ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4532/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4532/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20 decembrie 2010,

reclamanta S.E.L. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și

Internelor și Clubul Sportiv D. București, solicitând anularea adresei

Ministerul Administrației și Internelor din 28 octombrie 2010 și obligarea

pârâților să îi acorde gradul profesional de ofițer de poliție și să o

încadreze corespunzător pregătirii sale profesionale.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că este absolventă a Facultății de drept din cadrul Academiei

de Poliție „A.I.C.”, promoție iulie 2005, în prezent încadrată în funcția de agent

principal de politie la Clubul Sportiv D. București.

La data absolvirii Facultății

de Drept din cadrul Academiei de Poliție „A.I.C.” a Ministerului Administrației

și Internelor, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind

statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, trebuia sa i

se acorde gradul profesional de subinspector de poliție, în acest sens fiind și

dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea

Academiei de Politie „A.I.C.” din Ministerul Administrației și Internelor;

- „la absolvirea academiei,

studenții care promovează examenul de licență primesc primul grad de ofițer odată

cu promoția care finalizează studiile la forma de învățământ la zi”

A mai arătat reclamanta

că, deși a solicitat în mai multe rânduri acordarea gradului profesional de subinspector

de poliție, ca urmare a absolvirii instituției de învățământ superior și a îndeplinirii

condițiilor cerute de lege, Ministerul Administrației și Internelor a refuzat sistematic

și fără temei să soluționeze favorabil cererea sa.

La 4 aprilie 2011, pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor a depus întâmpinare, invocând:

acțiunii, în ceea ce privește anularea adresei din 28 octombrie 2010, susținând

că prin emiterea unei adrese, emitentul nu face un act de putere publică din care

să poată decurge efecte juridice în mod direct, ci doar confirmă o stare de drept

preexistentă, născută în temeiul unor acte normative în vigoare.

Așadar, adresa a cărei

nelegalitate este invocată de către reclamantă, nu reprezintă un act administrativ

în sensul dispozițiilor arătate mai sus, deoarece nu dă naștere și nici nu modifică

sau stinge raporturi juridice.

dreptului la acțiune, pentru următoarele considerente:

Reclamanta, care a urmat

cursurile Academiei de Poliție la forma de învățământ cu frecvență redusă, se consideră

îndreptățită la încadrarea sa în categoria „A” a Corpului Ofițerilor de Poliție

cu studii superioare de la data absolvirii academiei, respectiv din 2005.

În opinia pârâtului, aceasta

este data de la care începe să curgă termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, în care persoana în discuție avea posibilitatea de a învesti

instanța de judecata competentă cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată.

Poziția pârâtului cu privire

la trecerea în corpul ofițerilor și acordarea gradului de subinspector absolvenților

Academiei de Poliție care au urmat forma de învățământ cu frecvență redusă îi era

cunoscută reclamantei, în sensul că această trecere nu se făcea odată cu promovarea

examenului de licență, ca în cazul absolvenților la zi, ci era condiționată de existența

unei funcții vacante de ofițer și promovarea de către solicitant a examenului în

vederea ocupării acelei funcții.

Pe fondul cauzei, a solicitat

respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, invocând dispozițiile art. 73

alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, după modificările

aduse prin O.U.G. nr. 89/2003, care prevăd că „agenții de poliție care au absolvit

studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor

de ofițer vacante”. Practic, trecerea în corpul ofițerilor de poliție se face prin

concurs și nu din oficiu.

Prin urmare, existența

studiilor superioare reprezintă o condiție obligatorie pentru participarea agenților

de poliție la concursul respectiv și nicidecum pentru promovarea directă a acestora

în corpul ofițerilor de poliție.

La 10 iunie 2011, reclamanta

și-a modificat cererea invocând excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 49

din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004 și ale art. 9

din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008, în măsura în

care aceste ordine impun agenților de poliție absolvenți ai Facultății de Drept

din cadrul Academiei de Poliție „A.I.C.” condiția promovării unui concurs în vederea

acordării primului grad profesional de ofițer de poliție.

A solicitat, de asemenea,

să fie obligați pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Clubul Sportiv

D. să-i acorde, fără concurs, gradul profesional de subinspector de poliție, respectiv

să o încadreze pe un post corespunzător acestui grad și potrivit pregătirii sale

profesionale, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate

de acest proces.

În motivare, reclamanta

a arătat că în prezent este încadrată pe funcția de agent principal de poliție la

Clubul Sportiv D. București, din luna iulie 2005 fiind absolventă a Facultății de

Drept din cadrul Academiei de Poliție „A.I.C.”, forma cursuri cu frecvență redusă.

A susținut că, potrivit

dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului

["la data absolvirii Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C.

din cadrul Ministerului Administrației și Internelor polițistului i se acordă gradul

profesional de subinspector de poliție (...)”], la data absolvirii Academiei de

Poliție trebuia să i se acorde gradul profesional de subinspector de poliție.

