ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 823/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor solicitând obligarea acestuia să modifice actul administrativ din 01 februarie 2006 și să îi acorde gradul profesional de inspector principal de poliție, în funcție de vechimea în specialitatea de polițist, corespunzătoare studiilor absolvite. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a absolvit Școala de Poliție, iar apoi Facultatea de Drept. În pofida pregătirii și vechimii sale, pârâtul a refuzat să-i acorde gradul profesional de inspector principal de poliție, deși a făcut demersuri în acest sens.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 40/F din 07 mertie 2006, a respins acțiunea ca nefondată, reținând, în principal, faptul că acesta nu și-a probat pretențiile. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3826 din 07 noiembrie 2006, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu precizarea că reclamantul trebuie să facă dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare în care a invocat excepția autorității de lucru judecat, cu motivarea că părțile s-au mai judecat pentru aceeași cerere, litigiu care a fost soluționat prin sentința nr. 89 din 19 iunie 2006 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 3978 din 14 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. De asemenea, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 300/2004, precum și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la excepția de nelegalitate, prin încheierea de ședință din data de 07 martie 2007, Curtea a constatat că soluționarea acțiunii formulate de reclamant nu depinde de soluționarea acesteia și că nu poate forma obiectul excepției de nelegalitate un act administrativ cu caracter normativ, ci doar un act administrativ unilateral. Cu privire la excepția de neconstituționalitate, prin încheierea de ședință din data de 20 martie 2007, Curtea a respins-o, cu motivarea că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat anterior asupra acestei excepții și a admis-o. Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 35 din 30 martie 2007 a admis atât excepția autorității de lucru judecat, cât și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului.

În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că există tripla identitate de părți, obiect și cauză între acțiunea soluționată prin sentința nr. 89 din 19 iunie 2006 a aceleiași instanțe și acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze. Pe de altă parte, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cerinței impuse de art. 7 din Legea nr. 554/2004, deși i s-a pus în vedere acest lucru. Reclamantul S.D. a formulat cereri de recurs atât împotriva încheierii de ședință din 07 martie 2007, cât și împotriva sentinței nr. 35 din 30 martie 2007, solicitând să se constate că aceste sunt nelegale. În motivarea cererilor de recurs, au fost menționate de către recurent următoarele: De dispozițiile Ordinului nr. 300/2004 în integralitatea lui, dar și, în subsidiar, de alin. (4) al art. 139 din acest act administrativ cu caracter normativ depinde soluționarea litigiului pe fond.

Acest ordin nu a fost publicat în M. Of. și nici nu s-a făcut dovada că a fost semnat de emitent. În opinia recurentului alin. (4) al art. 139 din Ordinul nr. 300/2004 încalcă dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, în care se statuează că actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă. În cauza de față, alin. (4) al art. 139 din Ordinul în discuție încalcă dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002, în sensul că precizează că: “agenților de poliție care îndeplinesc condițiile legale pentru trecerea în corpul ofițerilor de poliție li se acordă indiferent de vechimea în activitatea de polițist, gradul de subinspector de poliție”.

Pe de altă parte, recurentul a invocat excepția nulității sentinței și încheierii atacate, întrucât nu au fost pronunțate în ședință publică. De asemenea, recurentul a precizat că i-a fost încălcat în mod flagrant dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Analizând încheierea și sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Excepția de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la lege. Pentru a fi admisibilă excepția de nelegalitate, care constituie obiectul de reglementare a art. 4 din Legea contenciosului administrativ, aceasta trebuie să privească un act administrativ, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din actul normativ anterior menționat.

Legea nr. 554/2004 permite invocarea acestei excepții numai pentru actul administrativ de care depinde soluționarea litigiului de fond. Odată cu instituționalizarea prin Legea nr. 554/2004 a excepției de nelegalitate, instanța de contencios administrativ stabilește, în baza principiilor legalității, ierarhiei și forței juridice a actelor normative, legalitatea unui act administrativ pe calea acestei excepții. Recurentul-reclamant a invocat excepția de nelegalitate cu privire la Ordinul nr. 300/2004 privind activitatea de management, resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, dar și în ceea ce privește alin. (4) al art. 139 din Ordinul în discuție. Așadar, soluția pronunțată de prima instanță prin încheierea de ședință din 07 martie 2007 este nelegală, întrucât excepția de nelegalitate, așa cum s-a menționat anterior, poate fi invocată și cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter normativ.

În plus, trebuie reamintită practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție până la adoptarea Legii nr. 262/2007, în sensul că este admisibilă excepția de nelegalitate cu privire la actele administrative cu caracter normativ emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că de excepția de nelegalitate dedusă judecății depinde soluționarea litigiului, deoarece pe aceste prevederi legale își fundamentează recurentul-reclamant pretențiile. Totodată, Înalta Curte constată că prin sentința recurată instanța de fond s-a pronunțat atât cu privire la excepția autorității de lucru judecat, cât și cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile.

Instanța de control judiciar apreciază că ordinea de soluționare a excepțiilor nu a fost corect stabilită de către Curte. Astfel, în raport de dispozițiile din decizia de casare (decizia nr. 3826 din 07 noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție), instanța de trimitere trebuia să se pronunțe cu prioritate asupra excepției neîndeplinirii procedurii administrative prealabile. De menționat că aceasta reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, condiție pe care reclamantul trebuie să probeze că a îndeplinit-o anterior sesizării instanței competente. În altă ordine de idei, instanța de control judiciar reține că atât sentința, cât și încheierea din data de 07 martie 2007 nu sunt lovite de nulitate, întrucât din actele dosarului rezultă că acestea au fost pronunțate în ședință publică, așa cum impun dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. În consecință, în raport de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința și încheierea recurată și va trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de S.D. împotriva încheierii de ședință din 7 martie 2007 și a sentinței civile nr. 35 din 30 martie 2007, ale Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința și încheierea atacată și trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 februarie 2008.