ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1536/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 382/PI din 23 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 394 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 814/PI din 19 decembrie 2005 a Tribunalului Timiș, formulată de condamnatul T.P., ca inadmisibilă. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrată la data de 08 aprilie 2011 sub număr 253/III/6/2011, condamnatul T.P.

a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 814/PI din 19 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș, motivat de faptul că la dosarul cauzei nu există nici o probă care să-i demonstreze vinovăția în comiterea faptei, iar martorii din dosar au depus mărturie mincinoasă. Prin Sentința penală nr. 814/PI din 19 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 691/P/2005, instanța a dispus condamnarea inculpatului T.P. pentru comiterea infracțiunii de viol, la o pedeapsă de 11 ani închisoare, cu executare în regim de detenție. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, iar prin Decizia penală nr. 66/A din 09 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, apelul său a fost respins ca nefondat.

Decizia a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat, prin Decizia penală nr. 3077/R din 15 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Fiind liberat condiționat, condamnatul T.P. s-a adresat la data de 06 aprilie 2011 cu o cerere de revizuire Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș. După efectuarea actelor de cercetare prealabilă, prin Adresa nr. 253/III/6/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș din data de 14 iunie 2011, cererea de revizuire, împreună cu referatul organelor de urmărire penală cu propunerea de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă, a fost înaintată Tribunalului Timiș spre soluționare, cauza fiind înregistrată la această instanță sub nr. 4151/30/2011 la data de 14 iunie 2011. Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Condamnatul T.P.

s-a aflat în executarea unei pedepse de 11 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 814/PI din 19 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 691/P/2005 pentru săvârșirea infracțiunii de viol. Fiind vorba de o cale extraordinară de atac, situațiile în care poate fi exercitată revizuirea sunt limitativ și expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Având în vedere faptul că motivele invocate de către condamnat în sprijinul cererii formulate nu pot fi încadrate în nici unul dintre cazurile de revizuire reglementate de legiuitor, în temeiul art. 403 C. proc. pen., instanța a respins cererea de revizuire formulată de către condamnat ca inadmisibilă. Astfel, revizuirea întemeiată pe cazul prevăzut la art. 394 lit. a) C. proc.

pen., este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar în al doilea rând, este necesar ca faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Instanța a constatat că în cauză condamnatul a arătat că este nevinovat și că martorii audiați au depus mărturie mincinoasă. Simpla afirmație a condamnatului că este nevinovat și că aspectele reținute în sarcina sa nu sunt reale, nu poate conduce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, atâta timp cât toate probele administrate în cauză confirmă învinuirea și vinovăția numitului T.P., sub acest aspect situația rămânând neschimbată.

Instanța a reținut că rolul revizuirii nu este acela de a proceda, conform nemulțumirilor condamnatului, la o rejudecare a cauzei și la o reinterpretare a probelor administrate. Scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a înlătura anumite erori de fapt evidente, erori datorate anumitor aspecte necunoscute în momentul soluționării fondului. Or, în prezenta cauză, nu este îndeplinită această cerință. Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. b) din C. proc. pen., este neîntemeiată, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile impuse de exigența acestui articol.

Atât în literatura de specialitate, cât și în jurisprudență, s-a stabilit că, pentru a fi admis acest caz de revizuire, se cere a fi îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții: - să se fi săvârșit o infracțiune de mărturie mincinoasă de către martor în cauza a cărei revizuire se cere; - mărturia mincinoasă să fi condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice; - mărturia mincinoasă să se poată dovedi prin anumite mijloace de probațiune prevăzute de lege (hotărâre judecătorească de condamnare sau ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei). Examinând cererea de revizuire și hotărârea atacată în raport de aceste prevederi, invocate de revizuent în cererea sa, s-a constatat că textul de lege menționat la art. 394 lit. b) C. proc.

pen. nu este aplicabil în speță, întrucât susținerile revizuentului nu sunt susținute cu mijloacele de probă specifice, prin care să se dovedească faptul denaturării problemelor conform art. 395 C. proc. pen. Tot în literatura de specialitate și jurisprudență s-a stabilit că readministrarea probelor (de reaudiere a martorilor) sau suplimentarea probatoriului (martori, etc.) este inadmisibilă pe calea revizuirii penale, depozițiile martorilor fiind verificate atât de instanța de fond, cât și de cele de control judiciar. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuentul T.P., arătând că hotărârea apelată este netemeinică și nelegală întrucât a fost condamnat fără probe de vinovăție, martorii audiați fiind mincinoși iar condamnarea sa s-a produs într-un mod abuziv.

Prin Decizia penală nr. 187/A din 17 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara - secția penală a respins apelul declarat de revizuentul T.P. împotriva Sentinței penale nr. 382/P/23 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul T.P., solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și, rejudecând, admiterea cererii de revizuire și reanalizarea cauzei întrucât nu au fost analizate probele. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Analiza doctrinară și prin raportare la dovezile depuse în cauză, făcută de instanța de apel, este judicioasă, atotcuprinzătoare și în spiritul legii. În sensul prevederilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. „fapte sau împrejurări noi” ar fi fost aspecte necunoscute la data soluționării cauzei. Or, în speță, condamnatul nu a invocat asemenea aspecte, contestă vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat și probatoriul administrat, susținerile sale neavând suport probator, motiv pentru care în mod corect i-a fost respinsă cererea de revizuire. Reluând această apărare în forma cazului de revizuire sus-arătat, revizuentul tinde, pe această cale extraordinară de atac, la prelungirea probațiunii într-o cauză aflată sub puterea autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

Față de cele ce preced, Înalta Curte reține, pe de o parte, că susținerile revizuentului recurent nu sunt însoțite de probe, iar, pe de altă parte, că aspectele invocate de acesta au fost cunoscute de instanțele care au soluționat cauza, fiind invocate în apărarea sa. Prin urmare, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul revizuentului T.P. va fi respins, ca nefondat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul T.P. împotriva Deciziei penale nr. 187/A din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2012. Procesat de GGC - LM