ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2339/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.M.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor anularea Ordinului S/11/4121 din 24 august 2007 prin care acesta a fost trecut din categoria A – Corpul Ofițerilor de Poliție în categoria B – Corpul Agenților de Poliție cu gradul profesional de agent principal de poliție și reîncadrarea sa în funcția și gradul profesional avute anterior, anume inspector principal de poliție și obligarea pârâtului la acordarea drepturilor salariale cuvenite și neacordate, de la data aplicării ordinului septembrie 2007 și până la data reîncadrării în funcția și gradul profesional avute.

În motivarea acțiunii se arată că prin ordinul menționat reclamantul a fost trecut în altă categorie și alt grad profesional pe motiv că nu a absolvit până în septembrie 2007 o instituție de învățământ superioară de scurtă sau lungă durată. Ministerul Administrației și Internelor a depus întâmpinare invocând excepția decăderii reclamantului din dreptul de a formula acțiunea conform art. 11 alin. (2) și (5) din Legea nr. 554/2004 deoarece acestuia i-a fost comunicat ordinul la data de 29 august 2007 prin adresa I.P.J. nr. 239518, astfel că la 14 septembrie 2009 data formulării acțiunii, termenul de 1 an era depășit. Curtea a respins excepția tardivității invocată de pârâtă pe motiv că actele existente la dosar nu fac dovada comunicării actului administrativ atacat, astfel că excepția tardivității acțiunii prevăzută de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu este admisibilă.

Prin sentința nr. 651 din 10 decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de reclamantul S.M.L., a anulat Ordinul Ministerului Internelor și Reformei Administrative (în prezent Ministerul Administrației și Internelor) și a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția și gradul profesional avute anterior precum și acordarea drepturilor salariale conform acestei funcții și acestui grad profesional începând cu septembrie 2007 și până la data reîncadrării în funcție.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că chiar dacă la momentul trecerii reclamantului din Corpul Ofițerilor de Poliție în Corpul Agenților de Poliție, cu gradul profesional de agent șef principal de poliție, acesta nu a efectuat studii superioare de scurtă sau lungă durată cu diplomă, scopul legii a fost acela de a se asigura un corp profesional de funcționari publici cu statut special cu un grad de pregătire ridicat, astfel că măsura dispusă trebuia să fie proporțională cu interesul public ocrotit. La data promovării acțiunii și a aflării de actul administrativ atacat reclamantul avea studiile necesare, astfel că măsura aplicată conform art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 a avut un caracter excesiv în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. – potrivit cărora recursul nu este limitat de motivele de casare prevăzut în art. 304 C. proc. civ., instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. Prin motivele de recurs formulate recurentul-pârât critică sentința instanței de fond, în primul rând pentru rezolvarea greșită dată excepției tardivității formulării acțiunii de către intimatul reclamant.

Acestuia, susține recurentul-pârât, i-a fost comunicat faptul că, prin Ordinul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr. S/II/4121 din 24 august 2007, a fost încadrat în corpul agenților de poliție, conform prevederilor art. 14 și art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, cu modificările și completările ulterioare, încă de la data de 29 august 2007, prin adresa Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj cu nr. 239518, în raport de această dată intimatul-reclamant depășind termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ pentru introducerea acțiunii – acesta promovând acțiunea la data de 14 septembrie 2009. Astfel, susține recurentul-pârât, instanța de fond în mod greșit a respins excepția tardivității formulării acțiunii de către reclamant.

Cât privește fondul cauzei, recurentul-pârât critică sentința instanței de fond, susținând în esență că în mod eronat a apreciat prima instanță că Ordinul atacat este nelegal, de vreme ce acesta a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, intimatul-reclamant fiind trecut în corpul agenților de poliție deoarece până la data de 24 august 2007 nu și-a definitivat studiile universitare de lungă sau de scurtă durată. Recurentul-pârât susține că Ordinul respectiv a fost emis avându-se în vedere și dispozițiile art. 76 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare, conform cărora „polițiștii ofițeri care nu au absolvit studii superioare de scurtă sau de lungă durată cu diplomă vor fi încadrați în funcții potrivit gradelor profesionale echivalente”.

