ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5141/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond.

Prin acțiunea formulată, reclamanta a

solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor

și Oficiul Român pentru Imigrări obligarea la trecerea/avansarea în corpul ofițerilor

de poliție (categoria profesională A), acordarea gradului profesional de ofițer

de poliție și emiterea unei Dispoziții de numire pe o funcție corespunzătoare

pregătirii sale profesionale în cadrul Oficiului Român pentru Imigrări.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că din anul 1994 este angajată în cadrul

Ministerului Administrației și Internelor, iar din anul 2010 își desfășoară

activitatea în cadrul Oficiului Român pentru Imigrări.

A mai arătat

reclamanta că în anul 2001 a susținut examenul de admitere în cadrul Facultății

de Drept a Academiei de Poliție A.I.C., cursuri frecvență redusă, absolvind în

anul 2006, la forma de învățământ frecvență redusă, profilul științe juridice

specialitatea Drept.

Reclamanta a apreciat

că a fost discriminată față de studenții de la cursurile de zi (interpretând

textul de lege al art. 21 din Legea nr. 360/2002 conform principiului de drept

ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus care au absolvit Facultatea

de Drept a Academiei de Poliție „A.I.C.” - București, absolvenți ai aceleași

facultăți și în aceeași promoție, deoarece aceștia au fost avansați în gradul

de subinspector de poliție odată cu obținerea Diplomei de Licență în Drept (în

baza prevederilor legale menționate mai sus), iar reclamanta nu a fost avansată/trecută

în corpul ofițerilor de poliție cu gradul profesional de subinspector de

poliție, nici până la data formulării acțiunii.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat

excepția prescripției dreptului la acțiune, solicitând admiterea excepției

invocate și respingerea cererii de chemare în judecată ca prescrisă.

Pârâtul Oficiul Român

pentru Imigrări a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității

formulării acțiunii.

În cauză a fost

formulată și cerere de intervenție în favoarea reclamantei de către Corpul

Național al Polițiștilor.

Prin sentința civilă nr.

3802 din 30 mai 2011, Curtea de Apel București, a admis excepția tardivității

invocată de pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări, a respins acțiunea formulată

de reclamanta I.L. ca tardiv declarată și a respins cererea de intervenție

formulată de Corpul Național al Polițiștilor.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Asupra excepției prescripției

instanța de fond a reținut că dreptul reclamantei, în legătură cu

trecerea/avansarea sa în corpul ofițerilor de poliție (categoria profesională

A) s-a născut în momentul absolvirii facultății și promovării examenului de

licență, deci în iulie 2006, dată de la care reclamanta putea să-și valorifice

dreptul său pe calea contenciosului administrativ.

Curtea, a reținut că

prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile atât în ceea ce

privește cererile care au ca obiect anularea unui act administrativ, cât și

cererile care au ca obiect obligarea autorității la emiterea unui act

administrativ – cum este cazul de față.

Astfel s-a apreciat

că având în vedere că în cauza de față reclamanta s-a adresat instanței în data

de 21 decembrie 2010, dreptul său la emiterea unui act administrativ de numire

pe o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale s-a născut la data

absolvirii studiilor superioare, adică în iulie 2006, ceea ce a determinat

instanța să respingă acțiunea ca tardivă.

exercitată.

Împotriva acestei

hotărâri, au declarat recurs reclamanta I.L. și intervenientul Corpul Național

al Polițiștilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de

reclamanta I.L.

Instanța de fond ar

fi trebuit să constate că nu sunt incidente dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004

deoarece obiectul analizei juridice, în speță, îl constituie, în primul rând,

modalitatea de recrutare a ofițerilor de poliție, în conformitate cu

prevederile Legii nr. 360/2002, astfel cum a fost modificată.

Se mai arată în

motivarea căii de atac că dreptul de a cere obligarea angajatorului la emiterea

unui act administrativ se naște după acordarea gradului profesional de ofițer

de poliție de către Ministrul Administrației și Internelor, la propunerea

inspectorului general, și nu în termen de 1 an de zile de la absolvirea facultății,

cum greșit a reținut instanța de fond.

Consideră recurenta

că dreptul la acordarea gradului profesional ar fi trebuit analizat separat de

către instanța de fond și cu prioritate față de dreptul de a cere emiterea

actului administrativ.