Până în prezent acest

grad nu i s-a acordat, pârâtele întemeindu-și acest refuz pe dispozițiile art. 49

din Ordinul ministrului administraților și internelor nr. 300/2004 privind activitatea

de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor

[„agenții de poliție (...) care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa

la concursul pentru ocuparea funcțiilor de ofițeri vacante, în condițiile legii.”],

respectiv pe dispozițiile art. 9 din Ordinul ministrului administrației și internelor

nr. 665/2008 privind unele activități specifice domeniului resurse umane în unitățile

Ministerului Administrației și Internelor („trecerea agenților de poliție în corpul

ofițerilor se face prin concurs de ocupare a posturilor vacante prevăzute cu funcții

de ofițer”).

Așadar, atâta timp cât

legiuitorul nu face distincție între forma de învățământ curs de zi și curs cu frecvență

redusă, folosind în mod generic termenul de „absolvenți”, textul art. 21 alin. (3)

din Legea nr. 360/2002 trebuie să fie interpretat conform principiului de drept

„ubi lex non distinguit, nec nos distiguere debemus”.

A mai arătat reclamanta

că, în vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în raport cu dispozițiile art. 126 alin. (3) din Constituția

României, republicată și ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară republicată, la data de 9 februarie 2009, în ședința plenului judecătorilor

secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție

a fost adoptată următoarea soluție de principiu pentru unificarea practicii:

„Polițiștii, respectiv

agenții de poliție/subofițerii, care au absolvit Facultatea de Drept (în prezent

reorganizată ca Facultatea de Poliție) din cadrul Academiei de Politie „A.I.C.”

București, sunt încadrați în corpul ofițerilor, respectiv li se acordă gradul de

ofițer fără îndeplinirea oricărei alte formalități (cum ar fi spre exemplu, participarea

la concurs).

La 10 iunie 2011, pârâta

Clubul Sportiv D. București a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității

procesuale pasive, cu motivarea că față de obiectul acțiunii formulate de reclamantă,

Direcția Medicală a Ministerului de Interne era unitatea angajatoare ce trebuia

să facă propunerile, după luna iulie 2005, în condițiile legii, la cererea reclamantei.

De asemenea, s-a menționat

că trecerea în corpul ofițerilor și acordarea gradului de subinspector de poliție

se face numai în cazul absolvenților Academiei de poliție care au urmat forma de

învățământ la zi, după promovarea examenului de licență.

La 14 septembrie 2011,

în proces a intervenit în interesul reclamantei Corpul Național al Polițiștilor.

În ședința publică de

la 16 septembrie 2011, Curtea a respins excepția inadmisibilității cererii ca rămasă

fără obiect, având în vedere modificarea acțiunii făcută la termenul din 10

iunie 2011 de către reclamantă prin care nu s-a mai cerut anularea adresei din 28

octombrie 2010.

De asemenea, Curtea a

respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Clubului Sportiv

D., dat fiind faptul că la data formulării acțiunii reclamanta este angajată a pârâtului

C.S.D., astfel încât dacă s-ar admite cererea reclamantei hotărârea trebuie să producă

efecte și față de angajatorul actual al reclamantei, respectiv Clubul Sportiv D.

Prin sentința nr. 5137

din 16 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta S.E.L., în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Clubul Sportiv D. București.

A admis excepția de nelegalitate

a art. 49 din ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 și

art. 9 din ordinul ministrului administrației și internelor nr. 665/2008.

A admis cererea de intervenție

accesorie formulată de intervenientul Corpului Național al Polițiștilor.

A anulat art. 49 din ordinul

ministrului administației și internelor nr. 300/2004 și art. 9 din ordinul

ministrului administației și internelor nr. 665/2008 în privința impunerii agenților

de poliție a condiției examenului.

A obligat pe pârâte să

acorde reclamantei, fără concurs, gradul de subinspector de poliție și să o încadreze

pe un post corespunzător acestui grad.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

- în prezent reclamanta

este încadrată pe funcția de agent principal de poliție la Clubul Sportiv D. București,

din luna iulie 2005 fiind absolventă a Facultății de Drept din cadrul Academiei

de Poliție A.I.C., forma cursuri cu frecvență redusă.

- potrivit dispozițiilor

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului („la data

absolvirii Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C. din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor polițistului i se acordă gradul profesional

de subinspector de poliție”), la data absolvirii Academiei de Poliție trebuia să

i se acorde gradul profesional de subinspector de poliție.

