ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4638/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

de fond

Prin decizia (sentința)

nr. 276 din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul S.D., în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin care solicita obligarea

acestuia la recunoașterea vechimii în gradul de subinspector, dobândită din momentul

absolvirii Academiei de Poliție A.I.C., la data de 24 iulie 2003.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră

vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau

prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea

referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești

competente pentru realizarea în concret a dreptului său.

În cauza dedusă judecății,

se arată în considerentele hotărârii recurate, reclamantul nu a făcut, însă, dovada

existenței unui drept proteguit de lege.

Astfel, reține prima instanță,

reclamantul nu a dovedit în niciun chip faptul că ar fi polițist, că ar fi absolvit

Facultatea de drept din cadrul Academiei de poliție, data la care ar fi absolvit

și nici gradul pe care îl avea la data promovării acțiunii; or, în lipsa unor minime

dovezi în acest sens, instanța nu poate să se rezume decât să stabilească asupra

unei chestiuni de principiu, referitoare la un pretins drept ce i-a fost încălcat

reclamantului.

Este adevărat că atât

Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării au statuat asupra posibilității acordării gradului de ofițer

de poliție în egală măsură tuturor absolvenților facultății de drept din cadrul

Academiei de Poliție A.I.C., indiferent de forma de învățământ.

De asemenea, se arată

în considerentele sentinței atacate, dacă în această privință rezolvările jurisprudențiale

au înlăturat neclaritatea unor texte din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului,

asupra chestiunii recunoașterii vechimii în grad nici reclamantul nu a precizat

care dispoziție a legii îi conferă mai mult decât o vocație de a fi avansat în grad.

De altfel, reține instanța

de fond, atâta vreme cât nu a dobândit gradul profesional de inspector de poliție,

este de neconceput ficțiunea concepută de acesta, că instanța poate dispune retroactiv

recunoașterea unui statut profesional pe care acesta nu l-a avut, respectiv calitatea

de ofițer de poliție de la data absolvirii facultății.

reclamantul S.D. împotriva deciziei (sentinței) nr. 276 din 15 decembrie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal

Motivele de recurs ce

pot fi încadrate la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 304

1

C.

proc. civ.

2.1. Instanța de fond

trebuia să pronunțe o „sentință” și nu o „decizie”, ceea ce atrage nulitatea hotărârii.

2.2. Instanța de fond

nu a introdus în proces și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, deoarece

obiectul acțiunii îl constituie discriminarea situației sale profesionale.

II. Considerentele instanței

de recurs

Recursul este nefondat.

1.1. Este cert că instanța

de fond a pronunțat o hotărâre conformă cu dispozițiile art. 255 alin. (1) C.

proc. civ. și anume o sentință ce a rezolvat fondul cauzei în primă instanță.

Faptul că actul procedural

a fost denumit din eroare „decizie” nu atrage nulitatea acesteia, existând posibilitatea

îndreptării pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ.

1.2. Lipsa citării în

proces a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu constituie un motiv

de casare a hotărârii recurate, deoarece temeiul de drept al acțiunii este Legea

nr. 554/2004, Legea nr. 360/2002 și Legea nr. 188/1999.

1.3. Instanța de recurs

a ridicat din oficiu un alt motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 5 C. proc. civ. și anume excepția tardivității formulării acțiunii excepției

considerată a fi întemeiată, ce nu conduce însă la admiterea recursului, ci la respingerea

acestuia cu consecința schimbării motivării sentinței recurate.

Reclamantul, prin acțiunea

introductivă, a solicitat recunoașterea unui drept, și anume cel al vechimii în

gradul de subinspector de la momentul absolvirii Academiei de Poliție A.I.C. București

– 24 iulie 2003 și până la momentul acordării în concret a gradului de subinspector

de poliție, 1 februarie 2006.

Acțiunea, întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 554/2004 modificată și completată, se supune condițiilor

și termenelor prevăzute în aceasta.

Se constată că reclamantul

a îndeplinit condiția obligatorie a procedurii prealabile, însă dreptul pretins

urma să fie valorificat în termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ

în vigoare la data de 24 iulie 2003.

Promovarea unei acțiuni

în justiție la 9 noiembrie 2009 nu poate fi acceptată, fără a se înfrânge termenul

de 1 an calculat de la data încălcării dreptului pretins.

Apărarea intimatului-reclamant

referitoare la excepția tardivității va fi respinsă, întrucât prin aceasta se modifică

obiectul acțiunii, încercând a se acredita ideea unei acțiuni întemeiate pe „legislația

discriminării”, neinvocată însă și în concret.

Decizia nr. 4352 din 26

noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, nu poate fi acceptată ca fiind temei al recunoașterii discriminării reclamantului.

Acțiunea formulată de

fratele intimatului, ce a avut ca obiect recunoașterea unui drept pretins, respectiv

acordarea gradului profesional de ofițer de poliție, a fost promovată în termenul

de prescripție impuse de Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

Între cele două acțiuni

există astfel deosebiri legate de termenul de prescripție, excepție absolută, ce

poate fi invocată în orice fază a procesului inclusiv de instanța de judecată.

În speță, nu există aplicabil

termenul de 3 ani invocat de intimat și nu operează nicio întrerupere a acesteia,

urmare a publicării în M. Of. al României Partea I a Ordinului Ministrului Administrației

și Internelor nr. 665/2008, deoarece termenul de introducere a acțiunii se împlinise

cu cel puțin patru ani înainte de apariția ordinului.

În concluzie, excepția

ridicată din oficiu de instanța de recurs este întemeiată și conduce la respingerea

acțiunii pe acest motiv.

urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea

recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul S.D. împotriva deciziei (sentinței) nr. 276 din 15 decembrie 2009

a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2010.