ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 603/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin adresa nr. 327/III/6/2013 din 10 aprilie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, a fost înaintată spre competentă soluționare Tribunalului Suceava, pe rolul căruia a fost înregistrată la data de 12 aprilie 2013 sub nr. 4629/86/2013, împreună cu concluziile de respingere ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul N.V. împotriva sentinței penale nr. 367 din 31 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 1634/P/2005, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2575 din data de 19 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin cererea formulată, revizuentul a solicitat achitarea sa, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat, autorul acesteia fiind de fapt numita M.A.

(căsătorită D.). Analizând cererea, parchetul a constatat că în ceea ce privește poziția inculpatului, nevinovăția sa a fost invocată și în fața instanței de fond, iar pretinsa autoare a fost audiată și în dosarul de fond. În raport de cele menționate, s-a apreciat că nu sunt date cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen., nefiind descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, așa cum cer disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen., solicitându-se respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. Prin sentința penală nr. 109 din 13 mai 2013 pronunțată, de Tribunalul Suceava, în baza art. 403 alin. (3) C. proc.

pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petentul revizuent N.V., împotriva sentinței, penale nr. 367 din 31 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 1634/P/2005, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2575 din data de 19 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibilă. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul a fost obligat la plata sumei de 50 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță analizând, potrivit art. 403 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul N.V., a constatat următoarele: Prin sentința penală nr. 367 din 31 octombrie 2005 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2575 din 19 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul N.V.

a fost condamnat la următoarele pedepse: - 18 (optsprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. În temeiul art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani. - 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. - 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare.

În temeiul art. 35 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 11 aprilie 2005 la zi. S-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 04 mai 2006. Penitenciarul Botoșani cu adresa din 24 mai 2006 a comunicat: pedeapsa începe la 13 mai 2006 și expiră la 10 aprilie 2024. Se scad 32 zile. Prin sentința penală nr. 1578 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a admis cererea de contopire formulată de petentul N.V., în baza art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. rap. la art. 35-34 C. pen. s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), c) C. pen., aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 367/2005 a Tribunalului Suceava în componentele sale: - 18 (optsprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. - 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. - 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

S-au descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 703/2004 a Judecătoriei Fălticeni în componentele: - 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1) și (4) din O.G. nr. 96/1998 republicată, conform Legii nr. 75/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 și 37 C. pen. - 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 98 alin. (1) și (4) din Legea nr. 26/1996 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 și art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 36 alin. (2) rap. la art. 33-34 C. pen. s-au contopit pedepsele mai-sus menționate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 18 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pedeapsă care a fost sporită cu 1 an închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în condițiile art. 71, 64 C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada de la 11 aprilie 2005 la zi. S-au anulat MEPÎ nr. 456/2005 emis de Tribunalul Suceava și nr. 866/2005 emis de Judecătoria Fălticeni și s-a dispus emiterea unui nou mandat, pentru pedeapsa mai sus menționată. Prin sentința penală nr. 381 din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 1218/86/2007 s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul N.V. Prin sentința penală nr. 40 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. 7649/86/2007, în temeiul art. 456 C. proc. pen. rap. la art. 42 C. proc. pen. s-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect întrerupere executare pedeapsă formulată de condamnatul N.V.

în favoarea Tribunalului Botoșani. Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea sentinței penale definitive poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei, al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cadrul reglementării actuale, elementele noi în sensul primului caz de revizuire, necunoscute instanțelor care au soluționat cauza, pot proveni din existența unor împrejurări care, în momentul judecății, luate în ansamblu, dădeau convingerea de vinovăție sau nevinovăție, dar care, în raport de noi împrejurări ajunse ulterior la cunoștința instanței, sunt de natură a stabili că ceea ce s-a crezut a fi adevăr este în realitate o cunoaștere inexactă a faptelor. Noile elemente apar din alte fapte sau împrejurări stabilite prin probe, devenite cunoscute după ce hotărârea penală a rămas definitivă. Pentru aplicabilitatea acestui caz de revizuire trebuie îndeplinite 3 condiții: a) să se fi descoperit fapte și împrejurări.