- până în prezent acest

grad nu i s-a acordat, pârâtele întemeindu-și acest refuz pe dispozițiile art. 49

din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 privind activitatea

de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și

Internelor „agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de

a participa la concursul pentru ocuparea funcțiilor de ofițeri vacante, în condițiile

legii”), respectiv dispozițiile art. 9 din Ordinul ministrului administrației și

internelor nr. 665/2008 privind unele activități specifice domeniului resurse umane

în unitățile Ministerului Administrației și Internelor („trecerea agenților de poliție

în corpul ofițerilor se face prin concurs de ocupare a posturilor vacante prevăzute

cu funcții de ofițer”).

A mai reținut prima instanță

că dispozițiile art. 49 din Ordinul ministrului administrației și internelor

nr. 300/2004 și ale art. 9 din Ordinul ministrului administrației și internelor

nr. 665/2008 sunt nelegale întrucât contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) din

Legea nr. 360/2002, fiindcă instituie, pentru avansarea agenților de poliție, absolvenți

ai Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție, două condiții ce nu se regăsesc

în textul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, respectiv existența unor funcții

vacante de ofițeri și cea a participării la un concurs.

Mai mult, potrivit dispozițiilor

art. 2 din H.G. nr. 137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție a Ministerului

de Interne (în vigoare la momentul absolvirii de către reclamantă a studiilor menționate)

„În cadrul academiei se pregătesc ofițeri activi necesari acestui minister”, iar

conform art. 8, la terminarea facultății, absolventului i se acordă gradul de subinspector

de poliție.

A constatat instanța de

fond că dispozițiile mai sus enunțate relevă faptul că Academia de Poliție pregătește

doar ofițeri de poliție, nicidecum agenți de poliție cu studii superioare, astfel

că, odată cu promovarea examenului de licență, fiecare absolvent (indiferent de

forma de învățământ urmată) este avansat, în temeiul legii, în corpul ofițerilor.

În final, a apreciat prima

instanță că dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 „ofițerii de poliție

pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență,

ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului

Administrației și Internelor sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil

corespunzător specialităților necesare politiei stabilite prin ordin al ministrului”

coroborat cu dispozițiile art. 73 alin. (7) din aceeași lege „agenții de poliție

care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru

ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile prezentei legi”, dovedesc

faptul că numai agenții de poliție „absolvenți ai altor instituții de învățământ

superior” pot accede în corpul ofițerilor doar prin promovarea unui concurs.

Așadar, atâta timp cât

legiuitorul nu face distincție între forma de învățământ curs de zi și curs cu frecvență

redusă, folosind în mod generic termenul de „absolvenți”, textul art. 21 alin. (3)

din Legea nr. 360/2002 trebuie să fie interpretat conform principiului de drept

„ubi lex non distinguit, nec nos distiguere debemus”.

Datorită legăturii dintre

cererea principală și cererea de intervenție în interesul reclamantei, în baza

art. 49-art. 56 C. proc. civ., curtea de apel a admis și cererea de intervenție

accesorie.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Clubul Sportiv

D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

I. Recurentul-pârât Clubul

Sportiv D. critică sentința atacată sub următoarele aspecte:

de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități,

interpretând greșit dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordinul Ordinul

ministrului administrației și internelor nr. 600/2005, potrivit cărora Ministerul

Administrației și Internelor aprobă acordarea gradului de subinspector de poliție

absolvenților cu diplomă de licență ai Academiei de Poliție „A.I.C.”. Se invocă

și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, potrivit cărora obținerea gradelor militare se face

prin avansare de către ministrul de interne, iar prevederile art. 19 alin. (1) din

aceeași lege stabilesc faptul că acordarea gradelor profesionale în cadrul aceleiași

categorii se face în ordinea ierarhică a gradelor, în limita numărului de posturi

prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul administrației și internelor.

susține că prima instanță a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 21

alin. (3) din Legea nr. 360/2002, fără a ține cont de faptul că intimata-reclamantă,

la data absolvirii instituției de învățământ superior nu avea calitatea de agent

de poliție, fiind încadrată ca personal contractual la Direcția Medicală, Centrul

Medical nr. X Poliție București.

Mai arată că din interpretarea

corectă a dispozițiilor Legii nr. 360/2002 rezultă că reclamanta poate avansa în

funcția de subinspector numai prin promovarea unui concurs, potrivit dispozițiilor

art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002.

II. Recurentul-pârât Ministerul

Administrației și Internelor critică sentința atacată sub următoarele aspecte:

prescripția dreptului la acțiune, se susține că instanța de fond a făcut o greșită

apreciere a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, respingând excepția invocată

în acest sens.

sentinței atacate privește modul eronat în care instanța a aplicat dispozițiile

Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, obligând instituția pârâtă să

acorde reclamantei, fără concurs, gradul de subinspector de poliție și să o încadreze

pe un post corespunzător acestui grad.

Se susține că din coroborarea

dispozițiilor Legii nr. 360/2002 rezultă că existența studiilor superioare este

condiție necesară, însă nu și suficientă, pentru ca un agent de poliție să fie încadrat

în corpul ofițerilor.

