ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 590/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 590/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 387/2007

pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosar penal nr. 3578/97/2007, a fost

respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.N.

împotriva sentinței penale nr. 105/2004 a Tribunalului Hunedoara.

Condamnatul a fost obligat

la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul

a reținut, în esență, următoarele:

Revizuirea este o cale de

atac extraordinară a cărei temeinicie este condiționată de existența

condițiilor expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Temeiurile de drept invocate

de revizuient în cererea formulată, respectiv art. 394 lit. a) și b) C. proc.

pen., așa cum au fost ele susținute și în fapt, nu sunt incidente în cauză și

nu pot constitui motive de revizuire a unei hotărâri definitive.

Astfel, prin sentința penală

nr. 105/2004 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 4789/2004

a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost condamnat revizuientul la 20 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută și

pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) și d) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., i-a fost aplicată totodată pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 5 ani.

În cauză au fost audiați

martori care au relatat faptele așa cum le-au perceput declarațiile acestora

coroborate cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar, respectiv procesul

verbal de cercetare la fața locului, expertizele medico-legale efectuate în

cauză, actele medicale depuse, au format convingerea instanței sub aspectul

săvârșirii de către petent a infracțiunii pentru care a fost condamnat, soluția

primei instanțe rămânând definitivă sub acest aspect.

În cauză nu s-a dovedit

existența unor fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei și apte să producă efecte juridice în sensul

celor solicitate de revizuient.

În ceea ce privește

infracțiunea de mărturie mincinoasă săvârșită de martori, deși alegată nu a

fost dovedită în condițiile art. 395 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva sentinței a

declarat apel în termenul legal statuat de art. 363 C. proc. pen., condamnatul

B.N., aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând

admiterea cererii sale așa cum a fost formulată, întrucât se consideră

nevinovat, însă nu i s-a dat posibilitatea de a-și proba nevinovăția, prin

respingerea solicitărilor repetate de audiere a unor martori.

Verificând legalitatea și temeinicia

sentinței atacate în raport cu aspectele critice expuse dar și din oficiu, în

limitele statornicite de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat

că apelul este nefondat.

stabilit în mod corect că cererea condamnatului nu se circumscrie cazurilor

limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Vinovăția condamnatului a fost

stabilită în mod clar și neechivoc de către instanțele investite cu

soluționarea cauzei, în considerarea ansamblului probator de la dosar. Probele

testimoniale la care condamnatul face referire au fost supuse examinării de

către instanțe, în cauză nefiind stabilită prin hotărâre judecătorească

definitivă săvârșirea vreunei infracțiuni de mărturie mincinoasă.

pe calea revizuirii nu se poate obține o prelungire a probațiunii, iar

aspectele invocate de condamnat au fost evaluate de către instanțe, atât la

fond, cât și în căile de atac.

au fost descoperite împrejurări noi în accepția textului de lege prevăzut de art.

394 lit. a) C. proc. pen.

Pentru motivele expuse,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.N.

împotriva sentinței penale nr. 387/2007 a Tribunalului Hunedoara.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a formulat recurs condamnatul.

Prin motivele de recurs,

revizuientul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând că cererea de revizuire este admisibilă, având în

vedere că este nevinovat, iar condamnarea sa s-a dispus în baza declarațiilor

martorilor care au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Examinând hotărârile

pronunțate în cauză sub aspectele invocate de condamnat, Înalta Curte constată

că recursul formulat de acesta nu este fondat, soluțiile instanței de fond și a

celei de apel, fiind legale și temeinice.

Din analiza actelor

dosarului Înalta Curte reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 105

din 21 aprilie 2004, Tribunalul Hunedoara, definitivă prin sentința penală nr. 4789

din 27 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a dispus

condamnarea revizuientului B.N., la 20 de ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) și d) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Revizuirea, cale

extraordinară de atac, este mijlocul procesual prin care sunt atacate

hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt.

În cauză, condamnatul și-a

întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 394 lit. a) și b) C. proc.

pen.

Corect s-a reținut de către

instanța de fond și cea de apel că în cauză revizuirea este inadmisibilă.

Astfel, din analiza

dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., rezultă că revizuirea întemeiată

pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, respectiv

: trebuie să fie vorba de fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de

instanța fondului la soluționarea cauzei și faptele sau împrejurările noi să

poată dovedi netemeinicia hotărârii.

Ori, în cauză, condamnatul

nu a făcut dovada descoperirii unor fapte sau împrejurări noi care să nu fi

fost cunoscute de către instanță, având în vedere că pe tot parcursul

procesului acesta s-a apărat declarând că nu a comis infracțiunea pentru care a

fost condamnat, apărare care a fost contrazisă de probele administrate în

cauză.

De asemenea, nici cazul de

revizuire invocat de condamnat referitor la faptul că martorii audiați în cauză

au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă nu are suport probator.

Astfel, mărturia mincinoasă

poate constitui motiv de revizuire numai dacă a determinat pronunțarea unei

hotărâri nelegale sau netemeinice și dacă a fost dovedită printr-o hotărâre

judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus

asupra fondului cauzei.

Din actele dosarului,

rezultă că recurentul a solicitat tragerea la răspundere penală a martorilor B.M.S.

și M.S.D. iar împotriva acestora s-a dispus o soluție de neurmărire penală,

soluție menținută prin sentința penală nr. 612/2006 a Judecătoriei Petroșani.

Având în vedere că în cauză

nu a fost dovedită de revizuient, prin intermediul organelor judiciare,

denaturarea probelor, corect s-a reținut să în cauză nu sunt întrunite

cerințele art. 394 lit. b) C. proc. pen.

În consecință, având în

vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul formulat de

condamnat nu este fondat, motiv pentru care în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul B.N. împotriva deciziei penale nr. 177/ A din

6 decembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul revizuient

la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 februarie 2008.