ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 462/2014

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 83 din 8 aprilie

2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, în temeiul art. 394 C.

proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

revizuentul B.S.V., în prezent deținut în Penitenciarul Aiud, a Sentinței

penale nr. 73/2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr.

5622/97/2007.

A fost obligat

revizuentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

În considerentele

acestei hotărâri instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea trimisă

Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara de către mandatarul condamnatului

B.S.V., a fost solicitată revizuirea Sentinței penale nr. 73/2010 pronunțată de

Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 5622/97/2007, sentință prin care B.S.V. a

fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat; la 3 ani închisoare pentru lovire

sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.; 1 an închisoare pentru

ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Cele trei pedepse au

fost contopite, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În același dosar au

fost condamnați și inculpații B.S.B., M.A.M., B.C.F. și B.P.A., reținându-se

participarea acestora la incidentul violent care a dus la decesul numitului

Ș.C.G.

În ceea ce privește

pe B.S.V., hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1547/2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, după ce, în prealabil, apelurile

declarate împotriva aceleiași sentințe de inculpatul B.S.V. și Ministerul

Public au fost respinse prin Decizia penală nr. 37A din 08 martie 2011.

Prin cererea de

revizuire s-a susținut că probele administrate în cursul urmăririi penale și

judecății au fost greșit interpretate, ceea ce a dus la greșita condamnare a

inculpatului B.S.V., și că martorii care au asistat la incident și coinculpații

au făcut declarații mincinoase ori eronate.

În conținutul cererii

de revizuire, revizuentul - prin mandatar - a prezentat o analiză proprie a

probelor, așa cum acestea sunt înțelese de revizuent.

Examinând cererea de

revizuire, s-a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele

motive:

Art. 394 C. proc.

pen. reglementează expres și limitativ cinci motive pentru care cererea de

revizuire este admisibilă în principiu, și anume:

a) când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei;

b) un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauza dedusă

judecății, nu este incident niciunul din cazurile de revizuire prev. de art.

394 C. proc. pen., întrucât nu au fost descoperite fapte sau împrejurări noi,

care să nu fi fost cunoscute de instanța de judecată până la momentul

condamnării revizuentului, niciunul din martorii audiați în dosar nu au fost

condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și nici nu s-a

pronunțat vreo hotărâre prin care să se stabilească că vreunul din înscrisurile

avute în vedere la pronunțarea Sentinței penale nr. 73/2010 ar fi fost fals. De

asemenea, nu a existat niciun document din care să rezulte că vreuna din

persoanele implicate în urmărirea penală ori judecarea revizuentului B.S.V. ar

fi săvârșit vreo infracțiune în legătură cu dosarul în care revizuentul a fost

condamnat și nici nu s-au pronunțat mai multe hotărâri judecătorești

ireconciliabile în legătură cu faptele ce au făcut obiectul Dosarului nr.

5622/97/2007.

În consecință,

cererea de revizuire dedusă judecății a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel revizuentul B.S.V. - prin mandatar și soția

revizuentului.

Prin apărătorul

desemnat din oficiu apelanții au solicitat admiterea acestuia, desființarea

hotărârii penale atacate și rejudecând, admiterea cererii de revizuire

formulată de condamnatul B.S.V., având în vedere că probele administrate în

cursul urmăririi penale și judecății au fost greșit interpretate, ceea ce a dus

la greșita lui condamnare și că martorii care au asistat la incident și

coinculpații au făcut declarații mincinoase ori eronate.

Curtea de apel

examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor invocate, precum și

din oficiu constată că apelul declarat a fost nefondat și a fost respins, din

următoarele considerente:

În mod legal instanța

de fond a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către revizuent prin

mandatar și soție.

Cererea formulată a

fost analizată prin prisma dispozițiilor art. 394 C. proc. pen. și s-a

constatat că motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu cazurilor

expres și limitativ prevăzute de lege pentru a se putea admite o cerere de

revizuire care tinde a desființa o hotărâre judecătorească definitivă.

