ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2914/2010

Asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin decizia nr. 4439 din 2 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de R.M. împotriva deciziei nr. 590 din 3 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța, investită cu soluționarea recursului declarat de reclamant, a reținut că decizia atacată cu recurs este irevocabilă, fiind o hotărâre pronunțată în calea de atac a recursului, prevăzută de lege, iar un nou recurs la recurs, în sistemul juridic românesc, nu este admisibil. Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul, criticând decizia pronunțată ca netemeinică și nelegală.

A precizat, în motivele de revizuire, temeiul juridic al cererii formulate, respectiv dispozițiile art. 322 alin. (2), (3), art. 105 alin. (2), art. 106 alin. (1) din C. proc. civ. A prezentat pe larg situația de fapt dedusă judecății și a precizat că prin hotărârile pronunțate i s-a produs un mare rău, i s-au adus grave prejudicii asupra dreptului fundamental la integritate psihică, fiind în imposibilitate de a replica, de a-și apăra cauza și de a desfășura proceduri în fața Curții. A solicitat anularea deciziei atacate și pronunțarea unei hotărâri așa cum s-a cerut. Înalta Curte sesizată cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia a constatat că este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. C. proc. civ. reglementează în Titlul V- Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 pct. 1 și pct. 2 din C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire și dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Din textul menționat rezultă că, pentru hotărârile pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus o condiție generală de admisibilitate a unei cereri de revizuire și anume aceea că asemenea hotărâri pot forma obiectul unei cereri de revizuire numai dacă prin recurs se evocă fondul cauzei, în sensul art. 297 alin. (1) din C. proc. civ. Astfel, potrivit acestui text legal, coroborat cu dispozițiile art. 316 din C. proc. civ., o instanță de recurs evocă fondul cauzei când ea reapreciază probele administrate în cauză de instanța de fond, precum și temeiurile de drept existente, schimbând situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost casată ori modificată, pronunțând o soluție proprie și diferită de cea dată anterior în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, în cauza dedusă judecății, instanța de control judiciar a respins recursul reclamantului ca inadmisibil, soluționând cauza pe excepție. Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea de față nu întrunește cerințele minime de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea deciziei atacate în raport cu motivele de revizuire formulate, a rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispozițiile legale. Văzând și dispozițiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de R.M. împotriva deciziei nr. 4439 din 2 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.