ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4532/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 20 decembrie 2010, reclamanta S.E.L. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Clubul Sportiv D. București, solicitând anularea adresei Ministerul Administrației și Internelor din 28 octombrie 2010 și obligarea pârâților să îi acorde gradul profesional de ofițer de poliție și să o încadreze corespunzător pregătirii sale profesionale. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este absolventă a Facultății de drept din cadrul Academiei de Poliție „A.I.C.”, promoție iulie 2005, în prezent încadrată în funcția de agent principal de politie la Clubul Sportiv D. București.

La data absolvirii Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție „A.I.C.” a Ministerului Administrației și Internelor, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, trebuia sa i se acorde gradul profesional de subinspector de poliție, în acest sens fiind și dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G.

nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Politie „A.I.C.” din Ministerul Administrației și Internelor; - „la absolvirea academiei, studenții care promovează examenul de licență primesc primul grad de ofițer odată cu promoția care finalizează studiile la forma de învățământ la zi” A mai arătat reclamanta că, deși a solicitat în mai multe rânduri acordarea gradului profesional de subinspector de poliție, ca urmare a absolvirii instituției de învățământ superior și a îndeplinirii condițiilor cerute de lege, Ministerul Administrației și Internelor a refuzat sistematic și fără temei să soluționeze favorabil cererea sa.

La 4 aprilie 2011, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a depus întâmpinare, invocând: 1. Excepția inadmisibilității acțiunii, în ceea ce privește anularea adresei din 28 octombrie 2010, susținând că prin emiterea unei adrese, emitentul nu face un act de putere publică din care să poată decurge efecte juridice în mod direct, ci doar confirmă o stare de drept preexistentă, născută în temeiul unor acte normative în vigoare. Așadar, adresa a cărei nelegalitate este invocată de către reclamantă, nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor arătate mai sus, deoarece nu dă naștere și nici nu modifică sau stinge raporturi juridice.

2. Excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru următoarele considerente: Reclamanta, care a urmat cursurile Academiei de Poliție la forma de învățământ cu frecvență redusă, se consideră îndreptățită la încadrarea sa în categoria „A” a Corpului Ofițerilor de Poliție cu studii superioare de la data absolvirii academiei, respectiv din 2005. În opinia pârâtului, aceasta este data de la care începe să curgă termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în care persoana în discuție avea posibilitatea de a învesti instanța de judecata competentă cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată.

Poziția pârâtului cu privire la trecerea în corpul ofițerilor și acordarea gradului de subinspector absolvenților Academiei de Poliție care au urmat forma de învățământ cu frecvență redusă îi era cunoscută reclamantei, în sensul că această trecere nu se făcea odată cu promovarea examenului de licență, ca în cazul absolvenților la zi, ci era condiționată de existența unei funcții vacante de ofițer și promovarea de către solicitant a examenului în vederea ocupării acelei funcții. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, invocând dispozițiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, după modificările aduse prin O.U.G. nr. 89/2003, care prevăd că „agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițer vacante”.

Practic, trecerea în corpul ofițerilor de poliție se face prin concurs și nu din oficiu. Prin urmare, existența studiilor superioare reprezintă o condiție obligatorie pentru participarea agenților de poliție la concursul respectiv și nicidecum pentru promovarea directă a acestora în corpul ofițerilor de poliție. La 10 iunie 2011, reclamanta și-a modificat cererea invocând excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 49 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004 și ale art. 9 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008, în măsura în care aceste ordine impun agenților de poliție absolvenți ai Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție „A.I.C.” condiția promovării unui concurs în vederea acordării primului grad profesional de ofițer de poliție.

A solicitat, de asemenea, să fie obligați pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Clubul Sportiv D. să-i acorde, fără concurs, gradul profesional de subinspector de poliție, respectiv să o încadreze pe un post corespunzător acestui grad și potrivit pregătirii sale profesionale, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces. În motivare, reclamanta a arătat că în prezent este încadrată pe funcția de agent principal de poliție la Clubul Sportiv D. București, din luna iulie 2005 fiind absolventă a Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție „A.I.C.”, forma cursuri cu frecvență redusă. A susținut că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului ["la data absolvirii Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C.

din cadrul Ministerului Administrației și Internelor polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliție (...)”], la data absolvirii Academiei de Poliție trebuia să i se acorde gradul profesional de subinspector de poliție.