Opinia revizuentului

asupra probațiunii care s-a administrat în cauza, penală în care a fost

condamnat definitiv nu se circumscriu cauzelor prev. de art. 394 C. proc. pen.,

astfel că hotărârea instanței de fond a fost legală și temeinică.

Față de aceste

considerente, Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 131/A din 3

septembrie 2013, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca

nefondate apelurile declarate de mandatarul M.G. în numele condamnatului B.S.V.

și ale numitei B.A.M. - soție a condamnatului B.S.V.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. apelanții au fost obligați să plătească fiecare suma de

300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Onorariul

apărătorului desemnat, în sumă de 200 RON, s-a avansat din fondurile

Ministerului Justiției.

Împotriva Deciziei

penale nr. 131/A din 3 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs revizuentul B.S.V. prin

mandatar M.G.

Prin motivele de

recurs formulate în scris, recurentul B.S.V. prin mandatar, a invocat grava

eroare judiciară comisă de instanțe prin aceea că s-a dispus condamnarea sa

pentru infracțiunea de omor calificat, pe care, în opinia acestuia, recurentul

nu a comis-o.

De asemenea, prin

conținutul motivelor de recurs, recurentul revizuent a făcut apărări în sensul

nevinovăției sale, interpretând probele administrate la dosarul cauzei și

situația de fapt într-o manieră proprie. Totodată, recurentul a mai solicitat

completarea raportului medico - legal și reaudierea martorului C.N. și

reaprecierea declarațiilor celorlalți martori audiați în cauză.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.

2370/97/2013.

Examinând cauza și

motivele de recurs formulate constată că recursul nu este fondat având în

vedere următoarele considerente:

Dispozițiile art. 393

și art. 394 C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară

de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire

la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită

recunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea

unei hotărâri conforme cu realitatea și cu prevederile legale.

Din aceleași

dispoziții rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea

hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita pe

cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale

extraordinară de atac, revizuirea privește exclusiv hotărârile determinate de

art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din

același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Prin urmare, din

analiza textelor legale mai sus enunțate, se impune concluzia condiționării

examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în

condițiile legii.

În cauză recurentul

revizuent B.S.V. prin mandatar M.G. a formulat recurs, solicitând casarea

hotărâri pronunțate în apel și, pe fond, admiterea în principiu a cererii de

revizuire, astfel cum a fost motivată și formulată prin susținerea concluziilor

orale de apărătorul desemnat din oficiu al recurentului și a motivelor de

recurs formulate în scris.

Înalta Curte constată

că instanța de fond și instanța de apel au procedat corect atunci când au

apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuent este inadmisibilă iar

respectivul apel împotriva acesteia este nefondat deoarece motivele invocate de

revizuent nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire reglementate

de art. 394 C. proc. pen. reprezentând mai degrabă unul din cazurile de apel

sau de recurs și care au fost valorificate de revizuent în căile de atac

declarate la judecarea cauzei pe fond, împrejurări pe care instanțele le-au

avut în vedere la pronunțarea hotărârilor.

De asemenea, în mod

corect, prima instanță a reținut că motivele invocate de către revizuent

reprezintă o prelungire a probatoriului, pentru împrejurări cunoscute și

verificate anterior de instanțe în căile de atac exercitate împotriva hotărârii

de condamnare, apreciindu-se că cererea de revizuire este inadmisibilă.

De altfel, recurentul

nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă pentru a demonstra că apărările sale

sunt întemeiate în ceea ce privește neadevărul declarat de martori în

declarațiile lor, pe de altă parte, neexistând nicio hotărâre definitivă care

să confirme susținerile recurentului în ceea ce privește săvârșirea

infracțiunii de mărturie mincinoasă a martorilor.

Pentru aceste

considerente în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de către

revizuentul B.S.V. prin mandatar M.G. împotriva Deciziei penale nr. 131/A/2013

din 03 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Va obliga recurentul

revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul B.S.V. prin mandatar M.G. împotriva

Deciziei penale nr. 131/A/2013 din 03 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 februarie 2014.

Procesat de GGC - GV