Se afirmă că susținerile

instanței de fond potrivit cărora „numai agenții de poliție, absolvenți ai altor

instituții de învățământ superior pot accede în corpul ofițerilor doar prin promovarea

unui concurs” sunt în contradicție cu dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea

nr. 360/2002, potrivit cărora, ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților

de poliție, absolvenți cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior

de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administrației și Internelor sau ai

altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților

necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor”.

Se mai arată că regimul

juridic diferențiat, pentru acordarea gradului de ofițer fiecăreia dintre categoriile

de absolvenți, este dat atât de dispozițiile art. 9 alin. (1) și alin. (2) dar și

de cele ale art. 21 și ale art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, a căror interpretare

corectă trebuie făcută în sensul că numai absolvenții Academiei de Poliție „A.I.C.”

care vor fi încadrați prima dată ca lucrători de poliție vor primi gradul profesional

de subinspector de poliție și vor fi încadrați ca debutanți pe o perioadă de stagiu

de 12 luni, iar categoria agenților de poliție absolvenți ai Academiei de Poliție

au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițer vacante,

în condițiile legii.

soluția de admitere a excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 49 din Ordinul

ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 și a dispozițiilor art. 9

din H.G. nr. 665/2008 se arată că aceasta este netemeinică având în vedere că articolul

49 a fost abrogat expres prin Ordinul ministrului administrației și internelor

nr. 680/2008, iar H.G. nr. 665/2008 este dată în aplicarea Legii nr. 360/2002, precum

și a altor acte normative, art. 9 nefăcând referire la situația prevăzută de

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 cum greșit a reținut prima instanță.

Intimata-reclamantă S.E.L.

a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurenții-pârâți, în

susținerea recursurilor au depus la dosar înscrisuri care atestă faptul că în momentul

absolvirii Academiei de Poliție „A.I.C.” cu diplomă de licență, intimata-reclamantă

era angajată la Clubul Sportiv D. ca personal contractual, pe postul de asistent

medical la Direcția Medicală, Centrul Medical București nr. X Poliție.

Examinând

cauza prin prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți și a prevederilor

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate,

sub aspectele ce vor fi prezentate în continuare.

Pentru logica

redactării deciziei, Înalta Curte va analiza mai întâi motivele de recurs formulate

de fiecare pârât, în legătură cu excepțiile invocate în fața instanței de fond,

iar motivele de recurs formulate de pârâți pe fondul cauzei vor fi analizate împreună,

prin acestea fiind dezvoltate, în esență, aceleași critici.

I. Criticile

aduse sentinței pronunțate de instanța de fond în ceea ce privește soluționarea

excepțiilor invocate de pârâți

ce privește motivul de recurs formulat de pârâtul Clubul Sportiv D. referitor la

greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, se constată că

acesta nu este fondat, având în vedere că, în calitate de angajator al intimatei-reclamante

are competența legală de a face propuneri pentru avansarea în grad a agenților de

poliție, precum și de a face încadrarea pe postul corespunzător gradului, astfel

încât hotărârea ce se va pronunța în cauză trebuie să îi fie opozabilă.

de recurs dezvoltat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor în legătură

cu excepția prescripției dreptului la acțiune nu este întemeiat, având în vedere

că reclamanta invocă refuzul nejustificat al autorităților pârâte de a-i acorda

gradul profesional de subinspector de poliție, refuz care a fost exprimat explicit

prin adresa Ministerului Administrației și Internelor din 28 octombrie 2010. Față

de această dată, se constată că acțiunea a fost introdusă la data de 20

decembrie 2010, cu respectarea termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

ce privește critica adusă sentinței atacate în legătură cu admiterea excepției de

nelegalitate a

dispozițiilor

art. 49 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 și a dispozițiilor

art. 9 din H.G. nr. 665/2008, aceasta este întemeiată.

Din analiza cererii modificatoare

a cererii de chemare în judecată, formulată în fața instanței de fond și depusă

la termenul din 10 iunie 2011, rezultă că reclamanta a înțeles să invoce nelegalitatea

reglementărilor menționate, ca argument în susținerea fondului pretențiilor deduse

judecății, fără a întemeia argumentele prezentate pe dispozițiile art. 4 din Legea

nr. 554/2004.

De altfel, chiar judecătorul

fondului a analizat nelegalitatea celor două articole menționate doar prin raportare

la dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, fără a se raporta la cerințele

art. 4 din Legea nr. 554/2004 care reglementează regimul juridic al excepției de

nelegalitate, iar soluția a fost de „anulare” a celor două norme, și nu de constatare

a nelegalității acestora.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte urmează a cerceta acest motiv de recurs în cadrul analizării

celor formulate pe fondul cauzei.