Până în prezent acest grad nu i s-a acordat, pârâtele întemeindu-și acest refuz pe dispozițiile art. 49 din Ordinul ministrului administraților și internelor nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor [„agenții de poliție (...) care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea funcțiilor de ofițeri vacante, în condițiile legii.”], respectiv pe dispozițiile art. 9 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 665/2008 privind unele activități specifice domeniului resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor („trecerea agenților de poliție în corpul ofițerilor se face prin concurs de ocupare a posturilor vacante prevăzute cu funcții de ofițer”).

Așadar, atâta timp cât legiuitorul nu face distincție între forma de învățământ curs de zi și curs cu frecvență redusă, folosind în mod generic termenul de „absolvenți”, textul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 trebuie să fie interpretat conform principiului de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distiguere debemus”.

A mai arătat reclamanta că, în vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ și fiscal, în raport cu dispozițiile art. 126 alin. (3) din Constituția României, republicată și ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată, la data de 9 februarie 2009, în ședința plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost adoptată următoarea soluție de principiu pentru unificarea practicii: „Polițiștii, respectiv agenții de poliție/subofițerii, care au absolvit Facultatea de Drept (în prezent reorganizată ca Facultatea de Poliție) din cadrul Academiei de Politie „A.I.C.” București, sunt încadrați în corpul ofițerilor, respectiv li se acordă gradul de ofițer fără îndeplinirea oricărei alte formalități (cum ar fi spre exemplu, participarea la concurs).

La 10 iunie 2011, pârâta Clubul Sportiv D. București a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că față de obiectul acțiunii formulate de reclamantă, Direcția Medicală a Ministerului de Interne era unitatea angajatoare ce trebuia să facă propunerile, după luna iulie 2005, în condițiile legii, la cererea reclamantei. De asemenea, s-a menționat că trecerea în corpul ofițerilor și acordarea gradului de subinspector de poliție se face numai în cazul absolvenților Academiei de poliție care au urmat forma de învățământ la zi, după promovarea examenului de licență. La 14 septembrie 2011, în proces a intervenit în interesul reclamantei Corpul Național al Polițiștilor.

În ședința publică de la 16 septembrie 2011, Curtea a respins excepția inadmisibilității cererii ca rămasă fără obiect, având în vedere modificarea acțiunii făcută la termenul din 10 iunie 2011 de către reclamantă prin care nu s-a mai cerut anularea adresei din 28 octombrie 2010. De asemenea, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Clubului Sportiv D., dat fiind faptul că la data formulării acțiunii reclamanta este angajată a pârâtului C.S.D., astfel încât dacă s-ar admite cererea reclamantei hotărârea trebuie să producă efecte și față de angajatorul actual al reclamantei, respectiv Clubul Sportiv D. Prin sentința nr. 5137 din 16 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta S.E.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Clubul Sportiv D. București.

A admis excepția de nelegalitate a art. 49 din ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 și art. 9 din ordinul ministrului administrației și internelor nr. 665/2008. A admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Corpului Național al Polițiștilor. A anulat art. 49 din ordinul ministrului administației și internelor nr. 300/2004 și art. 9 din ordinul ministrului administației și internelor nr. 665/2008 în privința impunerii agenților de poliție a condiției examenului. A obligat pe pârâte să acorde reclamantei, fără concurs, gradul de subinspector de poliție și să o încadreze pe un post corespunzător acestui grad. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: - în prezent reclamanta este încadrată pe funcția de agent principal de poliție la Clubul Sportiv D. București, din luna iulie 2005 fiind absolventă a Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C., forma cursuri cu frecvență redusă.

- potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului („la data absolvirii Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliție”), la data absolvirii Academiei de Poliție trebuia să i se acorde gradul profesional de subinspector de poliție.

- până în prezent acest grad nu i s-a acordat, pârâtele întemeindu-și acest refuz pe dispozițiile art. 49 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor „agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea funcțiilor de ofițeri vacante, în condițiile legii”), respectiv dispozițiile art. 9 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 665/2008 privind unele activități specifice domeniului resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor („trecerea agenților de poliție în corpul ofițerilor se face prin concurs de ocupare a posturilor vacante prevăzute cu funcții de ofițer”).