A mai susținut

recurenta că dreptul de a cere acordarea gradului profesional nu poate fi

confundat nici măcar cu emiterea unui act administrativ prin care s-a întrerupt

raportul de serviciu, motiv pentru care consideră recurenta că prin cererea de

chemare în judecată se urmărește soluționarea unui litigiu de muncă reglementat

de Legea nr. 188/1999.

În continuare prin

cererea de recurs sunt reiterate argumentele prezentate de reclamantă și prin

cererea de chemare în judecată.

Recursul declarat de

intervenientul Corpul Național al Polițiștilor.

Se arată că instanța

de fond în mod greșit a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 11 din

Legea nr. 554/2004.

Se mai arată că

instanța de fond în mod greșit a reținut că raportul reclamantei înregistrat

sub numărul 236.210 din data de 10 iulie 2008 și adresat Direcției Generale

Management Resurse Umane a M.A.I. ar fi constituit o procedură prealabilă în

sensul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.

de recurs

Înalta Curte, având

în vedere că în recursurile formulate de I.L. și Corpul Național al Polițiștilor,

au fost menționate critici comune în ceea ce privește sentința recurată,

urmează a le analiza în ansamblu.

Recurenta reclamantă

a absolvit cursurile Academiei de Poliție – A.I.C. – Facultatea de Drept promoția

2006, la forma de învățământ cu frecvență redusă.

Având în vedere aceste

aspecte, instanța de fond a reținut că prin urmare, dreptul reclamantei în

legătură cu trecerea/avansarea sa în corpul ofițerilor de poliție categoria

profesională A s-a născut în momentul absolvirii facultății și promovării

examenului de licență, deci în iulie 2006, dată de la care reclamanta putea să-și

valorifice dreptul său pe calea contenciosului administrativ.

În acord cu soluția

pronunțată de instanța de fond aceasta este data de la care începe să curgă

termenul în care persoana în discuție avea posibilitatea de a învesti instanța

de judecată competentă cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată.

La data de 10 iulie 2008

recurenta-reclamantă a formulat în acest sens un raport adresat Direcției

Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și

Internelor, înregistrat sub nr. 236210, în urma căruia, la data de 08 august 2008,

prin comunicarea cu nr. 558.158, i s-a răspuns negativ.

Contrar celor

susținute de recurenta - reclamantă și recurentul-intervenient, chiar dacă I.L.

nu a contestat un act administrativ de autoritate, litigiul face parte din

categoria celor de contencios administrativ, în speță fiind pe deplin

aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004

Potrivit art. 11 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită recunoașterea

dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, se pot introduce în termen de 6

luni, calculat de la datele precizate de legiuitor la lit. a) și d) ale

articolului menționat.

Conform art. 11 alin.

(2) din aceeași lege, „pentru motive temeinice cererea poate fi introdusă și

peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 1 an de la data

comunicării actului, data luării la cunoștință”, termenul prevăzut la alin. (1)

fiind termen de prescripție, iar cel prevăzut la alin. (2) fiind un termen de

decădere, potrivit art. 11 alin. (5) din legea menționată.

Prin urmare, dreptul

pretins la absolvirea cursurilor Academiei de Poliție „A.I.C.” trebuia

valorificat în termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare.

Recurentei-reclamante

îi era cunoscută încă din anul 2008 poziția autorităților pârâte referitoare la

trecerea în corpul ofițerilor și acordarea gradului de subinspector

absolvenților Academiei de Poliție A.I.C. ce au urmat forma de învățământ cu

frecvență redusă și cum aceasta a stat în pasivitate de la data absolvirii

facultății, respectiv anul 2006, formulând acțiune în instanță abia la 21

decembrie 2010, este evident că în raport de dispozițiile legale menționate

anterior acțiunea acesteia este tardivă.

De altfel, în

situații similare cu a recurentei-reclamante, jurisprudența instanței de recurs

este constantă în sensul respingerii acțiunilor ca tardive (Deciziile Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal nr. 5517/

2010; nr. 4638/2010; nr. 1698/2011 și nr. 974/2011)

Față de dezlegarea

dată excepției tardivității acțiunii, cu consecința respingerii acțiunii ca

fiind tardiv formulată, în raport de dispozițiile art. 49 alin. (1) și (3) și art.

51 C. proc. civ., s-a apreciat în mod corect de către instanța de fond că este

neîntemeiată cererea de intervenție formulată de Corpul Național al

Polițiștilor, fiind respinsă.

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., instanța urmează a

respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de I.L. și Corpul Național al Polițiștilor împotriva Sentinței nr. 3802

din 30 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2011.