ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1536/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 382/PI din 23

septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 403 alin. (3) C.

proc. pen., raportat la art. 394 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de

revizuire a Sentinței penale nr. 814/PI din 19 decembrie 2005 a Tribunalului

Timiș, formulată de condamnatul T.P., ca inadmisibilă.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că prin cererea adresată Parchetului de pe lângă

Tribunalul Timiș, înregistrată la data de 08 aprilie 2011 sub număr

253/III/6/2011, condamnatul T.P. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr.

814/PI din 19 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș, motivat de faptul

că la dosarul cauzei nu există nici o probă care să-i demonstreze vinovăția în

comiterea faptei, iar martorii din dosar au depus mărturie mincinoasă.

Prin Sentința penală

nr. 814/PI din 19 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr.

691/P/2005, instanța a dispus condamnarea inculpatului T.P. pentru comiterea

infracțiunii de viol, la o pedeapsă de 11 ani închisoare, cu executare în regim

de detenție. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, iar prin

Decizia penală nr. 66/A din 09 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, apelul său a fost respins ca nefondat. Decizia a rămas definitivă

prin respingerea recursului declarat de inculpat, prin Decizia penală nr.

3077/R din 15 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Fiind liberat

condiționat, condamnatul T.P. s-a adresat la data de 06 aprilie 2011 cu o

cerere de revizuire Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

După efectuarea

actelor de cercetare prealabilă, prin Adresa nr. 253/III/6/2011 a Parchetului

de pe lângă Tribunalul Timiș din data de 14 iunie 2011, cererea de revizuire,

împreună cu referatul organelor de urmărire penală cu propunerea de respingere

a cererii de revizuire, ca inadmisibilă, a fost înaintată Tribunalului Timiș

spre soluționare, cauza fiind înregistrată la această instanță sub nr.

4151/30/2011 la data de 14 iunie 2011.

Analizând materialul

probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Condamnatul T.P. s-a

aflat în executarea unei pedepse de 11 ani închisoare, aplicată prin Sentința

penală nr. 814/PI din 19 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în

Dosarul nr. 691/P/2005 pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

Fiind vorba de o cale

extraordinară de atac, situațiile în care poate fi exercitată revizuirea sunt

limitativ și expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Având în vedere

faptul că motivele invocate de către condamnat în sprijinul cererii formulate

nu pot fi încadrate în nici unul dintre cazurile de revizuire reglementate de

legiuitor, în temeiul art. 403 C. proc. pen., instanța a respins cererea de

revizuire formulată de către condamnat ca inadmisibilă.

Astfel, revizuirea

întemeiată pe cazul prevăzut la art. 394 lit. a) C. proc. pen., este dublu

condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau

împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei,

iar în al doilea rând, este necesar ca faptele sau împrejurările noi să poată

dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori

de condamnare.

Instanța a constatat

că în cauză condamnatul a arătat că este nevinovat și că martorii audiați au

depus mărturie mincinoasă. Simpla afirmație a condamnatului că este nevinovat

și că aspectele reținute în sarcina sa nu sunt reale, nu poate conduce la

dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, atâta timp cât toate probele

administrate în cauză confirmă învinuirea și vinovăția numitului T.P., sub

acest aspect situația rămânând neschimbată.

Instanța a reținut că

rolul revizuirii nu este acela de a proceda, conform nemulțumirilor

condamnatului, la o rejudecare a cauzei și la o reinterpretare a probelor

administrate. Scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a înlătura

anumite erori de fapt evidente, erori datorate anumitor aspecte necunoscute în

momentul soluționării fondului. Or, în prezenta cauză, nu este îndeplinită

această cerință.

Revizuirea întemeiată

pe dispozițiile art. 394 lit. b) din C. proc. pen., este neîntemeiată, deoarece

în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile impuse de exigența acestui

articol.

Atât în literatura de

specialitate, cât și în jurisprudență, s-a stabilit că, pentru a fi admis acest

caz de revizuire, se cere a fi îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții:

- să se fi săvârșit o

infracțiune de mărturie mincinoasă de către martor în cauza a cărei revizuire

se cere;

- mărturia mincinoasă

să fi condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice;

- mărturia mincinoasă

să se poată dovedi prin anumite mijloace de probațiune prevăzute de lege

(hotărâre judecătorească de condamnare sau ordonanța procurorului, dacă prin

acestea s-a dispus asupra fondului cauzei).

Examinând cererea de

revizuire și hotărârea atacată în raport de aceste prevederi, invocate de

revizuent în cererea sa, s-a constatat că textul de lege menționat la art. 394

lit. b) C. proc. pen. nu este aplicabil în speță, întrucât susținerile

revizuentului nu sunt susținute cu mijloacele de probă specifice, prin care să

se dovedească faptul denaturării problemelor conform art. 395 C. proc. pen.

Tot în literatura de

specialitate și jurisprudență s-a stabilit că readministrarea probelor (de

reaudiere a martorilor) sau suplimentarea probatoriului (martori, etc.) este

inadmisibilă pe calea revizuirii penale, depozițiile martorilor fiind

verificate atât de instanța de fond, cât și de cele de control judiciar.

Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel revizuentul T.P., arătând că hotărârea apelată

este netemeinică și nelegală întrucât a fost condamnat fără probe de vinovăție,

martorii audiați fiind mincinoși iar condamnarea sa s-a produs într-un mod

abuziv.

Prin Decizia penală

nr. 187/A din 17 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara - secția penală a

respins apelul declarat de revizuentul T.P. împotriva Sentinței penale nr.

382/P/23 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș apreciind că hotărârea

atacată este legală și temeinică.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul T.P., solicitând

casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și, rejudecând, admiterea

cererii de revizuire și reanalizarea cauzei întrucât nu au fost analizate

probele.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat.

Potrivit art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

Analiza doctrinară și

prin raportare la dovezile depuse în cauză, făcută de instanța de apel, este

judicioasă, atotcuprinzătoare și în spiritul legii.

În sensul

prevederilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. „fapte sau împrejurări

noi” ar fi fost aspecte necunoscute la data soluționării cauzei.

Or, în speță,

condamnatul nu a invocat asemenea aspecte, contestă vinovăția sa în săvârșirea

infracțiunii pentru care a fost condamnat și probatoriul administrat,

susținerile sale neavând suport probator, motiv pentru care în mod corect i-a

fost respinsă cererea de revizuire.

Reluând această

apărare în forma cazului de revizuire sus-arătat, revizuentul tinde, pe această

cale extraordinară de atac, la prelungirea probațiunii într-o cauză aflată sub

puterea autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte reține, pe de o parte, că susținerile revizuentului recurent

nu sunt însoțite de probe, iar, pe de altă parte, că aspectele invocate de

acesta au fost cunoscute de instanțele care au soluționat cauza, fiind invocate

în apărarea sa.

Prin urmare,

constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul revizuentului

T.P. va fi respins, ca nefondat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul T.P. împotriva Deciziei penale nr.

187/A din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2012.

Procesat de GGC - LM