A mai reținut prima instanță că dispozițiile art. 49 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 și ale art. 9 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 665/2008 sunt nelegale întrucât contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, fiindcă instituie, pentru avansarea agenților de poliție, absolvenți ai Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție, două condiții ce nu se regăsesc în textul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, respectiv existența unor funcții vacante de ofițeri și cea a participării la un concurs. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 2 din H.G. nr. 137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție a Ministerului de Interne (în vigoare la momentul absolvirii de către reclamantă a studiilor menționate) „În cadrul academiei se pregătesc ofițeri activi necesari acestui minister”, iar conform art. 8, la terminarea facultății, absolventului i se acordă gradul de subinspector de poliție.

A constatat instanța de fond că dispozițiile mai sus enunțate relevă faptul că Academia de Poliție pregătește doar ofițeri de poliție, nicidecum agenți de poliție cu studii superioare, astfel că, odată cu promovarea examenului de licență, fiecare absolvent (indiferent de forma de învățământ urmată) este avansat, în temeiul legii, în corpul ofițerilor.

În final, a apreciat prima instanță că dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 „ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administrației și Internelor sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare politiei stabilite prin ordin al ministrului” coroborat cu dispozițiile art. 73 alin. (7) din aceeași lege „agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile prezentei legi”, dovedesc faptul că numai agenții de poliție „absolvenți ai altor instituții de învățământ superior” pot accede în corpul ofițerilor doar prin promovarea unui concurs.

Așadar, atâta timp cât legiuitorul nu face distincție între forma de învățământ curs de zi și curs cu frecvență redusă, folosind în mod generic termenul de „absolvenți”, textul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 trebuie să fie interpretat conform principiului de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distiguere debemus”. Datorită legăturii dintre cererea principală și cererea de intervenție în interesul reclamantei, în baza art. 49-art. 56 C. proc. civ., curtea de apel a admis și cererea de intervenție accesorie. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Clubul Sportiv D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

I. Recurentul-pârât Clubul Sportiv D. critică sentința atacată sub următoarele aspecte: 1. În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități, interpretând greșit dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordinul Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 600/2005, potrivit cărora Ministerul Administrației și Internelor aprobă acordarea gradului de subinspector de poliție absolvenților cu diplomă de licență ai Academiei de Poliție „A.I.C.”.

Se invocă și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, potrivit cărora obținerea gradelor militare se face prin avansare de către ministrul de interne, iar prevederile art. 19 alin. (1) din aceeași lege stabilesc faptul că acordarea gradelor profesionale în cadrul aceleiași categorii se face în ordinea ierarhică a gradelor, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul administrației și internelor. 2. Pe fondul cauzei recurentul-pârât susține că prima instanță a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, fără a ține cont de faptul că intimata-reclamantă, la data absolvirii instituției de învățământ superior nu avea calitatea de agent de poliție, fiind încadrată ca personal contractual la Direcția Medicală, Centrul Medical nr. X Poliție București.

Mai arată că din interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 360/2002 rezultă că reclamanta poate avansa în funcția de subinspector numai prin promovarea unui concurs, potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002. II. Recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor critică sentința atacată sub următoarele aspecte: 1. În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, se susține că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, respingând excepția invocată în acest sens. 2. O altă critică adusă sentinței atacate privește modul eronat în care instanța a aplicat dispozițiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, obligând instituția pârâtă să acorde reclamantei, fără concurs, gradul de subinspector de poliție și să o încadreze pe un post corespunzător acestui grad.

Se susține că din coroborarea dispozițiilor Legii nr. 360/2002 rezultă că existența studiilor superioare este condiție necesară, însă nu și suficientă, pentru ca un agent de poliție să fie încadrat în corpul ofițerilor. Se afirmă că susținerile instanței de fond potrivit cărora „numai agenții de poliție, absolvenți ai altor instituții de învățământ superior pot accede în corpul ofițerilor doar prin promovarea unui concurs” sunt în contradicție cu dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora, ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție, absolvenți cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administrației și Internelor sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor”.

