ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2932/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2932/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 59 din 9 mai 2012,

pronunțată de Judecătoria Hunedoara în Dosarul nr. 349/243/2012, s-au hotărât

următoarele:

A fost respinsă

cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor

deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. art. 176 alin. (1) lit.

d) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev.

de art. 183 C. pen. cerere formulată de inculpatul H.D.

În baza art. 174

alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.D.

la pedeapsa închisorii de 19 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor

deosebit de grav.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată

de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 211

alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa

închisorii de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 19 ani închisoare, sporită la 20 ani, și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

în baza art. 71 alin.

(2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe

durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a fost menținută măsura arestului preventiv luată față de inculpat

prin Încheierea penală nr. 4/CC din 6 ianuarie 2012 a Tribunalului Sibiu

(mandat de arestare preventivă nr. 1 din 6 ianuarie 2012).

În baza art. 88 C.

pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului

preventiv, începând cu data de 5 ianuarie 2012 la zi.

În baza art. 7 Legea

nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea

introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J. la data eliberării

din penitenciar.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei bâte din lemn de 130

cm și 4 cm grosime ridicată cu ocazia cercetărilor.

În baza art. 1349 și

art. 1357 din Noul C. civ., a fost obligat inculpatul la plata, către partea

civilă T.N., a sumei de 585 RON cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.700 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 300 RON reprezintă onorariul

avocatului din oficiu, care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

În seara zilei de 2 ianuarie

2012 inculpatul H.D. s-a aflat la domiciliul martorului T.G. din com. Roșia,

jud. Sibiu, unde a servit masa și a consumat alcool. În jurul orelor 21:00

inculpatul a plecat spre stâna din extravilanul localității Cașolț unde,

împreună cu victima S.S., se ocupa de oile aparținând martorului T.G. Ajuns în

adăpostul de la stână, inculpatul, pe fondul consumului de alcool și al unei

dispute verbale avute cu victima, inculpatul l-a lovit pe acesta cu pumnii și

cu picioarele, precum și cu o bâtă de lemn, atât la nivelul capului, cât și la

nivelul toracelui, determinând căderea acesteia pe un plan dur. Aceste lovituri

au produs o fractură a coastei a VI-a stângi, cu lezarea plămânului subiacent,

și au determinat un pneumotorax masiv care a dus în final la decesul victimei,

în cursul zilei de 3 ianuarie 2012. După lovirea victimei și aducerea ei în

stare de imposibilitate de a se apăra, inculpatul i-a sustras acesteia suma de

520 RON și un telefon mobil marca N. primit de victimă de la martorul T.G., și

a părăsit stâna, deplasându-se în localitatea Voila, la domiciliul martorilor

C. unde a consumat bere achiziționată cu banii sustrași de la victimă. Cu acea

ocazie, inculpatul i-a oferit martorului C.A. jr. spre vânzare, un telefon

mobil N., de culoare neagră, contra sumei de 20 RON, telefon care a fost

ridicat, ulterior, de organele de poliție de la martor și predat lui T.N.

(dosar urmărire penală). A doua zi, în jurul amiezii, victima a fost găsită în

stână, întinsă pe pat, prezentând multiple leziuni la nivelul capului,

spunându-le martorilor T. că a fost bătut de către inculpat. (dosar fond).

Aceștia au urcat victima în autoturismul lor de teren cu intenția de a deplasa

victima la spital, însă, pe drum, victima a decedat.

Actele de violență

exercitate de inculpat asupra victimei au produs un pneumotorax masiv,

determinat de fractura coastei a VI-a stângi, și au dus la decesul victimei,

leziunile fiind produse prin lovire repetată cu corpuri dure, între care unele

posibil de formă alungită, precum și prin cădere pe un plan dur. (dosar

urmărire penală).

Inculpatul, în

declarațiile date, a recunoscut că a agresat victima, însă a susținut faptul că

a aplicat doar o singură lovitură victimei, cu un lemn de foc, și nu a acționat

cu intenția de a suprima viața victimei ci de a-i aplica o corecție, astfel

încât, dacă ar fi avut o astfel de intenție, ar fi putut lovi victima cu unul

dintre topoarele care se găseau în colibă.