II. Criticile

aduse sentinței pronunțate de prima instanță în ceea ce privește soluționarea fondului

pretențiilor deduse judecății.

Prin motivele

de recurs formulate, ambele autorități pârâte au invocat interpretarea și aplicarea

greșită a dispozițiilor legale incidente în speță, solicitând modificarea sentinței

atacate, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

C.

proc. civ. și, în urma rejudecării, respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Situația de

fapt, necontestată de părți și dovedită cu actele depuse la dosar este următoarea:

- reclamanta

S.E.L. a urmat cursurile Academiei de Poliție „A.I.C.”, forma fără frecvență, în

perioada 2000-2005, finalizate cu examen de licență promovat în iulie 2005;

- în momentul

susținerii concursului de admitere, precum și la momentul susținerii examenului

de licență, reclamanta avea statut de personal contractual, asistentă medicală,

obținând derogare de la criteriul privind statutul de cadru militar în vederea participării

la concursul de admitere la Academia de Poliție, curs fără frecvență;

- la data

de 1 iulie 2007, reclamanta a participat la concursul organizat la Clubul Sportiv

D., în vederea ocupării funcției de asistent medical prevăzută cu grad de agent

de poliție, în urma căruia a fost admisă, în prezent având grad de agent principal

de poliție.

- în urma

memoriului adresat ministrului administrației și internelor, înregistrat din 11

octombrie 2010, prin care reclamanta a solicitat acordarea gradului profesional

de ofițer de poliție, fără concurs și fără îndeplinirea oricărei alte formalități,

i s-a răspuns prin adresa din 28 octombrie 2010, în sensul că, trecerea agenților

de poliție, absolvenți de studii superioare în corpul ofițerilor nu operează de

drept, ci numai în urma susținerii unui concurs organizat în acest sens. Răspunsul

a fost întemeiat pe dispozițiile art. 9 alin. (2) și ale art. 73 alin. (7) din Legea

nr. 360/2002, fiind menționate și dispozițiile art. 49 din Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. 300/2004 și ale art. 9 din Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. 665/2008.

Față de acest

context faptic, Înalta Curte apreciază că interpretarea normelor legale incidente

cauzei trebuie să pornească de la situația premisă, conform căreia, la momentul

susținerii examenului de admitere la Academia de Poliție, Facultatea de Drept, forma

de învățământ fără frecvență, intimata-reclamanta nu avea statut de cadru militar,

iar în momentul absolvirii cu examen de licență, era angajată tot ca personal civil

contractual.

Reclamanta

invocă în susținerea acțiunii dispozițiile art. 2 teza a II-a din H.G. nr. 137/1991

privind înființarea Academiei de Poliție a Ministerului de Interne, în vigoare la

data absolvirii acestei instituții de învățământ superior, potrivit cărora „În cadrul

academiei se pregătesc ofițeri activi necesari acestui minister (…)”.

Acest act

normativ, deși prevede existența celor două forme de învățământ respectiv, cursuri

„la zi” și cursuri la „fără frecvență”, are o reglementare lacunară referitoare

la criteriile de selecționare a candidaților, menționându-se doar că acestea vor

fi stabilite de Ministerul de Interne. Însă, din interpretarea logică a art. 8 și

art. 9 din același act normativ rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze

în mod expres statutul studenților Academiei de Poliție de la forma de învățământ

zi, care „sunt considerați încorporați” și „vor încheia angajamente scrise prin

care se obligă ca, după terminarea cursurilor, să îndeplinească serviciul militar

activ pe o durată de minimum 10 ani”. Tot pentru această categorie de studenți ai

Academiei de Poliție se prevedea că după promovarea anului III de studii, studenților

li se acordă gradul de locotenent activ, dispoziție abrogată expres indirect prin

Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, prin care s-a produs demilitarizarea

poliției.

Pe de altă

parte, până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 nu a mai fost adoptat

niciun alt act cu caracter normativ care să reglementeze detaliat modul de selectare

a candidaților pentru Academia de Poliție, fiind emise în acest sens ordine ale

Ministerului de Interne, cu caracter intern și nepublicate în Monitorul Oficial.

Edificatoare din acest punct de vedere este însă adresa Ministerului de Interne

din 27 iulie 2000 către reclamantă, depusă în fața instanței de recurs prin care

se arată că „Urmare a memoriului dumneavoastră, adresat conducerii Ministerului

de Interne prin care solicitați derogare de la criteriul privind statutul de cadru

militar, în vederea participării la concursul de admitere la Academia de Poliție

A.I.C., curs fără frecvență, sesiunea 2000, vă comunicăm că cele solicitate au fost

soluționate favorabil”. Prin urmare, rezultă că distincția între forma de învățământ