Se mai arată că regimul juridic diferențiat, pentru acordarea gradului de ofițer fiecăreia dintre categoriile de absolvenți, este dat atât de dispozițiile art. 9 alin. (1) și alin. (2) dar și de cele ale art. 21 și ale art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, a căror interpretare corectă trebuie făcută în sensul că numai absolvenții Academiei de Poliție „A.I.C.” care vor fi încadrați prima dată ca lucrători de poliție vor primi gradul profesional de subinspector de poliție și vor fi încadrați ca debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni, iar categoria agenților de poliție absolvenți ai Academiei de Poliție au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițer vacante, în condițiile legii.

3. În ceea ce privește soluția de admitere a excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 49 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 și a dispozițiilor art. 9 din H.G. nr. 665/2008 se arată că aceasta este netemeinică având în vedere că articolul 49 a fost abrogat expres prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 680/2008, iar H.G. nr. 665/2008 este dată în aplicarea Legii nr. 360/2002, precum și a altor acte normative, art. 9 nefăcând referire la situația prevăzută de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 cum greșit a reținut prima instanță. Intimata-reclamantă S.E.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurenții-pârâți, în susținerea recursurilor au depus la dosar înscrisuri care atestă faptul că în momentul absolvirii Academiei de Poliție „A.I.C.” cu diplomă de licență, intimata-reclamantă era angajată la Clubul Sportiv D. ca personal contractual, pe postul de asistent medical la Direcția Medicală, Centrul Medical București nr. X Poliție. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate, sub aspectele ce vor fi prezentate în continuare. Pentru logica redactării deciziei, Înalta Curte va analiza mai întâi motivele de recurs formulate de fiecare pârât, în legătură cu excepțiile invocate în fața instanței de fond, iar motivele de recurs formulate de pârâți pe fondul cauzei vor fi analizate împreună, prin acestea fiind dezvoltate, în esență, aceleași critici.

I. Criticile aduse sentinței pronunțate de instanța de fond în ceea ce privește soluționarea excepțiilor invocate de pârâți 1. În ceea ce privește motivul de recurs formulat de pârâtul Clubul Sportiv D. referitor la greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, se constată că acesta nu este fondat, având în vedere că, în calitate de angajator al intimatei-reclamante are competența legală de a face propuneri pentru avansarea în grad a agenților de poliție, precum și de a face încadrarea pe postul corespunzător gradului, astfel încât hotărârea ce se va pronunța în cauză trebuie să îi fie opozabilă.

2. Motivul de recurs dezvoltat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor în legătură cu excepția prescripției dreptului la acțiune nu este întemeiat, având în vedere că reclamanta invocă refuzul nejustificat al autorităților pârâte de a-i acorda gradul profesional de subinspector de poliție, refuz care a fost exprimat explicit prin adresa Ministerului Administrației și Internelor din 28 octombrie 2010. Față de această dată, se constată că acțiunea a fost introdusă la data de 20 decembrie 2010, cu respectarea termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. 3. În ceea ce privește critica adusă sentinței atacate în legătură cu admiterea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 49 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 și a dispozițiilor art. 9 din H.G.

nr. 665/2008, aceasta este întemeiată. Din analiza cererii modificatoare a cererii de chemare în judecată, formulată în fața instanței de fond și depusă la termenul din 10 iunie 2011, rezultă că reclamanta a înțeles să invoce nelegalitatea reglementărilor menționate, ca argument în susținerea fondului pretențiilor deduse judecății, fără a întemeia argumentele prezentate pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004. De altfel, chiar judecătorul fondului a analizat nelegalitatea celor două articole menționate doar prin raportare la dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, fără a se raporta la cerințele art. 4 din Legea nr. 554/2004 care reglementează regimul juridic al excepției de nelegalitate, iar soluția a fost de „anulare” a celor două norme, și nu de constatare a nelegalității acestora.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a cerceta acest motiv de recurs în cadrul analizării celor formulate pe fondul cauzei. II. Criticile aduse sentinței pronunțate de prima instanță în ceea ce privește soluționarea fondului pretențiilor deduse judecății. Prin motivele de recurs formulate, ambele autorități pârâte au invocat interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în speță, solicitând modificarea sentinței atacate, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. și, în urma rejudecării, respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. Situația de fapt, necontestată de părți și dovedită cu actele depuse la dosar este următoarea: - reclamanta S.E.L.

