ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1190/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 607/44/2011, reclamantul S.L. a solicitat în contradictoriu cu

M.A.I. București, emiterea unui ordin prin care să i se acorde gradul

profesional următor, respectiv inspector de poliție, începând cu data de 25

martie 2011.

Prin sentința nr. 359

din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați a fost admisă acțiunea formulată

de reclamantul S.L. în contradictoriu cu autoritatea pârâtă M.A.I., în sensul

că a fost obligat pârâtul M.A.I. să emită un ordin prin care să acorde

reclamantului gradul de inspector de politie începând cu data de 25 martie

2011.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul este absolvent al

Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție, București, promoția 2007,

în prezent fiind angajat al Secției Regionale de Poliție Transporturi Galați cu

gradul de subinspector de poliție, ocupând funcția de ofițer operativ IV în

cadrul Biroului de Investigare a Fraudelor.

Instanța de primă jurisdicție

a reținut că legislația în vigoare impune anumite condiții pentru obținerea

gradului următor, astfel cum sunt prevăzute de art. 16 din Legea nr. 360/2002,

care trebuie îndeplinite cumulativ:

- să aibă împlinit

stagiul minim în gradul profesional deținut sau să îl îndeplinească în cursul

anului calendaristic respectiv.

- să fi fost apreciat

în ultimii doi ani ai stagiului minim în grad cu calificativul

„excepțional" sau „foarte bun", iar în ceilalți ani ai stagiului, cel

puțin cu calificativul „bun".

Conform art. 78 alin.

(1) din Legea nr. 360/2002 dispozițiile acesteia se completează cu prevederile

Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și ale altor acte

normative în vigoare aplicabile funcționarului public.

În conformitate cu art.

139, alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, „Gradele profesionale se acordă

polițiștilor cu respectarea condițiilor legale, după cum urmează: a) cu ocazia

zilelor armelor, precum și a Zilei Naționale a României.

Acest ordin a fost

abrogat prin Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 însă această prevedere s-a păstrat în

integralitate astfel încât în Secțiunea a 2-a, se prevede ca, Acordarea

gradelor profesionale polițiștilor, art. 67 alin. (1) prevede că „gradele

profesionale se acordă polițiștilor cu respectarea condițiilor legale:

a) cu ocazia zilei

armei din care fac parte, precum și a Zilei Naționale a României.

Art. 2, lit. e) din

Ordinul M.A.I. nr. 600/2005 modificat prin Ordinul.M.A.I. nr. 750/2005 prevede

în mod expres că „M.A.I. aprobă acordarea gradului profesional următor la

împlinirea stagiului minim ofițerilor de poliție până la gradul profesional de

comisar-șef, inclusiv".

Propunerea în acest

sens trebuia să o facă Inspectorul General al Poliției Române, conform art. 15

din Legea nr. 360/2002.

Conform art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 284/2010, în situația în care nu există un post vacant,

promovarea personalului plătit din fonduri publice în funcții, grade sau trepte

profesionale se va face prin transformarea postului din statul de funcții în

care acestea sunt încadrate într-unui de nivel imediat superior.

Instanța de fond a

constatat că reclamantul ocupă funcția de Președinte al Sindicatului Democratic

al Bugetarilor din România, conform Hotărârii de constituire nr. 78/PJ din 26

noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Galați în Dosarul nr. 21694/233/2010.

Prin adresa M.A.I.

din 30 septembrie 2011 i s-a aprobat echivalarea funcției conform art. 48, alin.

(3) din Legea nr. 360/2002 în aplicarea cărora s-a emis Ordinul M.A.I. nr. 1/539

din 25 iunie 2010 privind aprobarea echivalării funcțiilor de conducere

specifice organizațiilor sindicale din M.A.I. din funcții prevăzute în

legislația privind salarizarea polițiștilor.

Prin urmare, instanța

a concluzionat că dreptul de a solicita acordarea gradului, următor de

inspector de poliție, este născut, deoarece îndeplinește condițiile de

acordarea a acestui grad așa cum au fost expuse, actual, deoarece a solicitat

acordarea acestuia începând cu data de 25 martie 2011, Ziua Poliției Române,

data îndeplinirii condițiilor de acordare coincide cu momentul solemn de

acordare, conform Legii nr. 360/2002 și Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, respectiv Ordinul

M.A.I. nr. 665/2008 și de imediată aplicare, deoarece M.A.I., în exercitarea

atribuțiilor legale, emite ordine și instrucțiuni, care pot avea caracter

normativ sau individual (art. 7, alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind

organizarea și funcționarea M.A.I.).

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs M.A.I.

Prin Decizia nr. 2556

din 24 mai 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal a admis recursul M.A.I., a casat sentința recurată în

sensul că a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut următoarele,

Instanța de fond nu a

analizat în niciun mod apărările formulate de pârât prin întâmpinare și nu s-a

referit la dispozițiile legale invocate, respectiv art. 16 și art. 22 alin. (1)

din Legea nr. 360/2002 modificată și completată, art. 67 alin. (1) din Ordinul

M.A.I. nr. 665/2008.

Dispozițiile art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 284/2010 sunt redate trunchiat, la fel și cele cuprinse în adresa

M.A.I. din 30 septembrie 2011.

