ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2327/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamantul T.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, anularea Ordinului M.I.R.A. nr. S/II/4097 din 24 august 2007, prin care a fost trecut din categoria A - corpul ofițerilor de poliție, în categoria B - corpul agenților de poliție cu grad profesional de agent șef de poliție. Reclamantul a solicitat totodată și reîncadrarea sa în gradul profesional avut anterior aplicării Ordinului M.I.R.A. nr. S/II/4097 din 24 august 2007, precum și acordarea drepturilor cuvenite și neacordate, de la data aplicării ordinului și până la reîncadrarea sa efectivă.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, având în vedere că reclamantul a luat cunoștință de ordinul contestat în anul 2007, promovând acțiunea abia în anul 2009. Prin sentința nr. 328/CA/2010-PI din 13 decembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, a admis excepția de tardivitate a introducerii acțiunii în contencios administrativ și drept urmare a respins acțiunea formulată de reclamantul T.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, ca tardiv introdusă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel, a reținut, în esență, din analiza probelor aflate la dosar, respectiv procesul verbal al ședinței de comandă din data 03 septembrie 2007 și procesul verbal din 26 iulie 2007, că reclamantul a luat cunoștință de ordinul contestat de la data aplicării lui, respectiv din anul 2007, în vreme ce acțiunea în contencios a fost introdusă abia 17 decembrie 2009, așadar cu nerespectarea termenului de decădere de 1 an de zile, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. 2. Motivele de recurs înfățișate de recurentul-reclamant Împotriva sentinței nr. 328/CA/2010-PI din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamantul T.D..

Recurentul-reclamant, apreciind că instanța de fond în mod nelegal a admis excepția de tardivitate invocată de intimatul-pârât Ministerul Administrației și Internelor, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în considerarea următoarelor susțineri și critici înfățișate prin motivele de recurs dezvoltate: -instanța de fond a preluat necenzurat susținerile pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, interpretând eronat că a luat cunoștință de măsura dispusă prin Ordinul nr. S/II/4109 din 24 august 2007, încă din anul 2007, în condițiile în care acest act administrativ nu i-a fost niciodată comunicat; -instanța de fond a interpretat greșit actele depuse în probațiune, respectiv procesul verbal din 26 iulie 2007 din care a apreciat că ar rezulta opțiunea reclamantului de a rămâne în activitate; -din septembrie 2007 continuarea activității, practic, s-a realizat la dispoziția verbală a șefului inspectoratului, sens în care a păstrat și legitimația cu gradul de ofițer așa încât este evident că soluția dată excepției de tardivitate este rezultatul unei interpretări greșite de către instanța de fond a elementelor de fapt.

3. Soluția și considerentele instanței de recurs Recursul nu este fondat. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile aduse sentinței pronunțate de prima instanță și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate motivele de recurs invocate, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate. Actele și lucrările dosarului atestă că acțiunea în contencios administrativ a reclamantului T.D., având ca obiect anularea Ordinului M.I.R.A.

nr. S/II/4037 din 24 august 2007 de trecere din categoria A - corpul ofițerilor de poliție, în categoria B - corpul agenților de poliție, solicitarea de reîncadrare în categoria A, cu acordarea drepturilor salariale cuvenite astfel cum a fost ulterior precizată, a fost înregistrată la data de 7 decembrie 2009, inițial pe rolul Tribunalului Satu Mare, de unde a fost declinată la Curtea de Apel Oradea, dată fiind necompetența materială a tribunalului în procesele autorităților și instituțiilor centrale. Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanțe este corectă în sensul că, judecătorul fondului examinând cu prioritate excepția de tardivitate a introducerii acțiunii, în mod judicios, în raport de prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, republicată, a considerat-o întemeiată și în consecință a respins acțiunea recurentului-reclamant, pe acest motiv.

Nu sunt întemeiate susținerile și criticile recurentului în condițiile în care, în cuprinsul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se arată fără echivoc că „pentru motive temeinice” cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni reglementat de art. 11 alin. (1) dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului sau data luării la cunoștință, după caz. Acest termen de 1 an având natura juridică a unui termen de decădere, după cum se prevede expres în art. 11 alin. (5) din același act normativ, a fost în mod evident nesocotit, instanța de fond realizând o corectă interpretare și a elementelor de fapt dovedite în cauză, cu privire la data de la care se calculează acest termen. Din această perspectivă, contrar celor susținute de recurent prezintă relevanță și este edificator procesul-verbal din 26 iunie 2007, încheiat cu ocazia discuțiilor purtate de conducerea IPJ Satu Mare cu mai multe persoane, printre care și recurentul, aflate în aceeași situație.

După cum s-a consemnat în acest proces-verbal recurentul-reclamant și-a manifestat opțiunea de a-și continua activitatea, chiar în condițiile în care aprecia că prevederile art. 73 din Legea nr. 360 din 16 iunie 2002, ce impuneau pierderea calității de ofițer, în condițiile arătate în respectiva reglementare, este neconstituțională. Așa fiind, în mod evident nu se poate susține de către recurent că nu a avut cunoștință de măsura dispusă prin Ordinul din 24 august 2007. Celelalte elemente de fapt învederate prin motivele de recurs (ex: păstrarea în continuare a legitimației) de către recurent nu prezintă relevanță și nu sunt de natură a înlătura concluziile instanței de fond, în raport de probele pe care aceasta și-a fundamentat soluția, mai cu seamă că în intervalul de timp în discuție au survenit modificări salariale ce au putut fi direct resimțite de recurent.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat în temeiul art. 312 alin. (1) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.D. împotriva sentinței nr. 328/CA/2010-PI din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2011.