a urmat cursurile Academiei de Poliție „A.I.C.”, forma fără frecvență, în perioada 2000-2005, finalizate cu examen de licență promovat în iulie 2005; - în momentul susținerii concursului de admitere, precum și la momentul susținerii examenului de licență, reclamanta avea statut de personal contractual, asistentă medicală, obținând derogare de la criteriul privind statutul de cadru militar în vederea participării la concursul de admitere la Academia de Poliție, curs fără frecvență; - la data de 1 iulie 2007, reclamanta a participat la concursul organizat la Clubul Sportiv D., în vederea ocupării funcției de asistent medical prevăzută cu grad de agent de poliție, în urma căruia a fost admisă, în prezent având grad de agent principal de poliție.

- în urma memoriului adresat ministrului administrației și internelor, înregistrat din 11 octombrie 2010, prin care reclamanta a solicitat acordarea gradului profesional de ofițer de poliție, fără concurs și fără îndeplinirea oricărei alte formalități, i s-a răspuns prin adresa din 28 octombrie 2010, în sensul că, trecerea agenților de poliție, absolvenți de studii superioare în corpul ofițerilor nu operează de drept, ci numai în urma susținerii unui concurs organizat în acest sens. Răspunsul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 9 alin. (2) și ale art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, fiind menționate și dispozițiile art. 49 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 și ale art. 9 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 665/2008.

Față de acest context faptic, Înalta Curte apreciază că interpretarea normelor legale incidente cauzei trebuie să pornească de la situația premisă, conform căreia, la momentul susținerii examenului de admitere la Academia de Poliție, Facultatea de Drept, forma de învățământ fără frecvență, intimata-reclamanta nu avea statut de cadru militar, iar în momentul absolvirii cu examen de licență, era angajată tot ca personal civil contractual. Reclamanta invocă în susținerea acțiunii dispozițiile art. 2 teza a II-a din H.G. nr. 137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție a Ministerului de Interne, în vigoare la data absolvirii acestei instituții de învățământ superior, potrivit cărora „În cadrul academiei se pregătesc ofițeri activi necesari acestui minister (…)”.

Acest act normativ, deși prevede existența celor două forme de învățământ respectiv, cursuri „la zi” și cursuri la „fără frecvență”, are o reglementare lacunară referitoare la criteriile de selecționare a candidaților, menționându-se doar că acestea vor fi stabilite de Ministerul de Interne. Însă, din interpretarea logică a art. 8 și art. 9 din același act normativ rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze în mod expres statutul studenților Academiei de Poliție de la forma de învățământ zi, care „sunt considerați încorporați” și „vor încheia angajamente scrise prin care se obligă ca, după terminarea cursurilor, să îndeplinească serviciul militar activ pe o durată de minimum 10 ani”.

Tot pentru această categorie de studenți ai Academiei de Poliție se prevedea că după promovarea anului III de studii, studenților li se acordă gradul de locotenent activ, dispoziție abrogată expres indirect prin Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, prin care s-a produs demilitarizarea poliției. Pe de altă parte, până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 nu a mai fost adoptat niciun alt act cu caracter normativ care să reglementeze detaliat modul de selectare a candidaților pentru Academia de Poliție, fiind emise în acest sens ordine ale Ministerului de Interne, cu caracter intern și nepublicate în Monitorul Oficial.

Edificatoare din acest punct de vedere este însă adresa Ministerului de Interne din 27 iulie 2000 către reclamantă, depusă în fața instanței de recurs prin care se arată că „Urmare a memoriului dumneavoastră, adresat conducerii Ministerului de Interne prin care solicitați derogare de la criteriul privind statutul de cadru militar, în vederea participării la concursul de admitere la Academia de Poliție A.I.C., curs fără frecvență, sesiunea 2000, vă comunicăm că cele solicitate au fost soluționate favorabil”. Prin urmare, rezultă că distincția între forma de învățământ „la zi” și „fără frecvență” era dată de această condiție pe care trebuia să o îndeplinească cel care candida pe forma fără frecvență de a avea deja statut de cadru militar, angajat în structurile Ministerului de Interne.

