ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2816/2012

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 4430 din 24 iunie 2011, Curtea de Apel București - secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată și

precizată de reclamantul D.F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, și

i-a obligat pe aceștia să-i acorde reclamantului gradul de subinspector de

poliție, fără îndeplinirea

altei

formalități, și să-l încadreze corespunzător pregătirii sale profesionale.

Prin

aceeași sentință, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului I.G.P.R., a fost admisă excepția inadmisibilității capătului de

cerere având ca obiect anularea adresei din 02 iunie 2010 emisă de M.A.I. și,

în consecință, a fost respins acest capăt de cerere.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență,

următoarele:

În

ce privește excepțiile.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

I.G.P.R. este neîntemeiată, având în vedere atribuțiile conferite acestei

autorități de disp. art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind

Statutul polițistului, potrivit cărora acordarea gradelor profesionale se face

prin avansare de

către „ministrul

administrației și internelor, pentru ceilalți ofițeri de poliție, la propunerea

inspectorului general al Poliției Române".

Excepția

inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Adresei din 2

iunie 2010 emisă de M.A.I. este întemeiată, motivat de faptul că aceasta nu

întrunește caracteristicile unui act administrativ, în accepțiunea art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru a putea fi cenzurată pe calea

contenciosului administrativ, ci reprezintă o corespondență administrativă

supusă regimului juridic statuat prin O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea

activității de soluționare a petițiilor.

În ce privește fondul cauzei,

prima instanță a apreciat că reclamantul,

care a absolvit Facultatea de Drept a Academiei

de Poliție „A.I.

C.", cu diplomă de licență, cursuri cu frecvență

redusă, promoția 2004, beneficiază de dispozițiile art. 9 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și

completările ulterioare,

coroborat cu art. 21

alin. (3) din același act normativ, conform cărora „La absolvirea Facultății de

Drept din cadrul Academiei de Poliție A.

I.C. a Ministerului

Administrației și Internelor, polițistului i se acordă gradul profesional de

subinspector de poliție și este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de

12 luni".

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, au

declarat recurs pârâții, invocând

prevederile art. 304 C. proc. civ., susținând, în principal, că hotărârea este

pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

formulate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt

fondate, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Din

probele administrate în cauză, rezultă că intimatul-reclamant a

absolvit Academia de Poliție în iulie 2004,

litigiul fiind unul de contencios

administrativ, căruia îi sunt

aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004.

Este

necontestat și rezultă în mod expres din cererea de chemare în judecată, că

reclamantul a avut cunoștință de refuzul autorităților pârâte de a-l promova în

Corpul ofițerilor, fără susținerea unui concurs sau examen, încă din anul 2004,

adică de la data absolvirii studiilor superioare.

Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004

prevăd un termen de 6 luni

de la data refuzului nejustificat de

soluționare a cererii, în sensul recunoașterii dreptului pretins, pentru

promovarea acțiunii în contencios administrativ (alin. (1)) prevăzând,

totodată, că acest termen este unul de prescripție (alin. (5)).

În

raport cu prevederile legale sus menționate și cu starea de fapt reținută,

rezultă că acțiunea formulată de reclamant este tardivă, având în vedere că a

fost formulată abia la 23 iunie 2010, cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut

de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care se aplică în speță, prevalând

termenului general de prescripție de 3 ani, conform principiului lex specialis

derogat generali.

Față

de cele ce preced, înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 304

pct. 9 C. proc. civ., va admite recursurile și va

modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca tardiv

formulată; pentru aceleași considerente, va fi respinsă cererea de intervenție

accesorie

formulată în interesul intimatului-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și

Inspectoratul General al Poliției Române împotriva sentinței nr. 4430 din 24

iunie 2011 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge

acțiunea formulată de

reclamantul D.F., ca tardivă.

Respinge

cererea de intervenție accesorie formulată de Corpul

Național al Polițiștilor în interesul intimatului-reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 iunie 2012.