ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5036/2005

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 367 din 4 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 3739/P/2005, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul M.V., privind sentința penală nr. 157/2003 pronunțată în dosarul nr. 9315/P/2002 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5871 din 12 decembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție prin care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) lit. a) C. pen. În motivarea cererii de revizuire condamnatul M.V. a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Tribunalul Timiș, analizând motivul expus în cererea de revizuire în raport de probele existente în dosarul de fond cât și, de referatul nr. 151/III/6/23 martie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, a constatat că acesta nu se încadrează în prevederile art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul care a reiterat motivul invocat în cererea de revizuire. Prin decizia penală nr. 225 din 16 iunie 2005 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 6062/P/2005, a fost respins apelul declarat de condamnat ca fiind nefondat considerându-se că motivul invocat nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul care a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Examinând recursul declarat, Curtea consideră că acesta este nefondat, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice. Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; ori când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Este de observat că revizuirea unei sentințe penale poate fi cerută în anumite cazuri expres și limitativ prevăzute în art. 394 C. proc. pen., iar, în speță, motivul invocat de revizuient nu se încadrează în nici unul dintre acestea. În consecință, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă recursul ca fiind nefondat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.V. împotriva deciziei penale nr. 225/ A din 16 iunie 2005 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe recurentul revizuient la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2005.