Față de aceste

susțineri, inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării

juridice a faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prev. de art. 183 C. pen.

Examinând această

cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei tribunalul a constatat că

aceasta este neîntemeiată în condițiile în care raportul de constatare

medico-legală confirmă existența unor multiple leziuni grave între care

fractură de claviculă stângă, fractură de boltă craniană parietală dreaptă,

fractură de boltă și bază craniană temporală dreaptă, fractură coastă stânga și

pneumotorax masiv, (dosar urmărire penală). Pe de altă parte, martorul T.N. și

partea civilă T.G. au relatat faptul că, a doua zi, în jurul amiezii când au

găsit victima, aceasta prezenta multiple lovituri la nivelul capului, capul

acestuia fiind umflat, astfel încât au crezut că este mort. (dosar fond).

Toate aceste leziuni

dovedesc faptul că victima a fost supusă unor acte repetate, de o violență

ridicată, exercitate cu corpuri dure, unele alungite, zonele vizate fiind zone

vitale, astfel încât inculpatul a avut reprezentarea morții victimei. Mai mult

decât atât, atitudinea inculpatului manifestată imediat după comiterea faptei,

de a părăsi stâna fără a încerca să acorde primul ajutor victimei și fără a

încunoștința vreo persoană despre situația precară a victimei, nu face altceva

decât să confirme faptul că inculpatul a prevăzut și a acceptat rezultatul

letal care s-ar fi putut produce.

În aceste condiții,

tribunalul a apreciat că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide

victima și nu cu preterintenție, motiv pentru care a reținut că cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptei este neîntemeiată și, în baza art. 334

C. proc. pen., a respins-o.

De asemenea,

tribunalul a înlăturat și apărarea inculpatului potrivit căreia ar fi exercitat

actele de violență asupra victimei pe fondul stării de provocare din partea

victimei, care l-ar fi înjurat pe inculpat. Ori, aceste injurii nu pot fi

apreciate de către instanță că fiind de natură a produce o puternică provocare

inculpatului care să-l determine să săvârșească infracțiunea de omor.

Pe cale de

consecință, Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului de a exercita acte de

lovire repetate și de intensitate ridicată, cu pumnii, picioarele și cu o bâtă,

la nivelul capului și toracelui victimei, producându-i acesteia leziuni

traumatice grave care au determinat decesul victimei a doua zi, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de

art. 174 alin. (1) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

Sub aspectul

întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav,

Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite toate aceste elemente, inclusiv

vinovăția inculpatului, chiar în condițiile în care inculpatul a susținut că a

aplicat doar o singură lovitură victimei iar partea civilă și martorul T. ar fi

putut prezenta victima la spital într-un termen util pentru a i se putea salva

viața. Mai mult decât atât, raportul de expertiză medico-legală efectuat în

cauză de S.M.L. Sibiu constată că petele de culoare brun-roșcată aflate pe

bluza cu care era îmbrăcat inculpatul la momentul la care a fost identificat de

către organele de poliție (dosar urmărire penală) sunt pete de sânge uman

aparținând grupei sanguine AB IV (dosar urmărire penală) aceeași grupă de sânge

pe care o avea și victima (dosar urmărire penală).

Pentru infracțiunea

reținută în sarcina inculpatului au fost aplicate pedepse (principală și

complementară) la a căror individualizare au fost avute în vedere criteriile

prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 72, 52 C. pen. și anume: limitele

de pedeapsă prevăzute de lege (închisoarea de la 15 la 25 de ani și

interzicerea unor drepturi), de gradul ridicat de pericol social al faptei

săvârșite (determinat de natura și gravitatea faptei comise, de circumstanțele

concrete de comitere a faptei - cu violență, prin lovire repetată cu pumnii,

picioarele și cu o bâtă, pe fondul unei dispute verbale minore avută cu

victima), de urmarea gravă cauzată - pierderea unei vieți omenești, de persoana

inculpatului - care a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea

de 2 ani prin Sentința penală nr. 983/1993 și care a acționat cu discernământ

la momentul săvârșirii faptei, (dosar urmărire penală).