Este vorba de „fapte" și „împrejurări" care fac parte din obiectul probațiunii, în sensul că pot contribui la soluționarea corectă a cauzei (fapte probatorii). Deși probele sunt fapte și împrejurări care servesc la aflarea adevărului, cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de mijloace de probă noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea. Noile fapte și împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele și împrejurările pe care le dovedesc. Așadar, ceea ce se cere a fi nouă este fapta probatorie și nu mijlocelele de probă care ar dovedi o faptă probatorie, pe care instanța de fond a considerat-o inexistentă.

b) În al doilea rând faptele și împrejurările invocate în revizuire trebuie să fie noi pentru instanța de judecată, în sensul să nu fi fost cunoscute de instanță, care a pronunțat hotărârea definitivă. Elementul de noutate trebuie analizat în raport de instanță și nu de părți. Este îndeplinită această condiție atunci când partea a cunoscut această faptă, dar nu a invocat-o în fața instanței. Se va considera că faptele nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei atunci când ele sunt aduse, pentru prima dată la cunoștința instanței, dar și atunci când faptele indicate în cererea de revizuire au fost anterior invocate în instanță dar nu s-a procedat la dovedirea lor, fiind doar simple afirmații asupra cărora instanța nu s-a pronunțat dacă sunt reale sau nu, deoarece fie nu s-a cerut dovedirea lor, fie aceasta nu a fost posibilă din lipsa mijloacelor de probă corespunzătoare, rațiune pentru care instanța nu le-a avut în vedere la pronunțare.

Dacă însă instanța de judecată s-a pronunțat asupra faptelor invocate ca noi, în sensul că a negat existența lor sau a considerat că nu atrag o altă soluție în cauza dată, nu se mai poate trage concluzia că erau necunoscute pentru instanță. c) A treia condiție este aceea că faptele noi să dovedească netemeinicia hotărârii de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal. În speță, Tribunalul a constatat că cele invocate de revizuent se referă, la faptul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, solicitând achitarea sa. Reevaluarea probatoriului nu poate fi niciodată solicitată în procedura revizuirii (chiar dacă petentul susține că în fapt este nevinovat), iar motivele invocate nu pot constitui motiv de revizuire, atâta timp cât nevinovăția sa a fost invocată și în fața instanței de fond, iar pretinsa autoare a fost audiată în cursul cercetării judecătorești.

În consecință, reținând și decizia nr. 60/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, (recurs în interesul legii), în sensul că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă și decizia nr. 36/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (recurs în interesul legii), având în vedere că petentul a mai formulat o cerere cu același obiect și invocând aceleași motive, Tribunalul a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuentul N.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, pe de o parte că prima instanță nu a respectat dispozițiile legale ce reglementează instituția revizuirii, iar pe de altă parte, că sunt date condițiile de admitere în principiu a cererii de revizuire, întrucât acele scrisori ce au fost scrise de către numita M.A.

(căsătorită D.) și remise lui, se coroborează cu cele susținute de această martoră în declarația dată în apel existentă [dosar apel din care rezultă este autoarea infracțiunii - constituie o împrejurare de natura celei menționate în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.]. Personal, revizuentul a arătat, în ultimul cuvânt, că a formulat plângere împotriva martorei M.A. și nu înțelege de ce aceasta nu a fost condamnată sau măcar sancționată pentru mărturie mincinoasă, reiterând totodată că martora la care a făcut referire anterior a declarat în fața Curții de Apel că este vinovată de loviturile aplicate victimei, care ulterior a decedat. Prin decizia penală nr. 102 din 15 iulie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală, și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul N.V., împotriva sentinței penale nr. 109 din 13 mai 2013 a Tribunalului Suceava.

Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs revizuentul, fără să expună motivele. Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul acestuia a solicitat, în temeiul, art. 385 15 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, față de noua reglementare a procedurii revizuirii, potrivit căreia nu ar mai fi posibilă respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire, promovată de aceeași parte și cu același obiect. Examinând recursul declarat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed: În raport de data pronunțării deciziei atacate se constată, mai întâi, că, potrivit art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului C. proc.

pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivii dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Potrivit art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Conform art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc.

pen., în cazul în care nu sunt respectate condițiile de mai sus, instanța de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., trebuie avute în vedere din oficiu: În speță, recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, iar cu ocazia dezbaterilor nu s-a invocat nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., ci s-a solicitat casarea, potrivit art. 385 15 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., cu trimiterea cauzei spre rejudecare, față de noua reglementare a procedurii revizuirii, potrivit căreia nu ar mai fi posibilă respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire, promovată .de aceeași parte și cu același obiect.

Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte nu are posibilitatea de a examina aceste critici, care, în plus, nu se circumscriu nici vreunuia din cazurile ce pot fi avute în vedere din oficiu. În consecință, recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior. Văzând și dispozițiile art. 275 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul N.V. împotriva deciziei penale nr. 102 din 15 iulie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2014.