Or, reclamanta nu avea acest statut, iar derogarea obținută a fost dată doar în sensul de a putea absolvi cursurile Facultății de Drept, profilul Științe juridice forma de învățământ fără frecvență, nu și de a beneficia de gradul militar de ofițer, pe care urmau să îl obțină absolvenții formei de învățământ la zi. Aceasta este interpretarea corectă, având în vedere că, în ciuda afirmațiilor reclamantei, în sensul că a susținut aceleași examene, la aceleași materii și cu aceiași profesori, aceasta nu a îndeplinit anumite condiții esențiale, constând în faptul că pe parcursul anilor de studii nu a fost „încorporată” pentru a i se asigura pregătirea militară permanentă, asemenea studenților de la zi și nici măcar nu era cadru militar activ al M.I., care să desfășoare tot o activitate cu caracter militar, postul de asistent medical, personal contractual neimplicând o asemenea pregătire.

În acest context, derogarea acordată reclamantei i-a conferit dreptul, ca la absolvirea Academiei de Poliție, Facultatea de Drept să beneficieze de dispozițiile art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 137/1991 potrivit cărora „Diplomele care atestă absolvirea facultăților dau dreptul titularilor la încadrarea și în funcții civile, pentru care normele legale prevăd studii superioare în domeniul juridic, respectiv sociologic sau tehnic, profilul construcții, după caz”. Este evident că, de aceste dispoziții putea beneficia reclamanta, deoarece pentru obținerea gradului de ofițer la momentul absolvirii ar fi trebuit să fie încorporată și să fi semnat angajament scris ca, după terminarea cursurilor, să îndeplinească serviciul militar activ pe o durată de minim 10 ani (art. 9 din H.G.

nr. 137/1991), astfel cum au făcut studenții Academiei de Poliție, cursuri zi, încă din primul an de studii. La momentul absolvirii cu diplomă de licență de către reclamantă a Academiei de Poliție (iulie 2005), intrase în vigoare Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, fiind invocate în susținerea acțiunii dispozițiile art. 9 alin. (2) și dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002. Pe interpretarea acestor dispoziții legale și-au întemeiat apărările, precum și cererile de recurs autoritățile pârâte, iar prima instanță a analizat pretențiile deduse judecății prin prisma acelorași prevederi. În primul rând, trebuie precizat că Legea nr. 360/2002 reprezintă cadrul general de reglementare a statutului polițistului, statut pe care intimata-reclamantă l-a dobândit abia în luna iulie 2007, când a promovat concursul organizat de Clubul Sportiv D. pentru ocuparea funcției de asistent medical, funcție prevăzută cu gradul profesional de agent de poliție.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 „polițiștii provin, de regulă, din rândul absolvenților instituțiilor de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor”, iar conform art. 9 alin. (2) din același act normativ, ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administrației și Internelor sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor”. Rezultă, din dispozițiile legale citate, că Statutul polițistului instituie, la art. 9 alin. (1), regula recrutării polițiștilor din rândul absolvenților instituțiilor de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor.

Această regulă vizează ambele categorii de polițiști, astfel cum acestea sunt definite de art. 14 alin. (1) din lege, în raport cu nivelul studiilor necesare, respectiv atât ofițerii de poliție cât și agenții de poliție. Dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol vizează numai modul de recrutare a ofițerilor de poliție, menționându-se că se poate face și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administrației și Internelor sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor.

Această normă trebuie interpretată ca o excepție de la regula instituită de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, potrivit căreia, grad de ofițer, respectiv subinspector de poliție primesc numai absolvenții Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție „A.I.C.” a Ministerului Administrației și Internelor care sunt încadrați ca debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni [alin. (3)]. Analiza prevederilor art. 21 alin. (1)-alin. (3) conduce la concluzia că acestea reprezintă o aplicație a regulii instituite prin art. 9 alin. (1), aceea a recrutării polițiștilor, fie ei agenți sau ofițeri, din rândul absolvenților instituțiilor de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor.