Pe cale de

consecință, Tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă de 19 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

Față de dispozițiile

art. 65 alin. (2) C. pen., art. 357 alin. (3) C. proc. pen., prima instanță,

luând în considerare natura și gravitatea faptei comise de inculpat,

împrejurările cauzei, persoana inculpatului precum și valoarea socială lezată -

dreptul persoanei la viață, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

în materie (cu referire la cauzele Hirst contra Marii Britanii, Cumpănă și

Mazăre, Sabău și Pârcălab contra României), a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 5

ani după executarea pedepsei principale, considerându-le măsuri de limitare a

acestor drepturi proporționale și justificate.

Cu privire la

infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului, Tribunalul a

constatat că, în fapt, după momentul agresării victimei și aducerii sale în

imposibilitate de a se apăra, inculpatul i-a sustras acesteia suma de 520 RON

și un telefon mobil marca N. pe care l-a vândut ulterior martorului C.A. Jr.

Inculpatul a contestat săvârșirea acestei infracțiuni, solicitând, prin

apărător, achitarea sa întrucât fapta nu a fost săvârșită de el, victima fiind

cea care i-a dat de bună-voie această sumă și telefonul mobil (dosar urmărire

penală).

Această apărare a

inculpatului nu este susținută de nicio probă din dosarul cauzei, a reținut

prima instanță, motiv pentru care prima instanță a înlăturat-o. Astfel, martorul

T.N. și partea civilă T.G. au confirmat faptul că victima a încasat, cu titlu

de salariu, la finele anului 2011, o sumă de bani, din care i-au rămas 500 RON

la momentul incidentului. De altfel, victima este cea care a relatat celor doi

faptul că acești bani i-au fost luați de către inculpat (dosar urmărire

penală). În acest context, partea civilă T.G. arată că nu a avut nicio discuție

cu inculpatul legată de cuantumul sau plata salariului, așa cum declară

inculpatul, astfel că, susținerea sa, potrivit căreia victima i-a înmânat suma

de 520 RON de bună voie pentru ca inculpatul să plece și să-l lase în pace, nu

se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Pe de altă parte, nici

susținerea inculpatului potrivit căreia victima i-a dat permisiunea inculpatului

de a-i folosi telefonul mobil pentru a-l anunța pe patron că va pleca, nu este

de natură a înlătura caracterul penal al faptei, aceasta întrunind elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravată întrucât inculpatul

a luat telefonul victimei și l-a introdus în buzunarul hainei după ce a

exercitat asupra acestuia acte de violență, fiind incidență, astfel, teza I a

art. 211 alin. (1) C. pen. întrucât fapta a fost săvârșită în timpul nopții,

instanța a reținut, la încadrarea juridică a faptei, și dispozițiile art. 211

alin. (2) lit. b) C. pen.

Pe cale de

consecință, tribunalul a constatat că, fapta inculpatului care, în noaptea de 2

- 3 ianuarie 2012 i-a sustras victimei suma de 520 RON și un telefon mobil

marca N., după ce, anterior, a exercitat acte de violență asupra acestuia,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen. pentru care va aplica inculpatului o

pedeapsă de 7 ani închisoare.

La individualizarea

acestei pedepse, Tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de

lege pentru fapta săvârșită (închisoarea de la 5 - 20 ani) împrejurările în

care a fost săvârșită fapta (pe timp de noapte, prin întrebuințarea unor acte

repetate de violență ridicată asupra victimei, și care au dus, în final, la

decesul acesteia) de scopul avut în vedere de inculpat (de a beneficia în mod

ilicit de bani și bunuri) de valoarea relativ redusă a prejudiciului, dar și de

persoana inculpatului, care, deși nu are antecedente penale, a mai fost

condamnat anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului (furt și violare de

domiciliu).

