ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2339/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul S.M.L. a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor anularea Ordinului

S/11/4121 din 24 august 2007 prin care acesta a fost trecut din categoria A –

Corpul Ofițerilor de Poliție în categoria B – Corpul Agenților

de Poliție cu gradul profesional de agent principal de poliție

și reîncadrarea sa în funcția și gradul profesional avute anterior,

anume inspector principal de poliție și obligarea pârâtului la

acordarea drepturilor salariale cuvenite și neacordate, de la data

aplicării ordinului septembrie 2007 și până la data reîncadrării

în funcția și gradul profesional avute.

În motivarea acțiunii se

arată că prin ordinul menționat reclamantul a fost trecut în

altă categorie și alt grad profesional pe motiv că nu a absolvit

până în septembrie 2007 o instituție de învățământ

superioară de scurtă sau

lungă durată.

Ministerul Administrației și

Internelor a depus întâmpinare invocând excepția decăderii

reclamantului din dreptul de a formula acțiunea conform art. 11 alin. (2)

și (5) din Legea nr. 554/2004 deoarece acestuia i-a fost comunicat ordinul

la data de 29 august 2007 prin adresa I.P.J. nr. 239518, astfel că la 14

septembrie 2009 data formulării acțiunii, termenul de 1 an era

depășit.

Curtea a respins excepția

tardivității invocată de pârâtă pe motiv că actele

existente la dosar nu fac dovada comunicării actului administrativ atacat,

astfel că excepția tardivității acțiunii

prevăzută de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu este

admisibilă.

Prin sentința nr. 651 din 10

decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de

reclamantul S.M.L., a anulat Ordinul Ministerului Internelor și Reformei

Administrative (în prezent Ministerul Administrației și Internelor)

și a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția și gradul

profesional avute anterior precum și acordarea drepturilor salariale

conform acestei funcții și acestui grad profesional începând cu

septembrie 2007 și până la data reîncadrării în funcție.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a reținut că chiar dacă la momentul

trecerii reclamantului din Corpul Ofițerilor de Poliție în Corpul

Agenților de Poliție, cu gradul profesional de agent șef

principal de poliție, acesta nu a efectuat studii superioare de

scurtă sau lungă durată cu diplomă, scopul legii a fost

acela de a se asigura un corp profesional de funcționari publici cu statut

special cu un grad de pregătire ridicat, astfel că măsura

dispusă trebuia să fie proporțională cu interesul public

ocrotit.

La data promovării acțiunii

și a aflării de actul administrativ atacat reclamantul avea studiile

necesare, astfel că măsura aplicată conform art. 73 alin. (8) din

Legea nr. 360/2002 a avut un caracter excesiv în sensul prevăzut de art. 2

alin. (1) lit. m) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. – potrivit cărora

recursul nu

este limitat de motivele de casare prevăzut în art.

304 C. proc. civ., instanța putând să examineze cauza sub toate

aspectele.

Prin motivele de recurs formulate

recurentul-pârât critică sentința instanței de fond, în primul

rând pentru rezolvarea greșită dată excepției

tardivității formulării acțiunii de către intimatul

reclamant.

Acestuia, susține recurentul-pârât,

i-a fost comunicat faptul că, prin Ordinul Ministerului Internelor și

Reformei Administrative nr. S/II/4121 din 24 august 2007, a fost încadrat în corpul agenților de poliție, conform prevederilor art. 14 și art.

73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, cu

modificările și completările ulterioare, încă de la data de

29 august 2007, prin adresa Inspectoratului de Poliție al Județului

Cluj cu nr. 239518, în raport de această dată intimatul-reclamant

depășind termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din

Legea contenciosului administrativ pentru introducerea acțiunii – acesta

promovând acțiunea la data de 14 septembrie 2009.

Astfel, susține recurentul-pârât,

instanța de fond în mod greșit a respins excepția

tardivității formulării acțiunii de către reclamant.

Cât privește fondul cauzei,

recurentul-pârât critică sentința instanței de fond,

susținând în esență că în mod eronat a apreciat prima

instanță că Ordinul atacat este nelegal, de vreme ce acesta a

fost emis cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză,

art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și

completările ulterioare, intimatul-reclamant fiind trecut în corpul

agenților de poliție deoarece până la data de 24 august 2007 nu

și-a definitivat studiile universitare de lungă sau de scurtă

durată.

Recurentul-pârât susține că

Ordinul respectiv a fost emis avându-se în vedere și dispozițiile

art. 76 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului cu

modificările și completările ulterioare, conform cărora

„polițiștii ofițeri care nu au absolvit studii superioare de

scurtă sau de lungă durată cu diplomă vor fi încadrați

în funcții potrivit gradelor profesionale echivalente”.