Dispozițiile la care s-a raportat greșit prima instanță, în speță, sunt cele ale art. 21 alin. (3), din care rezultă „ad literam” că absolvenților Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție „A.I.C.” a Ministerului Administrației și Internelor li se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și sunt încadrați ca debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni. Deși art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 nu distinge în mod expres dacă facultatea de drept absolvită trebuie să fie la cursuri de zi sau la cursuri cu frecvență redusă, din interpretarea acestui text coroborată cu H.G. nr. 137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție a Ministerului de Interne (în vigoare la momentul absolvirii de către reclamantă a acestei instituții de învățământ superior) rezultă că se referă numai la absolvenții de la cursurile de zi, care primesc primul grad de ofițer fără îndeplinirea vreunei alte formalități.

Prin urmare, intimatei-reclamante nu îi pot fi aplicate dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, care reprezintă regula pentru dobândirea primului grad de ofițer. Totuși, o aplicație a excepției de la regulă, excepție instituită prin art. 9 alin. (2) din lege, o reprezintă și prevederile alin. (4) al art. 21 din lege, potrivit cărora „Polițiștilor prevăzuți la art. 9 alin. (2) și alin. (3) li se acordă gradele profesionale în funcție de pregătirea lor și de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerințele postului”, încadrarea acestora făcându-se pe o perioadă de probă de 6 luni sau 12 luni, în raport cu categoria din care fac parte și cu gradul profesional acordat.

La această din urmă categorie de polițiști, din care face parte și reclamanta se referă, așadar, prevederile art. 73 alin. (7) din lege, potrivit cărora „Agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile prezentei legi”. Că aceasta este interpretarea corectă a d ispozițiilor legale care reglementau modalitatea de recrutare a ofițerilor de poliție, conform Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului (în vigoare la momentul absolvirii Academiei de Poliție de către reclamantă), rezultă cu și mai mare evidență din prevederile H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție „A.I.C.” din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, care a abrogat H.G.

nr. 137/1991, aducând reglementări exprese și înlocuindu-le pe cele lacunare ale actului normativ abrogat. Chiar dacă H.G. nr. 294/2007 a intrat în vigoare ulterior absolvirii de către reclamantă a Academiei de Poliție (iulie 2005), dar anterior dobândirii de către reclamantă a statutului de polițist (iulie 2007) normele prevăzute în cuprinsul acestui act normativ vin să confirme interpretarea făcută anterior de instanță, în sensul că forma de învățământ „fără frecvență” instituită prin H.G. nr. 137/1991 era destinată exclusiv cadrelor militare active ale Ministerului de Interne, cu grad de subofițer și care, pe bază de selecție puteau, prin concurs, să devină studenți și, în final, absolvenți de studii superioare pentru a li se acorda grad de ofițer.

Astfel, reglementând forma de învățământ „cursuri cu frecvență redusă”, dispozițiile art. 20 din acest act normativ prevăd că „Pentru motivarea profesională a agenților de poliție/subofițerilor cu rezultate profesionale foarte bune se instituie modalitatea admiterii în Academie la ciclul studiilor universitare de licență prin metoda „la alegere”, în conformitate cu criteriile de selecție stabilite de Ministerul Administrației și Internelor și pe baza metodologiei prevăzute la art. 14 alin. (1) (adică prin concurs)” [alin. ( 1 ) ] , iar „Candidații admiși se înmatriculează în anul I, cursuri cu frecvență redusă” [alin. (3)]. În continuare, referindu-se la situația absolvenților acestei forme de învățământ, prevederile alin. (4) al aceluiași articol dispun că „La absolvirea Academiei, studenții care promovează examenul de licență primesc primul grad de ofițer odată cu promoția care finalizează studiile la forma de învățământ la zi”.

Susținerea reclamantei în sensul că Legea nr. 360/2002, prin art. 21 alin. (3) nu distinge între cele două forme de învățământ, preluată și de instanța de fond în motivarea soluției, nu poate fi primită, deoarece această distincție nu era în sarcina Legii privind statutul polițistului, fiind reglementată, așa cum am menționat, prin actul normativ de înființare a Academiei de Poliție, respectiv H.G. nr. 137/1991 și, ulterior prin H.G. nr. 294/2007, la care trebuie raportate dispozițiile Legii nr. 360/2002. Pe de altă parte, raționamentul juridic dezvoltat în cele ce preced, este confirmat de practica judecătorească constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în această materie și unificată prin procesul-verbal din 9 februarie 2009 încheiat urmare a ședinței plenului judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal, invocată chiar de reclamantă, dar interpretată greșit în favoarea sa.