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. Tribunalul, ținând seama de faptul că

cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs, a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea, de 19 ani închisoare, sporită la 20 ani, și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. prima instanță a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen. pe durata executării pedepsei principale.

Față de dispozițiile

art. 350 C. proc. pen. prima instanță a constatat că temeiurile care au

determinat luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat, respectiv,

dispozițiile art. 143, 148 lit. a) și f) C. proc. pen. subzistă și în prezent

și impun privarea de libertate a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen. Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și

arestului preventiv începând cu data de 5 ianuarie 2012 la zi.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008 prima instanță a dispus prelevarea de probe biologice de la

inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de

Date Genetice Judiciare, la data eliberării inculpatului din penitenciar.

Față de dispozițiile

art. 118 lit. b) C. pen. Tribunalul a dispus confiscarea, de la inculpat, a

unei bâte din lemn de 30 cm lungime și 4 cm grosime pe care inculpatul a

folosit-o la agresarea victimei, și care a fost ridicată cu ocazia

cercetărilor.

Sub aspectul laturii

civile a cauzei tribunalul a constatat că, în faza de urmărire penală, T.G. a

precizat că se constituie parte civilă în cauză cu cheltuielile de

înmormântare, (dosar urmărire penală) iar în fața instanței de judecată și-a

precizat aceste pretenții la suma de 2.000 RON reprezentând cheltuielile

efectuate cu înmormântarea victimei (dosar fond). Sub aspect probator, însă,

partea civilă a depus la dosarul cauzei factura fiscală nr. x din 6 ianuarie

2012 pentru suma de 485 RON reprezentând articole funerare (dosar urmărire

penală) și chitanța nr. x din 6 ianuarie 2012 pentru suma de 100 RON

reprezentând contribuție pentru înmormântare (dosar urmărire penală). Întrucât

acestea sunt singurele sume dovedite în cauză ca fiind cheltuite cu

înmormântarea victimei iar partea civilă nu a mai făcut alte probe pe latură

civilă, aceste cheltuieli fiind făcute de către martorul T.N. în numele și pe

seama părții civile, astfel cum rezultă din declarațiile acestora, Tribunalul a

apreciat că în cauză a fost dovedită doar suma de 585 RON. Pentru aceste

motive, Tribunalul, în baza art. 1349 și art. 1357 Noul C. civ. a obligat

inculpatul la plata, către partea civilă a sumei de 585 RON cu titlu de

despăgubiri materiale.

Consecință a

condamnării, în conformitate cu prevederile art. 191 alin. (1) C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.700 RON cheltuieli judiciare

avansate de stat, din care 300 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu

care se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

sentințe a declarat, în termen, apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei,

cu motivarea că aceasta este prea mare în raport cu gravitatea faptei.

Printr-un memoriu

scris depus la dosar la data judecării apelului, inculpatul a reiterat

apărările din fața primei instanțe.

Analizând apelul în

conformitate cu art. 378 C. proc. pen., Curtea de Apel a apreciat că acesta nu

este fondat, pronunțându-se în acest sens Decizia nr. 83/A din 25 iunie 2012 a

Curții de Apel Alba Iulia.

Împotriva acestei

decizii în termen legal s-a exercitat recurs de către inculpat.

S-a reiterat

solicitarea de la fond de schimbare a încadrării juridice în lovituri

cauzatoare de moarte în condițiile în care a aplicat o singură lovitură

victimei fără intenția de a o omorî, s-a solicitat efectuarea unei expertize

A.D.N. pentru a se dovedi anumite aspecte de nevinovăție a sa, precum și

reducerea cuantumului pedepsei în funcție de circumstanțele faptei și a

persoanei.

Înalta Curte reține

că prima instanță a pronunțat o soluție justă de condamnare în cauză, reținând

în mod corect starea de fapt și încadrarea juridică a acesteia.

