ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5467/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 453 din 31 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr. 3416/P/2004, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul T.I., deținut în Penitenciarul Timișoara și a fost obligat condamnatul la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus plata sumei de 200.000 lei, onorariu de avocat din oficiu, către Baroul Timiș, din fondurile Ministerului Justiției. Prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, condamnatul T.I., încarcerat în Penitenciarul Timișoara, a solicitat revizuirea dosarului, întrucât faptele pentru care a fost condamnat nu îi aparțin, fiind judecat în lipsă, iar în fața organelor de urmărire penală a fost bătut de către polițiștii din cadrul S.P.P.

Timișoara pentru a recunoaște, în schimbul acestei atitudini primind de la polițiști țigări, cafea și bani. Prin sentința penală nr. 819 din 15 decembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar 5486/P/1999, inculpatul T.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 217 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen. Sentința penală a rămas definitivă prin respingerea apelului inculpatului prin decizia penală nr. 136/ A din 7 aprilie 2000 a Curții de Apel Timișoara și prin respingerea ca nefondat al recursului prin decizia penală nr. 3493/ R din 20 septembrie 2000 a Curții Supreme de Justiție.

Art. 394 C. proc. pen., enumeră expres și limitativ cazurile în care poate fi primită cererea de revizuire ca și o cale extraordinară de atac. În cursul urmăririi penale și în faza de judecată inculpatul a avut o atitudine sinceră recunoscând săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, recunoaștere care, coroborată cu probele administrate, a dus la condamnarea inculpatului. Împrejurarea invocată de revizuient în calea extraordinară de atac promovată, respectiv faptul că nu el este autorul faptei, nu se încadrează printre motivele de revizuire enumerate la art. 394 C. proc. pen., motiv pentru care instanța a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel condamnatul, deoarece nu a comis faptele, fiind obligat să le recunoască.

Prin decizia nr. 244/ A din 8 iulie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul condamnatului revizuient. Împotriva acestei decizii condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii, solicitând reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea mare, în raport de faptul că nu a comis toate faptele reținute în sarcina sa, fapte recunoscute inițial datorită presiunilor exercitate asupra sa de organele de poliție.

Examinând recursul declarat de revizuientul condamnat prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte consideră că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, condamnatul a avut o altă poziție procesuală, de recunoaștere a săvârșirii faptelor, exercitând totodată căile ordinare de atac, care nu au schimbat însă hotărârea instanței de fond, aceea de condamnare a inculpatului. Susținerile actuale ale condamnatului, în sensul că organul de cercetare penală a exercitat asupra sa presiuni de ordin fizic și psihic, nu pot fi apreciate ca întrunind cerințele cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât este necesar că săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, să fie constatată printr-o hotărâre definitivă de condamnare.

Pentru aceste motive, văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat în baza prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat T.I. împotriva deciziei penale nr. 244/ A din 8 iulie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2004.