ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3384/2015

Decizia nr. 3384/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, acordarea gradului profesional de inspector de poliție, conform art. 21 alin. (3), coroborat cu art. 17 din Legea nr. 360/2002 cu modificările și completările ulterioare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 688 din 28 februarie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâtul să-i acorde acestuia gradul profesional de inspector de poliție.

II. Calea de atac exercitată

Recursul

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurentul-intimat a adus, în esență, următoarele critici sentinței recurate:

- Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Reclamantul este absolvent cu studii superioare al Academiei de Poliție „Al. I. Cuza”, la forma de învățământ cu frecvență redusă, în anul 2007, astfel că la momentul formulării acțiunii, în 2013, era decăzut din dreptul de a mai formula orice pretenție cu privire la presupusul său drept, în raport de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, invocând și jurisprudența în acest sens.

- În ceea ce privește soluția pe fondul cauzei, s-a menționat că instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora „ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor”.

Interpretează recurentul că, locuțiunea „pot proveni” presupune latitudinea/posibilitatea și nu obligația imperativă pentru conducerea M.A.I. de a reglementa condițiile în care agenții de poliție, cu studii superioare, pot trece în corpul ofițerilor, având în vedere mai mulți factori de natură financiară și necesitățile impuse limitativ de funcțiile existente.

Latitudinea conducerii M.A.I. de a-și organiza propria activitate, inclusiv în domeniul resurselor umane, s-a concretizat în emiterea de acte normative cu caracter intern, și anume Ordinul M.A.I. nr. 300 din 21 iunie 2004, care în Secțiunea a 5-a reglementează „trecerea polițiștilor/cadrelor militare într-o categorie/corp superior”.

Conform art. 49 alin. (1)-(2) și art. 134 din Ordinul nr. 300/2004, trecerea în corpul ofițerilor se poate realiza numai în condițiile promovării unui concurs organizat în acest sens.

La rândul său, textul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 se referă numai la cei care au absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție „Al. I. Cuza”, curs de zi.

Interpretarea prevederilor art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 modificată și completată, în sensul că acestea vizează absolvenții instituțiilor de învățământ superior, altele decât Academia de Poliție, prin prisma dispozițiilor art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei, apare ca inoportună, întrucât prevederile legale nu pot retroactiva.

Recurentul-pârât a invocat și practică judiciară în ceea ce privește soluția pe fondul cauzei.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 februarie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată încheierea de ședință din 1 aprilie 2015.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, analizând recursul formulat, reține că acesta este fondat pentru considerentele și în limitele ce vor fi prezentate în continuare.

Se reține că acțiunea formulată de reclamant a avut ca temei refuzul nejustificat al M.A.I. de a-i acorda gradul profesional de inspector de poliție conform art. 21 alin. (3) coroborat cu art. 17 din Legea nr. 360/2002.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, „refuzul nejustificat de a soluționa o cerere” este exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar conform art. 2 alin. (2) din același act normativ, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim este asimilat actelor administrative.

În acest fel, termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ se calculează potrivit art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Pentru că în speță a fost invocat refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se calculează de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii.

Cum adresa nr. 258533 a M.A.I. prin care i s-a comunicat refuzul explicit de soluționare a cererii formulată la 19 august 2013, a fost emisă la 06 septembrie 2013, iar acțiunea a fost adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la 27 august 2013, se constată că excepția tardivității acțiunii este neîntemeiată și nu pot fi reținute susținerile potrivit cărora termenul curge de la data absolvirii studiilor superioare pentru că nu există niciun temei legal pentru aceasta.

Diploma de licență este un act constatator al statutului de absolvent al Academiei de Poliție „Al. I. Cuza”, care îi conferă drepturile ce decurg din acest statut. A opune prescripția ar echivala cu împiedicarea valorificării drepturilor dobândite/conferite prin actul administrativ respectiv.

De altfel, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți, urmare a constatării unei jurisprudențe neunitare care vizează această problemă de drept, în scopul unificării practicii judiciare a adoptat soluția de principiu de la 19 octombrie 2015, potrivit căreia, în cazul acțiunilor întemeiate pe refuzul nejustificat al autorităților publice de recunoaștere/acordare a drepturilor conferite de lege în considerarea diplomei de licență, termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii nu curge de la data examenului de licență/eliberarea diplomei de licență.

Termenul de introducere a cererii de chemare în judecată prevăzut de Legea nr. 554/2004 se analizează în raport cu datele prevăzute de art. 11 lit. a) - d) din aceeași lege.

În concluzie, față de toate aceste considerente, sunt nefondate toate criticile recurentului-pârât referitoare la decăderea reclamantului din dreptul de a mai formula orice pretenție cu privire la presupusul său drept.

În ceea ce privește criticile pe fondul cauzei, instanța de recurs apreciază că acestea sunt nefondate.