Astfel, soluția de principiu adoptată a fost în sensul că agenților de poliție, care au absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție, forma de învățământ fără frecvență li se va acorda gradul de ofițer, fără îndeplinirea vreunei formalități. Prin urmare, această soluție de principiu, precum și toate deciziile de practică invocate de reclamantă, reglementează situația celor care, având deja calitatea de agent de poliție (grad de subofițer în cadrul Ministerului Administrației și Internelor) au fost selectați pentru a putea susține concursul de admitere la Academia de Poliție, forma de învățământ frecvență redusă, situație în care intimata-reclamantă S.E.L. nu se încadrează, neavând această calitate nici la momentul admiterii la facultate și nici la momentul absolvirii acesteia cu diplomă de licență.

În concluzie, din întregul context legislativ analizat, rezultă că singura modalitate prin care reclamanta poate trece în corpul ofițerilor este cea a promovării unui concurs organizat în acest sens, fiind nelegală acordarea gradului de ofițer fără nicio altă formalitate la absolvirea Academiei de Poliție, cursuri cu frecvență redusă, unei persoane care avea calitatea de angajat civil. În ceea ce privește soluția de anulare a dispozițiilor art. 49 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 și a dispozițiilor art. 9 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 665/2008, Înalta Curte constată că aceasta este lipsită de temei legal.

În primul rând, refuzul Ministerului Administrației și Internelor de a da curs solicitării reclamantei în sensul acordării gradului de ofițer de poliție, fără concurs, exprimat prin adresa din 28 octombrie 2010 s-a întemeiat pe dispozițiile art. 9 alin. (2) raportate la cele ale art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, iar prevederile a căror anulare s-a pronunțat au fost menționate ca reglementări subsidiare. În al doilea rând, la momentul formulării cererii de acordare a gradului de ofițer de către reclamantă, art. 49 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 nu mai era în vigoare, fiind abrogat de Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 665/2008, iar la momentul absolvirii Academiei de Poliție, reclamanta nu avea statut de agent de poliție pentru a-i fi aplicabile, astfel încât anularea acestora nu produce niciun efect juridic, raportat la pretențiile concrete ale reclamantei.

Pe de altă parte, instanța de fond s-a pronunțat asupra legalității acestor dispoziții, fără ca la dosar să fie atașate, fie și în extras, ordinele ministrului administrației și internelor care conțineau prevederile atacate, pentru a putea fi analizate în întregul context al reglementării. Astfel, conținutul integral al art. 9 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 665/2008 este următorul: „Trecerea agenților de poliție, subofițerilor și maiștrilor militari în corpul ofițerilor se face prin concurs de ocupare a posturilor vacante prevăzute cu funcții de ofițer, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 63”.

Mergând la dispozițiile art. 63 se constată că excepția îi vizează pe absolvenții prevăzuți la art. 62 alin. (1), respectiv „absolvenții instituțiilor de învățământ superior pentru formarea ofițerilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative, polițiști și cadre militare”, cărora, după promovarea examenului de licență li se acordă primul grad de ofițer. Prin urmare, dacă instanța de fond a acceptat interpretarea făcută de reclamantă dispozițiilor Legii nr. 360/2002 în sensul că îi sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. (3), ar fi trebuit să constate că dispozițiile art. 9 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 665/2008 (în forma integrală) vin să întărească cele instituite prin art. 21 alin. (3) din lege și nu sunt contrare acestora.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că întreg raționamentul juridic dezvoltat de instanța de fond este bazat pe aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale invocate în speță, pe care le-a raportat la o situație de fapt premisă în care reclamanta nu se încadra, astfel cum s-a menționat în considerentele expuse. Pentru toate cele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată, precum și a cererii de intervenție formulată în interesul reclamantei de Corpul Național al Polițiștilor, Organizația Profesională a Polițiștilor din Ministerul Administrației și Internelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și Clubul Sportiv D. împotriva sentinței civile nr. 5137 din 16 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta S.E.L., ca nefondată. Respinge cererea de intervenție accesorie a Corpului Național al Polițiștilor, Organizația Profesională a Polițiștilor din Ministerul Administrației și Internelor. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2012.