ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2794/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 513/PI din 19 decembrie 2011 a Tribunalului Timiș, în Dosar nr. 7319/30/2011, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul N.I., deținut în prezent în Penitenciarul Arad. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin referatul nr. 681/III/6/2011, formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, la data de 18 octombrie 2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub număr unic de dosar 7319/30/2011, s-a înaintat Tribunalului Timiș cererea de revizuire a sentinței penale nr. 438/PI din 24 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 6058/30/2009, formulată de condamnatul N.I.

În motivarea referatului s-a arătat că petentul N.I. a solicitat revizuirea sentinței penale menționate anterior, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului N.I. la o pedeapsă cumulată de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) rap. la art. 197 alin. (2) lit. b 1 ) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 17/A din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr. 1594/R din 20 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost respins, ca nefondat apelul, respectiv recursul inculpatului.

La data de 19 septembrie 2011 condamnatul N.I., aflat în detenție în Penitenciarul Timișoara, a formulat o cerere de revizuire a sentinței de condamnare, pe care a adresat-o Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș. Fiind audiat de procuror la data de 06 octombrie 2011 condamnatul N.I. a arătat că dorește să fie pus în libertate, deoarece nu este vinovat. Se mai arată în referat că anterior formulării cererii de revizuire din prezenta cauză, condamnatul N.I. a formulat cereri de revizuire.

Astfel, o cerere a fost formulată la data de 05 mai 2011 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 273/PI din 08 iunie 2011 (Dosarul nr. 3507/30/2011 al Tribunalului Timiș) prin care instanța de fond a respins cererea, soluția fiind definitivă prin neapelare la data de 04 iulie 2011. Cea de a doua cerere formulată la data de 22 august 2011 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș cu nr. 6034/30/2011 și a avut termen de judecată la 26 octombrie 2011. Dat fiind faptul că dispozițiile art. 403 alin. (3 1 ) C. proc. pen., astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 202/2010 care stabilesc că „Cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări” sunt incidente în cauză, fiind vorba despre același condamnat, de aceleași temeiuri legale și de aceleași motive și apărări, se apreciază că cererea de revizuire formulată în prezenta cauză se impune a fi respinsă, ca inadmisibilă.

S-a dispus respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe condamnatul N.I. a declarat apel, solicitând achitarea, condamnarea sa având la bază „complotul dintre fiica sa și soție”. Prin decizia penală nr. 37/A din 01 martie 2012, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat apelul condamnatului revizuient, apreciind că cele invocate de condamnat nu se regăsesc în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri condamnatul revizuient a declarat recurs în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele invocate în cererea introductivă de la apel.

Examinând recursul declarat de condamnatul revizuient prin prisma cazului de casare invocat, cel prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de disp. art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. În cauză, susținerea condamnatului în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, scop în care solicită reanalizarea declarațiilor contradictorii a martorilor din cauză, precum și audierea altora, nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii deoarece aspectele invocate nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei.

Inculpatul a formulat aceste apărări atât la judecata în fond cât și în căile ordinare de atac. De menționat că anterior, petentul condamnat a formulat mai multe cereri de revizuire cu aceleași motive, toate fiind respinse ca nefondate. Așadar, cum aspectele invocate nu s-au regăsit în cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen. În baza disp. art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuientului condamnat pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul N.I. împotriva deciziei penale nr. 37 din 01 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2012.