ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 590/2008

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 387/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosar penal nr. 3578/97/2007, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.N. împotriva sentinței penale nr. 105/2004 a Tribunalului Hunedoara. Condamnatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele: Revizuirea este o cale de atac extraordinară a cărei temeinicie este condiționată de existența condițiilor expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Temeiurile de drept invocate de revizuient în cererea formulată, respectiv art. 394 lit. a) și b) C. proc.

pen., așa cum au fost ele susținute și în fapt, nu sunt incidente în cauză și nu pot constitui motive de revizuire a unei hotărâri definitive. Astfel, prin sentința penală nr. 105/2004 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 4789/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost condamnat revizuientul la 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., i-a fost aplicată totodată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În cauză au fost audiați martori care au relatat faptele așa cum le-au perceput declarațiile acestora coroborate cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, expertizele medico-legale efectuate în cauză, actele medicale depuse, au format convingerea instanței sub aspectul săvârșirii de către petent a infracțiunii pentru care a fost condamnat, soluția primei instanțe rămânând definitivă sub acest aspect. În cauză nu s-a dovedit existența unor fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și apte să producă efecte juridice în sensul celor solicitate de revizuient. În ceea ce privește infracțiunea de mărturie mincinoasă săvârșită de martori, deși alegată nu a fost dovedită în condițiile art. 395 alin. (1) C. proc.

pen. Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal statuat de art. 363 C. proc. pen., condamnatul B.N., aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea cererii sale așa cum a fost formulată, întrucât se consideră nevinovat, însă nu i s-a dat posibilitatea de a-și proba nevinovăția, prin respingerea solicitărilor repetate de audiere a unor martori. Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport cu aspectele critice expuse dar și din oficiu, în limitele statornicite de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul este nefondat. 1. Instanța fondului a stabilit în mod corect că cererea condamnatului nu se circumscrie cazurilor limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Vinovăția condamnatului a fost stabilită în mod clar și neechivoc de către instanțele investite cu soluționarea cauzei, în considerarea ansamblului probator de la dosar. Probele testimoniale la care condamnatul face referire au fost supuse examinării de către instanțe, în cauză nefiind stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă săvârșirea vreunei infracțiuni de mărturie mincinoasă. 2. În altă ordine de idei, pe calea revizuirii nu se poate obține o prelungire a probațiunii, iar aspectele invocate de condamnat au fost evaluate de către instanțe, atât la fond, cât și în căile de atac. 3. De asemenea, în cauză nu au fost descoperite împrejurări noi în accepția textului de lege prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc.

pen. Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.N. împotriva sentinței penale nr. 387/2007 a Tribunalului Hunedoara. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul. Prin motivele de recurs, revizuientul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că cererea de revizuire este admisibilă, având în vedere că este nevinovat, iar condamnarea sa s-a dispus în baza declarațiilor martorilor care au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă. Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate de condamnat, Înalta Curte constată că recursul formulat de acesta nu este fondat, soluțiile instanței de fond și a celei de apel, fiind legale și temeinice.

Din analiza actelor dosarului Înalta Curte reține următoarele: Prin sentința penală nr. 105 din 21 aprilie 2004, Tribunalul Hunedoara, definitivă prin sentința penală nr. 4789 din 27 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a dispus condamnarea revizuientului B.N., la 20 de ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Revizuirea, cale extraordinară de atac, este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt. În cauză, condamnatul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen. Corect s-a reținut de către instanța de fond și cea de apel că în cauză revizuirea este inadmisibilă.

Astfel, din analiza dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, respectiv : trebuie să fie vorba de fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanța fondului la soluționarea cauzei și faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii. Ori, în cauză, condamnatul nu a făcut dovada descoperirii unor fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de către instanță, având în vedere că pe tot parcursul procesului acesta s-a apărat declarând că nu a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat, apărare care a fost contrazisă de probele administrate în cauză.

De asemenea, nici cazul de revizuire invocat de condamnat referitor la faptul că martorii audiați în cauză au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă nu are suport probator. Astfel, mărturia mincinoasă poate constitui motiv de revizuire numai dacă a determinat pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice și dacă a fost dovedită printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei. Din actele dosarului, rezultă că recurentul a solicitat tragerea la răspundere penală a martorilor B.M.S. și M.S.D. iar împotriva acestora s-a dispus o soluție de neurmărire penală, soluție menținută prin sentința penală nr. 612/2006 a Judecătoriei Petroșani.

Având în vedere că în cauză nu a fost dovedită de revizuient, prin intermediul organelor judiciare, denaturarea probelor, corect s-a reținut să în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 394 lit. b) C. proc. pen. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul formulat de condamnat nu este fondat, motiv pentru care în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul B.N. împotriva deciziei penale nr. 177/ A din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2008.