ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3978/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 aprilie 2006, reclamantul S.D. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor , solicitând să fie obligat pârâtul să modifice actul administrativ nr. S/II/2264 din 1 februarie 2006, în sensul de a i se acorda gradul profesional de inspector de poliție, conform pregătirii și în funcție de vechimea sa în specialitate ca polițist, corespunzătoare studiilor absolvite. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că este absolvent al Școlii de Agenți de Poliție „Vasile Lazăr” Câmpina - promoția 1996, de la absolvirea școlii de poliție și până în prezent lucrând, neîntrerupt ca polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție a județului Galați, având o vechime efectivă ca polițist de 9 ani și 5 luni.

În perioada 1998 - 2003, susține reclamantul, a urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliției „Alexandru Ioan Cuza” București, pe care a absolvit-o cu diplomă de licență în iulie 2003. La data de 19 decembrie 2005, reclamantul a susținut un examen în urma căruia a fost trecut în corpul ofițerilor, prin dispoziția ministrului de interne, nr. S/II/2264 din 1 februarie 2006. În această dispoziție se specifică expres că gradul profesional acordat este de subinspector de poliție, reprezentând cel mai mic grad de ofițer. Reclamantul apreciază că, absolvind Academia de Poliție, unde a studiat materii de specialitate necesare în munca de poliție, s-a specializat exclusiv în munca de poliție, după ce își câștiga dreptul de specialist în munca de poliție, încă de la absolvirea școlii de agenți de poliție, iar în aceste condiții, pârâtul trebuia să-i acorde gradul profesional, ținând cont de pregătirea de specialitate și de vechimea în poliție.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 89 din 19 iunie 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată, reținând că încadrarea reclamantului s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în materie. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamantul S.D., susținând că instanța a făcut o greșită interpretare a prevederilor art. 9 alin. (2) și art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002, neobservând că și-a câștigat dreptul de specialist în munca de polițist, încă de la absolvirea școlii de agenți de poliție. Menționează recurentul că, prin intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 9/2006, li s-au acordat dreptul subofițerilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, care sunt trecuți în corpul ofițerilor ca urmare a studiilor absolvite, să primească gradul de ofițer în funcție de pregătirea lor, vechimea în specialitate dobândită pe timpul studiilor raportate la stagiile minime de grad, precum și în funcție de vârsta acestora. În această situație, apreciază recurenta, legiuitorul acordă un tratament legal tuturor angajaților Ministerului Administrației și Internelor. Cu privire la invocarea de către pârât a prevederilor art. 199 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004, recurentul precizează că acestea contravin prevederilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002, precum și dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Norma legală de referință o reprezintă prevederile art. 9 alin. (2) și (3) din Legea nr. 360/2002, potrivit căreia „ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administrației și Internelor sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilit prin ordin al ministrului administrației și internelor”. Alin. (3) al acestui articol precizează că pentru unele funcții pot fi încadrați direct sau transferați din instituțiile publice de apărare și siguranță națională, specialiști cu studii corespunzătoare cerințelor postului și care îndeplinesc condiții legale.

Din analiza acestui text rezultă că polițiștii prevăzuți la art. 9 alin. (2) și (3) li se acordă gradele profesionale în funcție de pregătirea lor și de vechimea în specialitate corespunzătoare studiilor absolvite. Recurentul-reclamant nu are vechimea în specialitate corespunzătoare studiilor absolvite. În calitatea sa de agent de poliție, acesta a dobândit vechime în specialitatea corespunzătoare gradului de agent de poliție și nu în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite. Sintagma „vechime în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite” trebuie interpretată în sensul că, atât timp cât agentul de poliție îndeplinește atribuțiile care îi sunt stabilite prin fișa postului, activitatea desfășurată de el constituie vechime în specialitate.

Însă, din momentul în care este în corpul ofițerilor de poliție atribuțiile și responsabilitățile sale sunt corespunzătoare unei alte fișe a postului, total diferită de funcția ocupată anterior. Pentru exercitarea acestor activității, recurentul-reclamant are vechime în specialitatea studiilor superioare. Așa fiind, în mod eronat instanța de fond a apreciat că nu se poate reține că agenții de poliție au vechime în această specialitate, deoarece funcția pe care au ocupat-o anterior trecerii în corpul ofițerilor, nu putea fi decât o funcție corespunzătoare unor funcții medii. Atribuțiile corespunzătoare funcțiilor de ofițer sunt diferit de atribuțiile corespunzătoare funcțiilor de agenți de poliție, primii fiind absolvenți de studii superioare.

Invocarea de către recurent a prevederilor O.U.G. nr. 9/2006 este greșită, întrucât acesta având calitatea de polițist, statutul său este reglementat de prevederile Legii nr. 360/2002, iar actul normativ invocat face trimitere la Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare. Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (4) din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004, „agenților de poliție care îndeplinesc condițiile legale pentru trecerea în corpul ofițerilor de poliție, li se acordă, indiferent de vechimea în activitate, gradul profesional de subofițer de poliție”. Susținerea recurentului, privitoare la faptul că acest ordin nu a fost publicat în Monitorul Oficial, urmează a fi înlăturată.

Conform dispozițiilor art. 35 alin. (3) din H.G. nr. 50/2005, pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare „nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele instrucțiunilor și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări în sectorul de apărare, ordine publică și siguranța națională”. Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de reclamant se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.D. împotriva sentinței nr. 89 din 19 iunie 2006 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.