ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4638/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea instanței de fond Prin decizia (sentința) nr. 276 din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul S.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin care solicita obligarea acestuia la recunoașterea vechimii în gradul de subinspector, dobândită din momentul absolvirii Academiei de Poliție A.I.C., la data de 24 iulie 2003. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său.

În cauza dedusă judecății, se arată în considerentele hotărârii recurate, reclamantul nu a făcut, însă, dovada existenței unui drept proteguit de lege. Astfel, reține prima instanță, reclamantul nu a dovedit în niciun chip faptul că ar fi polițist, că ar fi absolvit Facultatea de drept din cadrul Academiei de poliție, data la care ar fi absolvit și nici gradul pe care îl avea la data promovării acțiunii; or, în lipsa unor minime dovezi în acest sens, instanța nu poate să se rezume decât să stabilească asupra unei chestiuni de principiu, referitoare la un pretins drept ce i-a fost încălcat reclamantului. Este adevărat că atât Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au statuat asupra posibilității acordării gradului de ofițer de poliție în egală măsură tuturor absolvenților facultății de drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C., indiferent de forma de învățământ.

De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, dacă în această privință rezolvările jurisprudențiale au înlăturat neclaritatea unor texte din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, asupra chestiunii recunoașterii vechimii în grad nici reclamantul nu a precizat care dispoziție a legii îi conferă mai mult decât o vocație de a fi avansat în grad. De altfel, reține instanța de fond, atâta vreme cât nu a dobândit gradul profesional de inspector de poliție, este de neconceput ficțiunea concepută de acesta, că instanța poate dispune retroactiv recunoașterea unui statut profesional pe care acesta nu l-a avut, respectiv calitatea de ofițer de poliție de la data absolvirii facultății.

2. Recursul formulat de reclamantul S.D. împotriva deciziei (sentinței) nr. 276 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal Motivele de recurs ce pot fi încadrate la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 2.1. Instanța de fond trebuia să pronunțe o „sentință” și nu o „decizie”, ceea ce atrage nulitatea hotărârii. 2.2. Instanța de fond nu a introdus în proces și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, deoarece obiectul acțiunii îl constituie discriminarea situației sale profesionale. II. Considerentele instanței de recurs Recursul este nefondat. 1.1. Este cert că instanța de fond a pronunțat o hotărâre conformă cu dispozițiile art. 255 alin. (1) C. proc.

civ. și anume o sentință ce a rezolvat fondul cauzei în primă instanță. Faptul că actul procedural a fost denumit din eroare „decizie” nu atrage nulitatea acesteia, existând posibilitatea îndreptării pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ. 1.2. Lipsa citării în proces a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu constituie un motiv de casare a hotărârii recurate, deoarece temeiul de drept al acțiunii este Legea nr. 554/2004, Legea nr. 360/2002 și Legea nr. 188/1999. 1.3. Instanța de recurs a ridicat din oficiu un alt motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și anume excepția tardivității formulării acțiunii excepției considerată a fi întemeiată, ce nu conduce însă la admiterea recursului, ci la respingerea acestuia cu consecința schimbării motivării sentinței recurate.

Reclamantul, prin acțiunea introductivă, a solicitat recunoașterea unui drept, și anume cel al vechimii în gradul de subinspector de la momentul absolvirii Academiei de Poliție A.I.C. București – 24 iulie 2003 și până la momentul acordării în concret a gradului de subinspector de poliție, 1 februarie 2006. Acțiunea, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 modificată și completată, se supune condițiilor și termenelor prevăzute în aceasta. Se constată că reclamantul a îndeplinit condiția obligatorie a procedurii prealabile, însă dreptul pretins urma să fie valorificat în termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ în vigoare la data de 24 iulie 2003. Promovarea unei acțiuni în justiție la 9 noiembrie 2009 nu poate fi acceptată, fără a se înfrânge termenul de 1 an calculat de la data încălcării dreptului pretins.

Apărarea intimatului-reclamant referitoare la excepția tardivității va fi respinsă, întrucât prin aceasta se modifică obiectul acțiunii, încercând a se acredita ideea unei acțiuni întemeiate pe „legislația discriminării”, neinvocată însă și în concret. Decizia nr. 4352 din 26 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu poate fi acceptată ca fiind temei al recunoașterii discriminării reclamantului. Acțiunea formulată de fratele intimatului, ce a avut ca obiect recunoașterea unui drept pretins, respectiv acordarea gradului profesional de ofițer de poliție, a fost promovată în termenul de prescripție impuse de Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

Între cele două acțiuni există astfel deosebiri legate de termenul de prescripție, excepție absolută, ce poate fi invocată în orice fază a procesului inclusiv de instanța de judecată. În speță, nu există aplicabil termenul de 3 ani invocat de intimat și nu operează nicio întrerupere a acesteia, urmare a publicării în M. Of. al României Partea I a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008, deoarece termenul de introducere a acțiunii se împlinise cu cel puțin patru ani înainte de apariția ordinului. În concluzie, excepția ridicată din oficiu de instanța de recurs este întemeiată și conduce la respingerea acțiunii pe acest motiv. 2. Față de cele sus menționate, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S.D. împotriva deciziei (sentinței) nr. 276 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.