate și apreciind ca legală și temeinică sentința atacată, atât sub aspectul corectei soluționări a excepției tardivității acțiunii, cât și pe fond. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat. Având în vedere excepția tardivității acțiunii invocată în cauză, care este o excepție de fond, peremptorie, instanța de recurs apreciază că potrivit art. 137 C. proc. civ., este necesar a fi analizată cu prioritate soluția instanței de fond în ceea ce privește această excepție.

După cum se constată din considerentele sentinței recurate, instanța de fond a analizat excepția tardivității acțiunii invocată și a apreciat că aceasta este nefondată. Însă, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază această excepție ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente. Nu a fost contestată de către părți situația potrivit căreia intimatul-reclamant a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.L. – București, promoția iulie 2003, cursuri fără frecvență, profil științe juridice, fiind angajat activ al I.P.J. Dolj, iar începând cu 1 februarie 2006 a fost trecut în corpul ofițerilor, având grad de subinspector în cadrul I.P.J. Dolj, secția a 5, conform adeverinței din 26 ianuarie 2010 a I.J.P.

Dolj. Intimatul-reclamant a susținut că era îndreptățit la încadrarea sa în categoria A a Corpului ofițerilor de poliție cu studii superioare, de la data absolvirii academiei, respectiv luna iulie 2003. Prin urmare, de la această dată, aceasta putea invoca dreptul și interesul legitim pretins vătămat, iar începând cu data de 31 iulie 2003, reclamantul avea posibilitatea de a investi instanța de judecată competentă cu soluționarea unei cereri prin care să solicite acordarea gradului profesional de subinspector de poliție în cadrul categoriei A a corpului ofițerilor de poliție, în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, se pot introduce în termen de 6 luni, calculat de la datele precizate de legiuitor la lit. a)-d) ale art. menționat.

Conform art. 11 alin. (2) din aceeași lege, „pentru motive temeinice cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință…”, termenul prevăzut la alin. (1) fiind termen de prescripție, iar cel prevăzut la alin. (2) fiind un termen de decădere, potrivit art. 11 alin. (5) din legea menționată. Cum intimatului-reclamant îi era cunoscută încă din anul 2003 poziția autorităților pârâte referitoare la trecerea în corpul ofițerilor și acordarea gradului de subinspector absolvenților Academiei de Poliție A.C. ce au urmat forma de învățământ cu frecvență redusă și cum acesta a stat în pasivitate de la data absolvirii facultății, respectiv anul 2003, formulând acțiune în instanță abia la 22 ianuarie 2010, este evident că în raport de dispozițiile legale menționate anterior acțiunea acestuia este tardivă, urmând a fi respinsă ca atacare.

Dezlegarea dată acestei excepții face de prisos analiza celorlalte critici referitoare la sentința recurată. Apărările intimatului-reclamant menționate în concluziile scrise nu pot fi reținute față de argumentele prezentate anterior. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea reclamantului ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de I.P.J. Dolj, M.A.I. și I.G.P.R. împotriva sentinței civile nr. 200 din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios, administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge acțiunea ca tardiv formulată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.