Faptul că la data de 24 august 2007, susține recurentul-pârât, intimatul reclamant avea calitatea de student, nu și pe cea de absolvent de studii superioare cu diplomă, nu îndreptățea instanța de fond să-l mențină pe acesta în categoria profesională a ofițerilor, considerând în mod eronat că i s-au încălcat acestuia drepturi și libertății fundamentale. Cât privește susținerea instanței de fond potrivit căreia „măsura dispusă trebuia să fie proporțională cu interesul public ocrotit”, recurentul-pârât arăta că proporționalitatea presupune rezonabilitate, echitate, dar și o necesară adecvare a măsurilor adoptată la situația de fapt și la scopul legitim urmărit, măsurile dispuse prin art. 73 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 fiind menite a acorda o perioade de timp intimatului-reclamant pentru a-și definitiva studiile, acesta neconformându-se dispozițiilor legale menționate.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Recursul este fondat și urmează a fi admis potrivit art. 312 C. proc. civ., conform celor ce se vor preciza în continuare. Primul motiv de recurs referitor la tardivitatea formulării acțiunii de către intimatul-reclamant este fondat, instanța de fond procedând în mod nelegal prin respingerea excepției tardivității formulării acțiunii.

Astfel, cum corect susține recurentul-pârât, cu adresa nr. 239518 din 29 august 2007, Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj a comunicat intimatului-reclamant că prin Ordinul nr. S/4121 din 24 august 2007 emis de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în conformitate cu prevederile art. 14 și art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 24 august 2007 a fost încadrat în categoria B – corpul agenților de poliție, cu gradul profesional de agent șef principal de poliție.

Mai mult decât atât, intimatul reclamant a semnat și Raportul din 23 iulie 2007, declarând că este de acord cu trecerea sa în categoria B – Corpul agenților de poliție, dat fiind că nu și-a definitivat studiile necesare echivalării gradelor profesionale pe care le are, măsura fiind dispusă și prin Ordinul Secretarului General din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr. 159483 din 29 iunie 2007. Deci, intimatul-reclamant avea cunoștință despre conținutul Ordinului nr. S/II/4121 din 24 august 2007 emis de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin care a fost încadrat în categoria agenților de poliție, dat fiind că nu-și definitivase studiile necesare, de lungă sau scurtă durată, pentru echivalarea gradului profesional pe care-l avea, ba mai mult cunoștea că va fi emis acest ordin de la o dată anterioară și anume din momentul semnării Raportului din 23 iulie 2007. Efectele aplicării art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, au mai fost cunoscute de către intimatul-reclamant și prin semnarea Fișei postului nr. S/100376 din 24 septembrie 2007, care, la rubricile „denumirea postului, categoria de personal ce poate ocupa postul și gradul necesar ocupării postului” se află indicat gradul corespunzător „agent”.

Este cert, deci, că data luării la cunoștință de către intimatul reclamant despre ordinul atacat, este data de 29 august 2007, când i s-a comunicat cu adresă că a fost trecut în categoria B – Corpul agenților de poliție, aceasta fiind data în raport de care se calculează termenul de 1 an de introducere a acțiunii la instanță, termen de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Intimatul-reclamant nu a respectat acest termen, de vreme ce a introdus acțiunea la instanță la data de 14 septembrie 2009, așa încât acțiunea este tardiv formulată, fiind întemeiată excepția de tardivitate invocată de recurentul-pârât. Așadar, instanța de fond, în mod neîntemeiat a respins excepția tardivității formulării acțiunii, reținând că formularea acțiunii ar fi fost condiționată strict de comunicarea actului.

Scopul comunicării unui act administrativ individual este acela al luării la cunoștință a conținutului acestuia. Or, în speță, astfel cum s-a precizat, intimatul-reclamant a luat cunoștință de conținutul Ordinului din adresa cu nr. 239518 din 29 august 2007 ce i-a fost înaintată și prin care i s-a comunicat măsurile luate împotriva sa de trecere în corpul agenților publici. Urmează deci, ca în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârât să fie admis, iar sentința instanței de fond modificată în sensul respingerii acțiunii introdusă de reclamantul M.L., ca tardiv formulată. Având în vedere că instanța de control judiciar a găsit întemeiată excepția tardivității formulării acțiunii, apare ca inutilă analizarea celorlalte motive de recurs ce vizează fondul cauzei, verificarea excepțiilor de procedură având prioritate în raport cu fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 651 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului S.M.L., ca tardiv formulată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.