Fapta de omor

constând în aceea că, în seara zilei de 2 ianuarie 2012, inculpatul, pe fondul

consumului de alcool și al unei dispute verbale avute cu victima, S.S.,

inculpatul l-a lovit pe acesta cu pumnii și cu picioarele, precum și cu o bâtă

de lemn, atât la nivelul capului, cât și la nivelul toracelui, determinând

căderea acesteia pe un plan dur, aceste lovituri producând o fractură a coastei

a VI-a stângi, cu lezarea plămânului subiacent, și determinând un pneumotorax

masiv care a dus în final la decesul victimei, în cursul zilei de 3 ianuarie

2012 este pe deplin dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză,

între care esențiale sunt raportul de constatare medico-legală și declarațiile

martorului T.N. și ale părții civile T.G., acesta din urmă fiind audiat și în

fața instanței de apel.

Apărarea inculpatului

în sensul că doar a lovit ușor victima, cu un lemn de foc peste claviculă, nu

cu intenția de a-i suprima viața nu poate fi reținută, intenția de suprimare a

vieții reieșind din multitudinea loviturilor aplicate, intensitatea acestora,

zonele lovite, aspecte reținute în declarațiile persoanelor audiate în cauză și

în actele medico-legale, condiții în care tribunalul a apreciat în mod just că

nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din omor în lovituri

cauzatoare de moarte.

Aceleași învederări

juridice s-au concretizat și la nivelul instanței de apel.

Și fapta de tâlhărie

constând în aceea că, după lovirea victimei și aducerea ei în stare de

imposibilitate de a se apăra, inculpatul i-a sustras acesteia suma de 520 RON

și un telefon mobil marca N. primit de victimă de la martorul T.G., și a

părăsit stâna, deplasându-se în localitatea Voila, la domiciliul martorilor C.

este dovedită cu declarațiile acelorași persoane, cărora victima, înainte de a

deceda, le-a relatat cele întâmplate.

În contextul acestor

declarații, coroborat cu faptul că inculpatul a vândut telefonul și a cheltuit

banii sustrași de la victimă după ce, inițial a părăsit pe ascuns, în timp de

noapte, locul faptei, înlătură apărarea inculpatului în sensul că victima i-ar

fi remis de bună voie bunurile sale.

Reținând cele de mai

sus, tribunalul a realizat o justă încadrare juridică a faptelor în

infracțiunile de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1)

combinat cu art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și tâlhărie în formă calificată,

prev. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen.

Pedepsele principale

aplicate inculpatului, de 19 ani închisoare pentru omor și 7 ani închisoare

pentru tâlhărie sunt corect dozate în raport de criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., tribunalul apreciind corect limitele de pedeapsă

prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, împrejurările în care a fost

săvârșită fapta (pe timp de noapte, prin întrebuințarea unor acte repetate de

violență ridicată asupra victimei, și care au dus, în final, la decesul

acesteia) de scopul avut în vedere de inculpat (de a beneficia în mod ilicit de

bani și bunuri), dar și de persoana inculpatului, care, deși nu este recidivist,

a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului (furt și

violare de domiciliu).

Așadar pedepsele

stabilite sunt apte să răspundă finalităților de prevenție generală și specială

și reeducare prevăzute art. 52 C. pen.

Aceleași caracteristici

de legalitate și de temeinicie sunt asociate și pedepselor complementare și

accesorii, prima instanță făcând o justă aplicare a art. 65 alin. (2) C. pen.

art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și art. 71 alin. (2) C. pen.

În consecință urmează

a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată.

Din probele

administrate în cauză, nefiind cazul de alte completări probatorii, rezultă cu

certitudine intenția inculpatului de ucidere a victimei, astfel că nu se impune

schimbarea încadrării juridice a infracțiunii. Instanța de fond, după cum s-a

arătat, a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, în raport de

infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie, reținute în sarcina

inculpatului.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se

va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H.D.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpatul să plătească statului suma de 500

RON cu titlu de cheltuieli de judecată și va dispune ca onorariul apărătorului

din oficiu, în cuantum de 200 RON, să fie avansat din fondul special destinat

al Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul H.D. împotriva Deciziei penale nr.

83/A din 25 iunie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 5

ianuarie 2012 la 21 septembrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 septembrie 2012.

Procesat de GGC - CL