ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4223/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4223/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 218
din 23 aprilie 2007, Tribunalul Timiș a respins cererea de revizuire formulată
de condamnat
S.G.,
în temeiul dispozițiilor art. 394 și 403 alin. (3) C. proc. pen.
În baza art. 192 C. proc.
pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în
sumă de 100 lei, din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu
suportat din fondurile Ministerului Justiției.
S-a reținut că, prin
sentința penală nr. 623/ PI din 6 noiembrie 2006 a Tribunalului Timiș,
pronunțată în dosarul nr. 5985/P/2006, inculpatul S.G. a fost condamnat, la
pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie
prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b)și c) C. pen.
Hotărârea judecătorească de
condamnare a rămas definitivă prin neapelare, executarea pedepsei începând la
data de 9 noiembrie 2005.
În motivarea cererii de
revizuire, condamnatul a criticat încadrarea juridică dată faptei pe care a
săvârșit-o, susținând că aceasta constă în însușirea unui bun găsit, iar
recunoașterea săvârșirii tâlhăriei i-a fost obținută prin amenințări din partea
organelor de cercetare penală.
Instanța de fond a constatat
neîntemeiată cererea de revizuire, în cauză nefiind realizate cerințele art. 394
C. proc. pen.
Curtea de Apel Timișoara,
prin decizia penală nr. 140 din 11 iulie 2007, a respins, ca nefondat, apelul
revizuientului.
Împotriva acestei decizii
penale, în termen legal, a declarat recurs condamnatul S.G., solicitând
admiterea, casarea hotărârilor pronunțate și, pe fond, admiterea cererii de
revizuire.
Examinând recursul, Înalta
Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.
Folosirea căii de atac
extraordinare a revizuirii este limitată în mod expres de legiuitor la cazurile
prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Motivele învederate în
cererea sa de condamnat nu constituie caz de revizuire, în sensul celor
stabilite de lege în cuprinsul textului de lege sus-arătat.
Așa fiind, Curtea constată
că instanța de judecată în mod corect a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a
cererii de revizuire formulată de S.G.
În baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul condamnatului revizuient urmează a fi
respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2)
și art. 189 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din
fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de revizuentul S.G. împotriva deciziei penale nr. 140 din 11
iulie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul revizuient
la 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 12 septembrie 2007.