ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 462/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 83 din 8 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, în temeiul art. 394 C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B.S.V., în prezent deținut în Penitenciarul Aiud, a Sentinței penale nr. 73/2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 5622/97/2007. A fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În considerentele acestei hotărâri instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea trimisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara de către mandatarul condamnatului B.S.V., a fost solicitată revizuirea Sentinței penale nr. 73/2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 5622/97/2007, sentință prin care B.S.V.

a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat; la 3 ani închisoare pentru lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.; 1 an închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. Cele trei pedepse au fost contopite, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În același dosar au fost condamnați și inculpații B.S.B., M.A.M., B.C.F.

și B.P.A., reținându-se participarea acestora la incidentul violent care a dus la decesul numitului Ș.C.G. În ceea ce privește pe B.S.V., hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1547/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, după ce, în prealabil, apelurile declarate împotriva aceleiași sentințe de inculpatul B.S.V. și Ministerul Public au fost respinse prin Decizia penală nr. 37A din 08 martie 2011. Prin cererea de revizuire s-a susținut că probele administrate în cursul urmăririi penale și judecății au fost greșit interpretate, ceea ce a dus la greșita condamnare a inculpatului B.S.V., și că martorii care au asistat la incident și coinculpații au făcut declarații mincinoase ori eronate.

În conținutul cererii de revizuire, revizuentul - prin mandatar - a prezentat o analiză proprie a probelor, așa cum acestea sunt înțelese de revizuent. Examinând cererea de revizuire, s-a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele motive: Art. 394 C. proc. pen.

reglementează expres și limitativ cinci motive pentru care cererea de revizuire este admisibilă în principiu, și anume: a) când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauza dedusă judecății, nu este incident niciunul din cazurile de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen., întrucât nu au fost descoperite fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanța de judecată până la momentul condamnării revizuentului, niciunul din martorii audiați în dosar nu au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și nici nu s-a pronunțat vreo hotărâre prin care să se stabilească că vreunul din înscrisurile avute în vedere la pronunțarea Sentinței penale nr. 73/2010 ar fi fost fals. De asemenea, nu a existat niciun document din care să rezulte că vreuna din persoanele implicate în urmărirea penală ori judecarea revizuentului B.S.V.

ar fi săvârșit vreo infracțiune în legătură cu dosarul în care revizuentul a fost condamnat și nici nu s-au pronunțat mai multe hotărâri judecătorești ireconciliabile în legătură cu faptele ce au făcut obiectul Dosarului nr. 5622/97/2007. În consecință, cererea de revizuire dedusă judecății a fost respinsă ca inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel revizuentul B.S.V. - prin mandatar și soția revizuentului. Prin apărătorul desemnat din oficiu apelanții au solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii penale atacate și rejudecând, admiterea cererii de revizuire formulată de condamnatul B.S.V., având în vedere că probele administrate în cursul urmăririi penale și judecății au fost greșit interpretate, ceea ce a dus la greșita lui condamnare și că martorii care au asistat la incident și coinculpații au făcut declarații mincinoase ori eronate.

Curtea de apel examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu constată că apelul declarat a fost nefondat și a fost respins, din următoarele considerente: În mod legal instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către revizuent prin mandatar și soție. Cererea formulată a fost analizată prin prisma dispozițiilor art. 394 C. proc. pen. și s-a constatat că motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege pentru a se putea admite o cerere de revizuire care tinde a desființa o hotărâre judecătorească definitivă. Opinia revizuentului asupra probațiunii care s-a administrat în cauza, penală în care a fost condamnat definitiv nu se circumscriu cauzelor prev. de art. 394 C. proc.

pen., astfel că hotărârea instanței de fond a fost legală și temeinică. Față de aceste considerente, Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 131/A din 3 septembrie 2013, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de mandatarul M.G. în numele condamnatului B.S.V. și ale numitei B.A.M. - soție a condamnatului B.S.V. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. apelanții au fost obligați să plătească fiecare suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel. Onorariul apărătorului desemnat, în sumă de 200 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva Deciziei penale nr. 131/A din 3 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs revizuentul B.S.V.

prin mandatar M.G. Prin motivele de recurs formulate în scris, recurentul B.S.V. prin mandatar, a invocat grava eroare judiciară comisă de instanțe prin aceea că s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea de omor calificat, pe care, în opinia acestuia, recurentul nu a comis-o. De asemenea, prin conținutul motivelor de recurs, recurentul revizuent a făcut apărări în sensul nevinovăției sale, interpretând probele administrate la dosarul cauzei și situația de fapt într-o manieră proprie. Totodată, recurentul a mai solicitat completarea raportului medico - legal și reaudierea martorului C.N. și reaprecierea declarațiilor celorlalți martori audiați în cauză. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2370/97/2013.

Examinând cauza și motivele de recurs formulate constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente: Dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea și cu prevederile legale. Din aceleași dispoziții rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita pe cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea privește exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus enunțate, se impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii. În cauză recurentul revizuent B.S.V. prin mandatar M.G. a formulat recurs, solicitând casarea hotărâri pronunțate în apel și, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel cum a fost motivată și formulată prin susținerea concluziilor orale de apărătorul desemnat din oficiu al recurentului și a motivelor de recurs formulate în scris.

Înalta Curte constată că instanța de fond și instanța de apel au procedat corect atunci când au apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuent este inadmisibilă iar respectivul apel împotriva acesteia este nefondat deoarece motivele invocate de revizuent nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen. reprezentând mai degrabă unul din cazurile de apel sau de recurs și care au fost valorificate de revizuent în căile de atac declarate la judecarea cauzei pe fond, împrejurări pe care instanțele le-au avut în vedere la pronunțarea hotărârilor. De asemenea, în mod corect, prima instanță a reținut că motivele invocate de către revizuent reprezintă o prelungire a probatoriului, pentru împrejurări cunoscute și verificate anterior de instanțe în căile de atac exercitate împotriva hotărârii de condamnare, apreciindu-se că cererea de revizuire este inadmisibilă.

De altfel, recurentul nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă pentru a demonstra că apărările sale sunt întemeiate în ceea ce privește neadevărul declarat de martori în declarațiile lor, pe de altă parte, neexistând nicio hotărâre definitivă care să confirme susținerile recurentului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă a martorilor. Pentru aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de către revizuentul B.S.V. prin mandatar M.G. împotriva Deciziei penale nr. 131/A/2013 din 03 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Va obliga recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B.S.V. prin mandatar M.G. împotriva Deciziei penale nr. 131/A/2013 din 03 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2014. Procesat de GGC - GV