„la zi” și „fără frecvență” era dată de această condiție pe care trebuia să o îndeplinească

cel care candida pe forma fără frecvență de a avea deja statut de cadru militar,

angajat în structurile Ministerului de Interne. Or, reclamanta nu avea acest statut,

iar derogarea obținută a fost dată doar în sensul de a putea absolvi cursurile Facultății

de Drept, profilul Științe juridice forma de învățământ fără frecvență, nu și de

a beneficia de gradul militar de ofițer, pe care urmau să îl obțină absolvenții

formei de învățământ la zi. Aceasta este interpretarea corectă, având în vedere

că, în ciuda afirmațiilor reclamantei, în sensul că a susținut aceleași examene,

la aceleași materii și cu aceiași profesori, aceasta nu a îndeplinit anumite condiții

esențiale, constând în faptul că pe parcursul anilor de studii nu a fost „încorporată”

pentru a i se asigura pregătirea militară permanentă, asemenea studenților de la

zi și nici măcar nu era cadru militar activ al M.I., care să desfășoare tot o activitate

cu caracter militar, postul de asistent medical, personal contractual neimplicând

o asemenea pregătire.

În acest context,

derogarea acordată reclamantei i-a conferit dreptul, ca la absolvirea Academiei

de Poliție, Facultatea de Drept să beneficieze de dispozițiile art. 8 alin. (3)

din H.G. nr. 137/1991 potrivit cărora „Diplomele care atestă absolvirea facultăților

dau dreptul titularilor la încadrarea și în funcții civile, pentru care normele

legale prevăd studii superioare în domeniul juridic, respectiv sociologic sau tehnic,

profilul construcții, după caz”. Este evident că, de aceste dispoziții putea beneficia

reclamanta, deoarece pentru obținerea gradului de ofițer la momentul absolvirii

ar fi trebuit să fie încorporată și să fi semnat angajament scris ca, după terminarea

cursurilor, să îndeplinească serviciul militar activ pe o durată de minim 10 ani

(art. 9 din H.G. nr. 137/1991), astfel cum au făcut studenții Academiei de Poliție,

cursuri zi, încă din primul an de studii.

La momentul

absolvirii cu diplomă de licență de către reclamantă a Academiei de Poliție (iulie

2005), intrase în vigoare Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, fiind

invocate în susținerea acțiunii dispozițiile art. 9 alin. (2) și dispozițiile

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002. Pe interpretarea acestor dispoziții legale

și-au întemeiat apărările, precum și cererile de recurs autoritățile pârâte, iar

prima instanță a analizat pretențiile deduse judecății prin prisma acelorași prevederi.

În primul

rând, trebuie precizat că Legea nr. 360/2002 reprezintă cadrul general de reglementare

a statutului polițistului, statut pe care intimata-reclamantă l-a dobândit abia

în luna iulie 2007, când a promovat concursul organizat de Clubul Sportiv D. pentru

ocuparea funcției de asistent medical, funcție prevăzută cu gradul profesional de

agent de poliție.

Potrivit art. 9 alin.

(1) din Legea nr. 360/2002 „polițiștii provin, de regulă, din rândul absolvenților

instituțiilor de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor”, iar

conform art. 9 alin. (2) din același act normativ, ofițerii de poliție pot proveni

și din rândul agenților de poliție absolvenți cu diplomă sau licență, ai instituțiilor

de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administrației

și Internelor sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător

specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației

și internelor”.

Rezultă, din

dispozițiile legale citate, că

Statutul

polițistului

instituie, la art. 9 alin. (1), regula recrutării polițiștilor din

rândul absolvenților instituțiilor de învățământ ale Ministerului Administrației

și Internelor.

Această regulă

vizează ambele categorii de polițiști, astfel cum acestea sunt definite de art.

14 alin. (1) din lege, în raport cu nivelul studiilor necesare, respectiv atât ofițerii

de poliție cât și agenții de poliție.

Dispozițiile

alin. (2) al aceluiași articol vizează numai modul de recrutare a ofițerilor de

poliție, menționându-se că se poate face și din rândul agenților de poliție absolvenți,

cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă

durată ale Ministerului Administrației și Internelor sau ai altor instituții de

învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite

prin ordin al ministrului administrației și internelor.

Această normă

trebuie interpretată ca o excepție de la regula instituită de art. 21 alin. (3)

din Legea nr. 360/2002, potrivit căreia, grad de ofițer, respectiv subinspector

de poliție primesc numai absolvenții Facultății de Drept din cadrul Academiei de

Poliție „A.I.C.” a Ministerului Administrației și Internelor care sunt încadrați

ca debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni [alin. (3)].

Analiza prevederilor art. 21 alin. (1)-alin. (3) conduce la concluzia

că acestea reprezintă o aplicație a regulii instituite prin art. 9 alin. (1), aceea

a recrutării polițiștilor, fie ei agenți sau ofițeri, din rândul absolvenților instituțiilor

de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor.

