ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 823/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal, reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administrației

și Internelor solicitând obligarea acestuia să modifice actul administrativ din

01 februarie 2006 și să îi acorde gradul profesional de inspector principal de poliție,

în funcție de vechimea în specialitatea de polițist, corespunzătoare studiilor absolvite.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut

că a absolvit Școala de Poliție, iar apoi Facultatea de Drept. În pofida pregătirii

și vechimii sale, pârâtul a refuzat să-i acorde gradul profesional de inspector

principal de poliție, deși a făcut demersuri în acest sens.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința nr. 40/F din 07 mertie 2006, a respins acțiunea ca nefondată,

reținând, în principal, faptul că acesta nu și-a probat pretențiile.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3826 din 07 noiembrie 2006,

a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, cu precizarea că reclamantul trebuie să facă dovada îndeplinirii procedurii

administrative prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor

a formulat întâmpinare în care a invocat excepția autorității de lucru judecat,

cu motivarea că părțile s-au mai judecat pentru aceeași cerere, litigiu care a fost

soluționat prin sentința nr. 89 din 19 iunie 2006 a Curții de Apel Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 3978 din

14 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal.

De asemenea, reclamantul a invocat excepția de

nelegalitate a Ordinului nr. 300/2004, precum și excepția de neconstituționalitate

a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la excepția de nelegalitate, prin încheierea

de ședință din data de 07 martie 2007, Curtea a constatat că soluționarea acțiunii

formulate de reclamant nu depinde de soluționarea acesteia și că nu poate forma

obiectul excepției de nelegalitate un act administrativ cu caracter normativ, ci

doar un act administrativ unilateral.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate,

prin încheierea de ședință din data de 20 martie 2007, Curtea a respins-o, cu motivarea

că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat anterior asupra acestei excepții

și a admis-o.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința nr. 35 din 30 martie 2007 a admis atât excepția autorității

de lucru judecat, cât și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea

procedurii administrative prealabile și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului.

În considerentele sentinței, prima instanță a

reținut că există tripla identitate de părți, obiect și cauză între acțiunea soluționată

prin sentința nr. 89 din 19 iunie 2006 a aceleiași instanțe și acțiunea ce formează

obiectul prezentei cauze.

Pe de altă parte, instanța a reținut că reclamantul

nu a făcut dovada îndeplinirii cerinței impuse de art. 7 din Legea nr. 554/2004,

deși i s-a pus în vedere acest lucru.

Reclamantul S.D. a formulat cereri de recurs atât

împotriva încheierii de ședință din 07 martie 2007, cât și împotriva sentinței

nr. 35 din 30 martie 2007, solicitând să se constate că aceste sunt nelegale.

În motivarea cererilor de recurs, au fost menționate

de către recurent următoarele:

De dispozițiile Ordinului nr. 300/2004 în integralitatea

lui, dar și, în subsidiar, de alin. (4) al art. 139 din acest act administrativ

cu caracter normativ depinde soluționarea litigiului pe fond. Acest ordin nu a fost

publicat în M. Of. și nici nu s-a făcut dovada că a fost semnat de emitent.

În opinia recurentului alin. (4) al art. 139 din

Ordinul nr. 300/2004 încalcă dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000,

în care se statuează că actele normative date în executarea legilor se emit în limitele

și potrivit normelor care le ordonă. În cauza de față, alin. (4) al art. 139 din

Ordinul în discuție încalcă dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002,

în sensul că precizează că: “agenților de poliție care îndeplinesc condițiile legale

pentru trecerea în corpul ofițerilor de poliție li se acordă indiferent de vechimea

în activitatea de polițist, gradul de subinspector de poliție”.

Pe de altă parte, recurentul a invocat excepția

nulității sentinței și încheierii atacate, întrucât nu au fost pronunțate în ședință

publică.

De asemenea, recurentul a precizat că i-a fost

încălcat în mod flagrant dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei

într-un termen rezonabil.

Analizând încheierea și sentința recurată, în

raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Excepția de nelegalitate presupune cenzurarea

actelor administrative prin raportare la lege.

Pentru a fi admisibilă excepția de nelegalitate,

care constituie obiectul de reglementare a art. 4 din Legea contenciosului administrativ,

aceasta trebuie să privească un act administrativ, în accepțiunea art. 2 alin. (1)

lit. c) din actul normativ anterior menționat.

Legea nr. 554/2004 permite invocarea acestei excepții

numai pentru actul administrativ de care depinde soluționarea litigiului de fond.

Odată cu instituționalizarea prin Legea nr. 554/2004

a excepției de nelegalitate, instanța de contencios administrativ stabilește, în

baza principiilor legalității, ierarhiei și forței juridice a actelor normative,

legalitatea unui act administrativ pe calea acestei excepții.

Recurentul-reclamant a invocat excepția de nelegalitate

cu privire la Ordinul nr. 300/2004 privind activitatea de management, resurse umane

în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, dar și în ceea ce privește

alin. (4) al art. 139 din Ordinul în discuție.

Așadar, soluția pronunțată de prima instanță prin

încheierea de ședință din 07 martie 2007 este nelegală, întrucât excepția de nelegalitate,

așa cum s-a menționat anterior, poate fi invocată și cu privire la un act administrativ

unilateral cu caracter normativ.

În plus, trebuie reamintită practica constantă

a Înaltei Curți de Casație și Justiție până la adoptarea Legii nr. 262/2007, în

sensul că este admisibilă excepția de nelegalitate cu privire la actele administrative

cu caracter normativ emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că de

excepția de nelegalitate dedusă judecății depinde soluționarea litigiului, deoarece

pe aceste prevederi legale își fundamentează recurentul-reclamant pretențiile.

Totodată, Înalta Curte constată că prin sentința

recurată instanța de fond s-a pronunțat atât cu privire la excepția autorității

de lucru judecat, cât și cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, urmare a neîndeplinirii

procedurii administrative prealabile.

Instanța de control judiciar apreciază că ordinea

de soluționare a excepțiilor nu a fost corect stabilită de către Curte.

Astfel, în raport de dispozițiile din decizia

de casare (decizia nr. 3826 din 07 noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție), instanța de trimitere trebuia să se pronunțe cu prioritate

asupra excepției neîndeplinirii procedurii administrative prealabile. De menționat

că aceasta reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ,

condiție pe care reclamantul trebuie să probeze că a îndeplinit-o anterior sesizării

instanței competente.

În altă ordine de idei, instanța de control judiciar

reține că atât sentința, cât și încheierea din data de 07 martie 2007 nu sunt lovite

de nulitate, întrucât din actele dosarului rezultă că acestea au fost pronunțate

în ședință publică, așa cum impun dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ.

În consecință, în raport de considerentele anterior

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursurile, va casa sentința și încheierea recurată și va trimite cauza spre soluționare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de S.D. împotriva

încheierii de ședință din 7 martie 2007 și a sentinței civile nr. 35 din 30 martie

2007, ale Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și încheierea atacată și trimite

cauza spre soluționare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 februarie

2008.