Faptul că la data de 24 august 2007,

susține recurentul-pârât, intimatul reclamant avea calitatea de student,

nu și pe cea de absolvent de studii superioare cu diplomă, nu

îndreptățea instanța de fond să-l mențină pe acesta

în categoria profesională a ofițerilor, considerând în mod eronat

că i s-au încălcat acestuia drepturi și libertății

fundamentale.

Cât privește susținerea

instanței de fond potrivit căreia „măsura dispusă trebuia

să fie proporțională cu interesul public ocrotit”,

recurentul-pârât arăta că proporționalitatea presupune rezonabilitate,

echitate, dar și o necesară adecvare a măsurilor adoptată

la situația de fapt și la scopul legitim urmărit, măsurile

dispuse prin art. 73 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 fiind menite a acorda o

perioade de timp intimatului-reclamant pentru a-și definitiva studiile, acesta

neconformându-se dispozițiilor legale menționate.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea

sentinței instanței de fond ca fiind legală și

temeinică.

Recursul este fondat și urmează

a fi admis potrivit art. 312 C. proc. civ., conform celor ce se vor preciza în

continuare.

Primul motiv de recurs referitor la

tardivitatea formulării acțiunii de către intimatul-reclamant

este fondat, instanța de fond procedând în mod nelegal prin respingerea excepției

tardivității formulării acțiunii.

Astfel, cum corect susține

recurentul-pârât, cu adresa nr. 239518 din 29 august 2007, Inspectoratul de

Poliție al Județului Cluj a comunicat intimatului-reclamant că

prin Ordinul nr. S/4121 din 24 august 2007 emis de Ministerul Internelor

și Reformei Administrative, în conformitate cu prevederile art. 14 și

art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului cu

modificările și completările ulterioare, începând cu data de 24

august 2007 a fost încadrat în categoria B – corpul agenților de

poliție, cu gradul profesional de agent șef principal de

poliție.

Mai mult decât atât, intimatul reclamant

a semnat și Raportul din 23 iulie 2007, declarând că este de acord cu

trecerea sa în categoria B – Corpul agenților de poliție, dat fiind

că nu și-a definitivat studiile necesare echivalării gradelor profesionale

pe care le are, măsura fiind dispusă și prin Ordinul

Secretarului General din cadrul Ministerului Internelor și Reformei

Administrative nr. 159483 din 29 iunie 2007.

Deci, intimatul-reclamant avea

cunoștință despre conținutul Ordinului nr. S/II/4121 din 24

august 2007 emis de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin

care a fost încadrat în categoria agenților de poliție, dat fiind

că nu-și definitivase studiile necesare, de lungă sau

scurtă durată, pentru echivalarea gradului profesional pe care-l

avea, ba mai mult cunoștea că va fi emis acest ordin de la o

dată anterioară și anume din momentul semnării Raportului

din 23 iulie 2007.

Efectele aplicării art. 73 alin. (8)

din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările

și completările ulterioare, au mai fost cunoscute de către

intimatul-reclamant și prin semnarea Fișei postului nr. S/100376 din

24 septembrie 2007, care, la rubricile „denumirea postului, categoria de

personal ce poate ocupa postul și gradul necesar ocupării postului”

se află indicat gradul corespunzător „agent”.

Este cert, deci, că data luării

la cunoștință de către intimatul reclamant despre ordinul atacat,

este data de 29 august 2007, când i s-a comunicat cu adresă că a fost

trecut în categoria B – Corpul agenților de poliție, aceasta fiind

data în raport de care se calculează termenul de 1 an de introducere a

acțiunii la instanță, termen de decădere prevăzut de

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Intimatul-reclamant nu a respectat acest

termen, de vreme ce a introdus acțiunea la instanță la data de

14 septembrie 2009, așa încât acțiunea este tardiv formulată,

fiind întemeiată excepția de tardivitate invocată de

recurentul-pârât.

Așadar, instanța de fond, în

mod neîntemeiat a respins excepția tardivității formulării

acțiunii, reținând că formularea acțiunii ar fi fost

condiționată strict de comunicarea actului.

Scopul comunicării unui act

administrativ individual este acela al luării la cunoștință

a conținutului acestuia.

Or, în speță, astfel cum s-a

precizat, intimatul-reclamant a luat cunoștință de

conținutul Ordinului din adresa cu nr. 239518 din 29 august 2007 ce i-a

fost înaintată și prin care i s-a comunicat măsurile luate

împotriva sa de trecere în corpul agenților publici.

Urmează deci, ca în conformitate cu

art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârât să fie admis, iar

sentința instanței de fond modificată în sensul respingerii

acțiunii introdusă de reclamantul M.L., ca tardiv formulată.

Având în vedere că instanța de

control judiciar a găsit întemeiată excepția

tardivității formulării acțiunii, apare ca inutilă

analizarea celorlalte motive de recurs ce vizează fondul cauzei,

verificarea excepțiilor de procedură având prioritate în raport cu

fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 651 din 10

decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea reclamantului S.M.L., ca tardiv

formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 mai 2010.