Decizia nr. 1668/2005 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 762/2004 a Tribunalului Timiș

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 762 din 27 septembrie 2004, Tribunalul Timiș a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul L.A. , în temeiul dispozițiilor art. 403 și art. 394 C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. S-a reținut că revizuentul se află în executarea unei pedepse de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de atr.72 lit. b) din Legea nr. 30/1978 și art. 279 1 C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 285 din 20 septembrie 1999 a Tribunalului Timiș, definitivă prin decizia penală nr. 509 din 12 martie 1997 a Curții Supreme de Justiție.

În motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul învederează faptul că nu este vinovat, autorul infracțiunii săvârșite fiind, în realitate, F.M. Instanța de fond a cunoscut această împrejurare la soluționarea cauzei, la dosar fiind depus referatul I.P.J. Timiș nr. 82278 din 14 septembrie 2004 prin care s-a propus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului F.M., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 279 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 28/ A din 17 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300.000 lei din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul L.A. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, revizuirea sentinței de condamnare. Temeiul juridic îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Motivul de revizuire invocat de condamnat a fost cunoscut și avut în vedere de instanța de judecată la soluționarea cauzei, astfel că el nu se înscrie între cele limitativ și expres prevăzute de articolul 394 C. proc. pen. Așa fiind, și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b), art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul L.A. împotriva deciziei penale nr. 28 din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2005.