ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 103/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 1096 din 20 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția

I penală, pronunțată în dosarul nr. 29490/3/2006 a fost

respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

condamnatul D.E.M. și obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanța a reținut că

prin cererea formulată, petentul D.E.M. a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 885 din 09 octombrie 2003 pe motiv că a

solicitat la judecarea cauzei în fond schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tâlhărie în ceea de furt, însă instanța nu

a dispus schimbarea încadrării juridice, cu toate că a colaborat cu

organele de anchetă.

Instanța de fond a

apreciat că motivele invocate de către petent nu se încadrează

în dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel condamnatul, solicitând admiterea cererii sale.

Prin decizia penală nr.

752 din 1 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în dosarul nr. 29490/3/2006, a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnatul D.E.M. împotriva sentinței penale nr. 1096

din 29 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția I penală,

în dosarul nr. 2.490/3/2006, fiind obligat apelantul condamnat la 80 RON

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu de 40 RON

a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că potrivit art. 394 alin. (1) C.

proc. pen., revizuirea poate fi cerută când cazuri expres și

limitativ prevăzute de lege (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce

nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; un

martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de

mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un

înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se

cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei

revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de

judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare

penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a

cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri

judecătorești nu se pot concilia).

Motivul invocat de

către revizuient (a solicitat schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tâlhărie în cea de furt) nu se încadrează în

cazurile expres prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen., astfel

încât în mod corect a fost respinsă cererea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termenul legal, recurs revizuientul condamnat D.E.M., arătând

în scris că nu are posibilitate să plătească cești

bani, chiar dacă este în libertate.

La termenul de astăzi,

apărătorul recurentului revizuient condamnat, în concluziile orale,

în dezbateri a solicitat admiterea recursului declarat și schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în

infracțiunea de furt, arătând că recurentul insistă în

susținerea motivului invocat și apreciază că se

încadrează în calea extraordinară de atac exercitată.

Concluziile reprezentantului

Ministrului Public și poziția adoptată de recurentul revizuient

condamnat în ultimul cuvânt au fost consemnate în partea introductivă a prezentei

decizii.

Examinând recursul declarat

de revizuientul condamnat D.E.M. împotriva deciziei instanței de apel în

raport cu motivul invocat, Înalta Curte apreciază recursul revizuientului

condamnat, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei

rezultă că în mod judicios și motivat instanța de apel

și-a însușit, la rândul ei argumentele primei instanțe,

reținând că solicitarea formulată de revizuient, în sensul

schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie

în aceea de furt calificat nu se circumscrie niciunuia din cazurile expres

și limitativ prevăzute de lege privind calea extraordinară de atac

a revizuirii prevăzute la art. 394 C. proc. pen., având drept

consecință respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire.

Înalta Curte nu poate

reține aceeași critică formulată de recurentul revizuient

condamnat ca motiv de recurs, deoarece asupra cererii de schimbare a

încadrării juridice se pronunță instanța cu ocazia cercetării

judecătorești sau cu ocazia soluționării pe fond a cauzei,

după ce în prealabil a fost pusă în discuție, în faza

dezbaterilor, cu respectarea dreptului la apărare, ori în căile

ordinare de atac, fie în apel, fie în recurs exercitate la hotărârile ce

privesc fondul cauzei.

În raport cu cele menționate,

Înalta Curte consideră decizia pronunțată de instanța de

apel ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient

condamnat D.E.M. împotriva deciziei penale nr. 752 din 1 noiembrie 2006 a

Curții de Apel București, secția I penală.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare

către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul revizuient condamnat D.E.M. împotriva deciziei

penale nr. 752 din 1 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Obliga recurentul revizuient

la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 11 ianuarie 2007.