ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2813/2012

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin referatul conținând concluziile de revizuire al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, înregistrat la Tribunalul Arad la data de 27 ianuarie 2012 au fost înaintate concluziile de respingere a cererii de revizuire formulată de condamnatul S.N., deținut în Penitenciarul Arad, ca inadmisibilă.

Prin sentința penală nr. 51 din 14 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 462/108/2012, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen.a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de revizuientul - condamnat S.N., privind revizuirea sentinței penale nr. 140 din 21 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 8598/108/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 84/A din 02 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara și Decizia penală nr. 3107 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuientul condamnat la plata sumei de 30 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Arad, din memoriul conținând cererea formulată de petent și declarația luată la parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, a reținut în esență că petentul solicită revizuirea sentinței penale nr. 140 din 21 martie 2011 a Tribunalului Arad, arătând că nu este vinovat de săvârșirea faptei și nu a participat la aceasta.

Asupra admisibilității în principiu, tribunalul a reținut natura căii extraordinare de atac a revizuirii. Astfel din dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc. pen. s-a reținut caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de fapt de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Din aceleași dispoziții s-a reținut totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt iar, nu pe o pretinsă greșită aplicare a legii. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi întemeiată numai pentru cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Tribunalul Arad, analizând actele și lucrările dosarului a constatat că prin sentința penală nr. 140 din 21 martie 2011 a Tribunalului Arad, petentul S.N. a fost condamnat la o pedeapsă de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen. S-a reținut că această hotărâre a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 3107 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, prin care s-a respins recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 84/A din 2 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara prin care a fost redusă pedeapsa la 10 ani închisoare.

De asemenea, s-a reținut că revizuientul nu a indicat vreunul din cazurile de revizuire ci a arătat doar că instanțele nu ar fi coroborat probele el fiind nevinovat de săvârșirea faptei.

Tribunalul a constatat că împrejurarea că pentru dovedirea susținerilor sale, condamnatul a propus, pe calea revizuirii audierea unor martori, nu prezintă relevanță întrucât prin textul art. 394 lit. a) C. proc. pen. se cere ca faptele și împrejurările învederate, să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o suplimentare a probatoriului, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanță.

Prin urmare, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen. instanța va a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat privind revizuirea sentinței penale nr. 140 din 21 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad, întrucât nu se încadrează în nici unul din cazurile expre și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul a fost obligat la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 30 de lei.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuentul S.N., solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc.  pen., arătând că este nevinovat, iar acest lucru se impune conform dreptului la un proces echitabil, în speța de față comițându-se un exces de putere, iar în final s-a solicitat rejudecarea cauzei de către prima instanță.

Prin Decizia penală nr. 68/A din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul S.N. împotriva sentinței penale nr. 51 din 14 februarie 2012 a Tribunalului Arad, și a obligat apelantul revizuient la cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel a reținut că din probele dosarului rezultă că revizuentul S.N. a fost condamnat la o pedeapsă de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., iar din examinarea motivelor de revizuire prezentate de către petentul S.N., care în esență solicită reanalizarea vinovăției sau nevinovăției sale, respectiv o nouă analiză de fond a probelor administrate de către instanța de fond, solicitând de fapt achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., motive însă care nu se regăsesc la situațiile de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen., iar în procedura extraordinară a revizuirii nu se poate proceda la o prelungire a probatoriului, așa cum se tinde în speța de față.

Împotriva Deciziei nr. 68/A din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a declarat recurs revizuientul condamnat S.N. care, în motivele de recurs susținute oral, condamnatul revizuient a criticat decizia atacată apreciind ca fiind întrunite condițiile legale în vederea admiterii cererii de revizuire și a susținut că nu este vinovat pentru fapta pentru care a fost condamnat, solicitând în continuare trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea pronunțării unei soluții de achitare pentru fapta pentru care a fost condamnat.

Nu a precizat însă, nici măcar formal, incidența vreunui motiv din cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și nici nu a motivat în scris recursul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 462/108/2012.

Examinând decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente.

Dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea și cu prevederile legale.

Din aceleași dispoziții rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita pe cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea privește exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus enunțate, se impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii.

În cauză revizuientul S.N. a formulat recurs, solicitând casarea hotărâri pronunțate în apel și, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel cum a fost motivată și formulată.

Înalta Curte constată că instanța de fond și instanța de apel au procedat corect atunci când au apreciat că cererea de revizuire formulată de reviziuient este nefondată și că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen. reprezentând mai degrabă unul din cazurile de apel sau de recurs și care au fost valorificate de revizuient în căile de atac declarate la judecarea cauzei pe fond.

Pentru aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul condamnat B.C. împotriva Deciziei penale nr. 31 din 12 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul S.N. împotriva Deciziei penale nr. 68/A din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2012.