ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 958/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 257 din 23 iulie 2013 a Tribunalului Arad, s-a respins în principiu cererea

de revizuire a sentinței penale nr. 19 din 19 ianuarie 2010 pronunțată de

Tribunalul Arad definitivă prin Decizia penală nr. 228 din 31 ianuarie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, formulată de condamnatul C.I.

Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit

prevederilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen., instanța a constatat că cererea

de revizuire nu a fost făcută în condițiile prevăzute de lege și din probele

strânse în cursul cercetării efectuate de procuror nu rezultă date suficiente

pentru admiterea în principiu.

Prin cererea de la fila 6 dosar, revizuientul a solicitat rejudecarea

cauzei, cu probe ce nu au fost luate în considerare, respectiv audierea unor

martori în apărare și reaudierea martorilor pentru a-și dovedi nevinovăția și a

se dispune încetarea procesului penal.

Analizând cererea formulată, instanța a apreciat că motivele invocate de

revizuient nu se circumscriu nici unuia din cazurile de revizuire expres și

limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel că a respins cererea de

revizuire formulată de condamnatul C.I.

Împotriva sentinței, a declarat apel condamnatul I.C., criticând-o

pentru nelegalitate, motivând că i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât,

deși în cererea sa de revizuire nu a fost indicat cazul de revizuire și

mijloacele de probă în dovedirea cererii, el nu a fost audiat de procuror, iar

instanța de fond a dispus judecarea cerii sale în camera de consiliu, astfel că

se impune rejudecarea cererii sale de către instanța de fond.

Prin Decizia penală nr. 194/A din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient C.I. împotriva

sentinței penale nr. 257 din 23 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Arad în

Dosarul nr. 6295/108/2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul să

plătească stalului suma de 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în

apel.

Pentru a decide astfel, examinând cauza în raport cu motivele invocate,

precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prev. art.

371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că sentința apelată este temeinică

și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.

Astfel, s-a reținut că, prin cererea formulată se solicită revizuirea

sentinței prin care revizuientul a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani

închisoare, pe motiv că există vădite neconcordanțe între expozitivul și

dispozitivul rechizitoriului, că martorii propuși de condamnat nu i-au fost

acceptați de către instanță și că față de el nu au existat probe care să ducă

la o condamnare.

Totodată, s-a mai solicitat audierea patronului SC G.M. SRL Arad,

audierea unui vânzător din magazin și reaudierea martorilor a căror identitate

a fost schimbată.

Din conținutul cererii de revizuire s-a reținut că aceasta este

motivată, astfel că nu se mai impunea chemarea revizuientului în fața procurorului

pentru precizări.

Pe fond, s-a apreciat că soluția de respingere a cererii de revizuire,

în principiu, este temeinică și legală, în condițiile în care motivele invocate

în mod expres de către condamnat nu se întemeiază pe niciunul dintre cazurile

prev. de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale pronunțate în apel, în termen legal,

revizuentul condamnat C.I. a declarat recurs, solicitând casarea ambelor

hotărâri, și, pe fond, admiterea cererii de revizuire.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză, în raport- cu prevederile

legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată recursul este

nefondat, pentru considerentele următoare:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată

la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva

hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi

privitoare la recurs. în consecință, instanța urmează să analizeze respectarea

termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate

cu normele C. proc. pen. anterior.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că recurentul revizuent nu a

motivat recursul în scris, încălcându-și obligația ce-i revenea, potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Examinând cauza, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu este incident niciunul din cazurile

de casare care ar putea fi analizate de instanță din oficiu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul

declarat de revizuentul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 194/A din 14

octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În baza art. 275 C. proc. pen., va obliga recurentul

revizuent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva

Deciziei penale nr. 194/A din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 17

martie 2014.