Intimatul-reclamant a absolvit cu diplomă de licență, în luna iulie 2007, cursurile Academiei de Poliție „Al. I. Cuza” - Facultatea de Drept, frecvență redusă, dovadă în acest sens fiind înscrisul de la dosar fond.

Necontestat este faptul că intimatul a provenit din rândul agenților de poliție.

În cuprinsul art. 9 din Legea nr. 360/2002 sunt stabilite regula și excepția modului de recrutare a polițiștilor.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 polițiștii provin, de regulă, din rândul absolvenților instituțiilor de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor, iar conform art. 9 alin. (2) din același act normativ, ei pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor.

În motivele de recurs se fac referiri la dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 dar acestea nu sunt corelate cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din aceeași lege.

Conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, absolvenții Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție „Al. I. Cuza” primesc gradul profesional de sub-inspector de poliție, fiind încadrați ca ofițeri debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni, fără a face vreo deosebire în funcție de forma de învățământ, cursuri de zi sau cu frecvență redusă.

Această situație este reglementată separat de cea a agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai unor instituții de învățământ superior la care se referă art. 21 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, dispozițiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 se referă la agenții de poliție la care face trimitere art. 21 alin. (4) din aceeași lege și nu la absolvenții Facultăților de Drept al Academiei de Poliție „Al. I. Cuza” a căror situație este reglementată diferit și nu impune participarea la concurs.

Chiar și art. 21 alin. (5) din Statutul polițistului subliniază faptul că absolvenții Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție „Al. I. Cuza” au o situație diferită de cea a agenților de poliție care au absolvit instituții de învățământ superior de scurtă sau lungă durată ale M.A.I., pentru că se prevede că după expirarea perioadei de stagiu pentru absolvenții Facultății de Drept și a perioadei de probă pentru agenții care au promovat concursul organizat în condițiile art. 73 alin. (7), aceștia susțin examen de definitivare în profesie, a cărui nepromovare conduce la îndepărtarea din poliție.

Astfel, se poate observa că legea nu face distincție între absolvenții Facultății de Drept ai Academiei de Poliție „Al. I. Cuza” care pot fi absolvenți la cursuri de zi sau cu frecvență redusă, ci între aceștia și absolvenții altor instituții de învățământ superior ale M.A.I. sau ai unor instituții de învățământ superior, cu profil corespunzător.

Referitor la neaplicarea prevederilor H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție „Al. I. Cuza” în speță, pentru că dispozițiile acestei hotărâri au fost aplicabile începând cu anul universitar 2007 - 2008 se constată că a fost invocat acest act normativ numai atunci când s-a făcut trimitere la celelalte instituții de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I., dar acțiunea reclamantului a fost admisă în raport de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.

Toate acestea dovedesc faptul că refuzul M.A.I. de a-l avansa pe reclamant în corpul ofițerilor de poliție, de a-i recunoaște gradul profesional de subinspector de poliție, deși acesta este absolvent al Facultății de Drept a Academiei de Poliție „Al. I. Cuza”, cursuri de frecvență redusă, este nejustificat, astfel cum a constatat și instanța de fond.

În legătură cu soluțiile de practică pronunțate de Înalta Curte, secția contencios administrativ și fiscal, și invocate de recurent, se constată că acestea sunt pronunțate în perioada 2005 - 2008, dar pentru că a existat practică neunitară în această problemă, în luna februarie 2009, Înalta Curte a adoptat o soluție de principiu în sensul constatării refuzului nejustificat, în raport de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.

Față de soluția de principiu adoptată și în lipsa unor argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii judiciare, s-ar ajunge la adoptarea unor soluții contrare care au ca efect încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este el reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În altă ordine, se constată faptul că deși instanța de fond a reținut ca incidente/aplicabile cauzei aceleași dispoziții lege, acordându-le aceeași interpretare și invocând și soluția de principiu menționată anterior, în mod eronat a admis acțiunea reclamantului și a dispus obligarea pârâtului să acorde reclamantului gradul profesional de inspector de poliție în loc de subinspector de poliție, în condițiile dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, analizate și aplicate în cauză.

Prin urmare, se impune admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamant, în sensul obligării autorității pârâte să-i acorde acestuia gradul de subinspector de poliție, în condițiile dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 19 august 2013, când a fost formulată cererea reclamantului de valorificare în acest sens a drepturilor conferite de lege în considerarea diplomei de licență, care-i pot fi acordate de la data la care au fost solicitate.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. va admite recursul M.A.I., va casa sentința recurată și va admite în parte acțiunea, în sensul celor menționate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței nr. 688 din 28 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Admite în parte acțiunea și obligă autoritatea pârâtă să-i acorde reclamantului gradul profesional de subinspector de poliție, în condițiile dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 19 august 2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2015.