ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2622/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 86 din 13

decembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul K.R.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., revizuentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 80 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 40 lei se

avansează din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că petiționarul

condamnat K.R. se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, împreună cu altă

persoană, la data de 25 august 2004, a sustras prin violență suma de 300.000

lei de la partea vătămată G.N.; hotărârea judecătorească prin care a fost

condamnat, sentința penală nr. 560 din 15 aprilie 2005 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 482

din 14 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În motivarea cererii de revizuire,

condamnatul a învederat faptul că ancheta penală desfășurată împotriva sa a

fost abuzivă, declarația pe care a dat-o în fața organelor de poliție fiind, în

realitate, întocmită de acestea și semnată fără să îi cunoască conținutul.

Instanța de fond a constatat că în

cauză nu sunt întrunite cerințele art. 394 C. proc. pen., referitoare la

cazurile de revizuire, astfel că a respins cererea ca nefondată.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 161 din 1 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 80 lei, din care 40 lei cu titlu de onorariu cuvenit

apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs revizuentul K.R., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor atacate și, pe fond admiterea cererii de revizuire.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Prin cererea de revizuire formulată,

condamnatul a solicitat reaprecierea materialului probator administrat în cauză

susținând că nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina sa, iar

ancheta penală a avut un caracter abuziv.

Revizuentul nu a invocat fapte sau

împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Totodată, nu s-au făcut dovezi privind săvârșirea vreunei infracțiuni în

legătură cu cauza a cărei revizuire se cere de către persoana care a efectuat

acte de cercetare penală.

Așa fiind, Curtea constată că în mod

corect instanța de judecată a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire,

întrucât motivul invocat de revizuent nu se încadrează în nici una din

situațiile expres și limitativ prevăzute de lege în conținutul art. 394 C.

proc. pen.

În consecință, recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

Recurentul va fi condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul K.R. împotriva deciziei penale nr. 161 din 1 martie 2006

a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 aprilie 2006.