ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5467/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 453 din 31

mai 2004, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr. 3416/P/2004, s-a respins

cererea de revizuire formulată de revizuientul T.I., deținut în Penitenciarul

Timișoara și a fost obligat condamnatul la plata sumei de 400.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus plata sumei de 200.000

lei, onorariu de avocat din oficiu, către Baroul Timiș, din fondurile

Ministerului Justiției.

Prima instanță a reținut

următoarele:

Prin cererea adresată Parchetului de

pe lângă Tribunalul Timiș, condamnatul T.I., încarcerat în Penitenciarul

Timișoara, a solicitat revizuirea dosarului, întrucât faptele pentru care a

fost condamnat nu îi aparțin, fiind judecat în lipsă, iar în fața organelor de

urmărire penală a fost bătut de către polițiștii din cadrul S.P.P. Timișoara

pentru a recunoaște, în schimbul acestei atitudini primind de la polițiști

țigări, cafea și bani.

Prin sentința penală nr. 819 din 15

decembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar 5486/P/1999, inculpatul

T.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 217 alin. (3) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 37 lit. b) și art.

33 lit. a) C. pen.

Sentința penală a rămas definitivă

prin respingerea apelului inculpatului prin decizia penală nr. 136/ A din 7

aprilie 2000 a Curții de Apel Timișoara și prin respingerea ca nefondat al

recursului prin decizia penală nr. 3493/ R din 20 septembrie 2000 a Curții

Supreme de Justiție.

Art. 394 C. proc. pen., enumeră

expres și limitativ cazurile în care poate fi primită cererea de revizuire ca

și o cale extraordinară de atac.

În cursul urmăririi penale și în

faza de judecată inculpatul a avut o atitudine sinceră recunoscând săvârșirea

faptei reținută în sarcina sa, recunoaștere care, coroborată cu probele

administrate, a dus la condamnarea inculpatului.

Împrejurarea invocată de revizuient

în calea extraordinară de atac promovată, respectiv faptul că nu el este

autorul faptei, nu se încadrează printre motivele de revizuire enumerate la

art. 394 C. proc. pen., motiv pentru care instanța a respins cererea de

revizuire ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal a declarat apel condamnatul, deoarece nu a comis faptele, fiind

obligat să le recunoască.

Prin decizia nr. 244/ A din 8 iulie

2004 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins, ca nefondat,

apelul condamnatului revizuient.

Împotriva acestei decizii

condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii,

solicitând reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea mare, în

raport de faptul că nu a comis toate faptele reținute în sarcina sa, fapte

recunoscute inițial datorită presiunilor exercitate asupra sa de organele de

poliție.

Examinând recursul declarat de

revizuientul condamnat prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte consideră

că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Atât în faza de urmărire penală, cât

și în faza de judecată, condamnatul a avut o altă poziție procesuală, de

recunoaștere a săvârșirii faptelor, exercitând totodată căile ordinare de atac,

care nu au schimbat însă hotărârea instanței de fond, aceea de condamnare a

inculpatului.

Susținerile actuale ale

condamnatului, în sensul că organul de cercetare penală a exercitat asupra sa

presiuni de ordin fizic și psihic, nu pot fi apreciate ca întrunind cerințele

cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

întrucât este necesar că săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu cauza a

cărei revizuire se cere, să fie constatată printr-o hotărâre definitivă de

condamnare.

Pentru aceste motive, văzând și

prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul revizuientului condamnat, pe care îl va obliga

la cheltuieli judiciare către stat în baza prevederilor art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul condamnat T.I. împotriva deciziei penale nr. 244/ A

din 8 iulie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 octombrie 2004.