ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2612/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 937 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului Timiș, a fost respinsă cererea formulată de condamnatul T.I. A fost obligat condamnatul la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către Baroul Timiș. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 113000/P din 24 octombrie 2002, condamnatul a solicitat să se rejudece cauza sa, pentru a beneficia de o diminuare a cuantumului de pedeapsă, motivând că a fost judecat în lipsă și că recunoașterea faptelor a făcut-o sub amenințarea anchetatorilor. Din acte rezultă că prin sentința penală nr. 819/1999 a Tribunalului Timiș, condamnatului T.I.

i s-a aplicat pedeapsa de 10 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. Contestația la executare formulată în cauză este rezultatul dorinței petiționarului de a beneficia de o reducere a cuantumului pedepsei, dar, ea nu poate fi primită, deoarece, nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen., în speță, nefiind invocată o cauză legală de stingere ori de micșorare a pedepsei, ci de reindividualizare a acesteia, în baza unei noi judecăți. Ori, o asemenea situație, poate fi invocată doar pe calea unui recurs în anulare.

Apelul declarat de contestator, împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia nr. 38/ A din 5 februarie 2003. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs contestatorul susținând că, în mod greșit, i s-a respins contestația, care, i-ar fi trebuit admisă, înlăturându-se ori reducându-i-se sporul aplicat. Recursul este nefondat. Pe calea contestației la executare se pot înlătura anumite incidente, în condițiile legii, ivite cu ocazia executării, dar nu se pot invoca situații de natură să ducă la modificarea sau anularea titlului ce se execută.

Ori, satisfacerea cererii contestatorului de înlăturare sau reducere a sporului de pedeapsă aplicat, echivalând unei cereri de reindividualizare a pedepsei, așa, cum bine au apreciat instanțele, nu numai că ar afecta titlul ce stă la baza executării, dar, ar modifica însăși viziunea în care a fost privit și soluționat fondul cauzei, ceea ce nu este de admis să se întâmple, pe calea contestației la executare. Este motivul pentru care, se apreciază că, hotărârile pronunțate în cauză, sunt temeinice și legale, încât, contestația la executare de față, apare ca nefondată și va trebui privită și respinsă, ca atare, cu consecința de rigoare. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, cuvenit apărătorului din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul T.I., împotriva deciziei penale nr. 38 din 5 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2003.