Dispozițiile

la care s-a raportat greșit prima instanță, în speță, sunt cele ale art. 21

alin. (3), din care rezultă „ad literam” că absolvenților Facultății de Drept din

cadrul Academiei de Poliție „A.I.C.” a Ministerului Administrației și Internelor

li se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și sunt încadrați ca

debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni.

Deși art. 21 alin. (3)

din Legea nr. 360/2002 nu distinge în mod expres dacă facultatea de drept absolvită

trebuie să fie la cursuri de zi sau la cursuri cu frecvență redusă, din interpretarea

acestui text coroborată cu H.G. nr. 137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție

a Ministerului de Interne (în vigoare la momentul absolvirii de către reclamantă

a acestei instituții de învățământ superior) rezultă că se referă numai la absolvenții

de la cursurile de zi, care primesc primul grad de ofițer fără îndeplinirea vreunei

alte formalități.

Prin urmare, intimatei-reclamante

nu îi pot fi aplicate dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, care

reprezintă regula pentru dobândirea primului grad de ofițer.

Totuși, o

aplicație a excepției de la regulă, excepție instituită prin art. 9 alin. (2) din

lege, o reprezintă și

prevederile alin. (4) al

art. 21 din lege, potrivit cărora

„Polițiștilor prevăzuți la art. 9

alin. (2) și alin. (3) li se acordă gradele profesionale în funcție de pregătirea

lor și de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate

la cerințele postului”, încadrarea acestora făcându-se pe o perioadă de probă de

6 luni sau 12 luni, în raport cu categoria din care fac parte și cu gradul profesional

acordat.

La această din urmă categorie

de polițiști, din care face parte și reclamanta se referă, așadar, prevederile

art. 73 alin.

(7)

din lege,

potrivit cărora „Agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul

de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile

prezentei legi”.

Că aceasta

este interpretarea corectă a d

ispozițiilor legale care reglementau modalitatea de recrutare

a ofițerilor de poliție, conform

Legii

nr. 360/2002 privind Statutul polițistului (în vigoare la momentul absolvirii Academiei

de Poliție de către reclamantă), rezultă cu și mai mare evidență din prevederile

H.G. nr. 294/2007

privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție „A.I.C.” din

cadrul Ministerului Administrației și Internelor, care a abrogat H.G. nr. 137/1991,

aducând reglementări exprese și înlocuindu-le pe cele lacunare ale actului normativ

abrogat.

Chiar dacă

H.G. nr. 294/2007 a intrat în vigoare ulterior absolvirii de către reclamantă a

Academiei de Poliție (iulie 2005), dar anterior dobândirii de către reclamantă a

statutului de polițist (iulie 2007) normele prevăzute în cuprinsul acestui act normativ

vin să confirme interpretarea făcută anterior de instanță, în sensul că forma de

învățământ „fără frecvență” instituită prin H.G. nr. 137/1991 era destinată exclusiv

cadrelor militare active ale Ministerului de Interne, cu grad de subofițer și care,

pe bază de selecție puteau, prin concurs, să devină studenți și, în final, absolvenți

de studii superioare pentru a li se acorda grad de ofițer.

Astfel, reglementând

forma de învățământ „cursuri cu frecvență redusă”, dispozițiile art. 20

din acest act normativ prevăd că „Pentru motivarea profesională a agenților

de poliție/subofițerilor cu rezultate profesionale foarte bune se instituie modalitatea

admiterii în Academie la ciclul studiilor universitare de licență prin metoda „la

alegere”, în conformitate cu criteriile de selecție stabilite de Ministerul Administrației

și Internelor și pe baza metodologiei prevăzute la art. 14 alin. (1) (adică prin

concurs)” [alin. (

1

)

]

,

iar „Candidații

admiși se înmatriculează în anul I, cursuri cu frecvență redusă”

[alin. (3)].

În continuare, referindu-se la situația

absolvenților acestei forme de învățământ, prevederile alin. (4)

al aceluiași

articol dispun că „La absolvirea Academiei, studenții care promovează examenul de

licență primesc primul grad de ofițer odată cu promoția care finalizează studiile

la forma de învățământ la zi”.

Susținerea

reclamantei în sensul că Legea nr. 360/2002, prin art. 21 alin. (3) nu distinge

între cele două forme de învățământ, preluată și de instanța de fond în motivarea

soluției, nu poate fi primită, deoarece această distincție nu era în sarcina Legii

privind statutul polițistului, fiind reglementată, așa cum am menționat, prin actul

normativ de înființare a Academiei de Poliție, respectiv H.G. nr. 137/1991 și, ulterior

prin H.G. nr. 294/2007, la care trebuie raportate dispozițiile Legii nr. 360/2002.

Pe de altă

parte, raționamentul juridic dezvoltat în cele ce preced, este confirmat de practica

judecătorească constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în această materie și unificată prin procesul-verbal din

9 februarie 2009 încheiat urmare a ședinței plenului judecătorilor secției contencios

administrativ și fiscal, invocată chiar de reclamantă, dar interpretată greșit în

favoarea sa.