Mai mult, prima

instanță a aplicat în mod greșit Legea nr. 188/1999, în condițiile în care,

potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, completarea acesteia cu

normele ce privesc statutul funcționarilor publici operează doar în domeniile

nereglementate în Statutul polițistului.

S-a constatat că

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 360/2002 modificată și completată, introduc,

pe lângă condițiile cuprinse în art. 19 și condiția suplimentară a existenței

postului, aprobat de Ministrul Administrației și Internelor, condiție ce nu

este îndeplinită în speță.

S-a mai reținut

astfel că nici dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 nu sunt

îndeplinite, deoarece funcția ocupată nu este prevăzută cu un grad profesional

superior.

S-a mai reținut că dispozițiile

art. 67 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 nu au fost redate

corespunzător, judecătorul fondului eliminând condiția aprobării de către M.A.I.

a posturilor prevăzute cu gradele corespunzătoare necesare promovării.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare S.L., invocând prevederile art. 318 alin.

(1) C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, contestatorul a arătat, în esență, că instanța de recurs a dat o hotărâre

a cărei dezlegare este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât aceasta, în

mod eronat, nu s-a pronunțat cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 16

și art. 22 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului.

În opinia contestatorului,

instanța de recurs a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (4) și alin. (5) C.

proc. civ., deoarece nu a analizat cauza sub toate aspectele.

În continuare, în

cuprinsul contestației în anulare sunt reluate în parte argumente deja invocate

și în căile de atac exercitate anterior.

Contestația în

anulare este inadmisibilă.

Contestația în

anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată

numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute în art. 317 și

318 C. proc. civ.

Potrivit art. 318 C.

proc. civ., în afara contestației în anulare obișnuite reglementate de art. 317

C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație,

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, teză pe care s-a întemeiat

calea de atac exercitată în cauză, sau când instanța, respingând recursul sau

admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele

de modificare sau de casare.

Pornind de la interpretarea

acestei prevederi legale, Înalta Curte constată, pe de o parte, că legiuitorul a

circumstanțiat obiectul contestației în anulare speciale, care poate viza exclusiv

hotărârile pronunțate în recurs.

Pe de altă parte,

„greșeala materială” la care se referă art. 318 din C. proc. civ. constă în

erori de ordin procedural de o asemenea gravitate încât să fi avut drept

consecință pronunțarea unei soluții greșite, confundarea unor elemente

materiale sau a unor date esențiale ale dosarului.

Nu pot fi invocate,

pe această cale, greșeli de judecată, legate de aprecierea probelor sau de

interpretarea unor dispoziții legale.

Or, contestația în

anulare formulată se întemeiază tocmai pe astfel de greșeli.

Din

conținutul deciziei atacate, rezultă că, verificând actele administrative prin

prisma actelor normative ce au stat la baza emiterii lor, instanța de recurs a

ajuns la concluzia că sunt legale, realizând astfel un control efectiv, așa

încât nu a fost prejudiciat dreptul recurentului la un proces echitabil față de

soluția pronunțată.

Așadar, pentru a fi

admisibilă contestația în anulare întemeiată pe motivul invocat este necesar, așa

cum constant s-a statuat atât în doctrină cât și în jurisprudență, ca eroarea

materială să privească un aspect de procedură, evident, în legătură cu

aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căruia să nu fie

necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Or, aspectele

prezentate de contestator nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 318 C.

proc. civ., criticile sale reprezintă de fapt pretinse greșeli de judecată, de

apreciere a probelor, care nu pot forma obiect al acestei căi de atac.

De altfel, din modul

de redactare, dar și din conținutul motivelor contestației în anulare,

contestatorul tinde la anularea unei hotărâri pentru că, în opinia sa, nu a

fost bine soluționată cauza.

Prin urmare, motivele

invocate de către contestator nu pot fi încadrate în textul de lege invocat

drept temei al căii de atac exercitate în cauză, ele vizează practic

nemulțumirea sa față de soluția pronunțată în cauză.

Pe de altă parte, în

ipoteza a doua a art. 318 C. proc. civ., numai recurentul poate introduce

contestație în anulare, din moment ce este vorba de omisiunea de a discuta un

motiv de recurs.

Din cuprinsul

Deciziei nr. 2556 din 24 mai 2012 reiese clar calitatea părților implicate în

litigiu, M.A.I. în calitate de recurent și intimatul S.L.

Prin urmare,

intimatul nu se poate plânge că instanța a omis să cerceteze un motiv de

recurs, neavând un interes legitim și actual în acest sens, din moment ce nu a

existat această cale de atac.

Înalta Curte are în

vedere și jurisprudența C.E.D.O. În mod constant, Curtea reamintește faptul că

nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat

definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei;

contestația în anulare nu poate avea semnificația unui „apel-recurs deghizat”

ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. O

cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța

a cărei hotărâre este atacată ar fi apreciat greșit probele sau a aplicat

greșit legea, în absența unui „defect fundamental”. De asemenea Curtea,

permanent subliniază că principiul securității raporturilor juridice implică

respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei

hotărâri definitive și irevocabile, afectează dreptul la un proces echitabil

reglementat de art. 6 din Convenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de S.L. împotriva Deciziei nr. 2556 din 24 mai

2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.