Astfel, soluția

de principiu adoptată a fost în sensul că agenților de poliție, care au absolvit

Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție, forma de învățământ fără frecvență

li se va acorda gradul de ofițer, fără îndeplinirea vreunei formalități.

Prin urmare,

această soluție de principiu, precum și toate deciziile de practică invocate de

reclamantă, reglementează situația celor care, având deja calitatea de agent de

poliție (grad de subofițer în cadrul Ministerului Administrației și Internelor)

au fost selectați pentru a putea susține concursul de admitere la Academia de Poliție,

forma de învățământ frecvență redusă, situație în care intimata-reclamantă S.E.L.

nu se încadrează, neavând această calitate nici la momentul admiterii la facultate

și nici la momentul absolvirii acesteia cu diplomă de licență.

În concluzie,

din întregul context legislativ analizat, rezultă că singura modalitate prin care

reclamanta poate trece în corpul ofițerilor este cea a promovării unui concurs organizat

în acest sens, fiind nelegală acordarea gradului de ofițer fără nicio altă formalitate

la absolvirea Academiei de Poliție, cursuri cu frecvență redusă, unei persoane care

avea calitatea de angajat civil.

În ceea ce

privește soluția de anulare a

dispozițiilor art. 49 din Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. 300/2004 și a dispozițiilor art. 9 din Ordinul

ministrului administrației și internelor nr. 665/2008, Înalta Curte constată că

aceasta este lipsită de temei legal.

În primul rând, refuzul

Ministerului Administrației și Internelor de a da curs solicitării reclamantei în

sensul acordării gradului de ofițer de poliție, fără concurs, exprimat prin adresa

din 28 octombrie 2010 s-a întemeiat pe dispozițiile art. 9 alin. (2) raportate la

cele ale art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, iar prevederile a căror anulare

s-a pronunțat au fost menționate ca reglementări subsidiare.

În al doilea rând, la

momentul formulării cererii de acordare a gradului de ofițer de către reclamantă,

art. 49 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 nu mai

era în vigoare, fiind abrogat de Ordinul ministrului administrației și

internelor nr. 665/2008, iar la momentul absolvirii Academiei de Poliție, reclamanta

nu avea statut de agent de poliție pentru a-i fi aplicabile, astfel încât anularea

acestora nu produce niciun efect juridic, raportat la pretențiile concrete ale reclamantei.

Pe de altă parte, instanța

de fond s-a pronunțat asupra legalității acestor dispoziții, fără ca la dosar să

fie atașate, fie și în extras, ordinele ministrului administrației și

internelor care conțineau prevederile atacate, pentru a putea fi analizate în întregul

context al reglementării.

Astfel, conținutul integral

al art. 9 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 665/2008 este

următorul: „Trecerea agenților de poliție, subofițerilor și maiștrilor militari

în corpul ofițerilor se face prin concurs de ocupare a posturilor vacante prevăzute

cu funcții de ofițer, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 63”. Mergând la

dispozițiile art. 63 se constată că excepția îi vizează pe absolvenții prevăzuți

la art. 62 alin. (1), respectiv „absolvenții instituțiilor de învățământ superior

pentru formarea ofițerilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative, polițiști

și cadre militare”, cărora, după promovarea examenului de licență li se acordă primul

grad de ofițer. Prin urmare, dacă instanța de fond a acceptat interpretarea făcută

de reclamantă dispozițiilor Legii nr. 360/2002 în sensul că îi sunt aplicabile prevederile

art. 21 alin. (3), ar fi trebuit să constate că dispozițiile art. 9 din Ordinul

ministrului administrației și internelor nr. 665/2008 (în forma integrală) vin să

întărească cele instituite prin art. 21 alin. (3) din lege și nu sunt contrare acestora.

În concluzie, Înalta Curte

apreciază că întreg raționamentul juridic dezvoltat de instanța de fond este bazat

pe aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale invocate în speță,

pe care le-a raportat la o situație de fapt premisă în care reclamanta nu se încadra,

astfel cum s-a menționat în considerentele expuse.

Pentru toate cele arătate,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte

va admite recursurile, va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii

reclamantei ca nefondată, precum și a cererii de intervenție formulată în interesul

reclamantei de Corpul Național al Polițiștilor, Organizația Profesională a Polițiștilor

din Ministerul Administrației și Internelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministerul Administrației și Internelor și Clubul Sportiv D. împotriva sentinței

civile nr. 5137 din 16 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta S.E.L., ca nefondată.

Respinge cererea de intervenție

accesorie a Corpului Național al Polițiștilor, Organizația Profesională a Polițiștilor

din Ministerul Administrației și Internelor.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2012.