ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4526/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 202 din 3 martie

2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de condamnatul C.S., cu aplicarea sa la 300.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut, pentru a hotărî astfel

că, prin cererea sa, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.

484/2000 a Tribunalului București, secția I penală, motivând că, în mod greșit,

a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, deși fapta

constituie infracțiunea de furt, instanța nu a aplicat circumstanțe atenuante

și nu a avut în vedere probatoriile solicitate, în apărare.

Instanța de fond a constatat că

cererea de schimbare a încadrării juridice a fost pusă în discuția părților,

stabilindu-se că, fapta inculpatului constituie infracțiunea de tâlhărie. S-a

mai reținut starea de recidivă și s-a aplicat o pedeapsă minimă, inculpatul

recunoscând fapta, așa cum a fost descrisă în rechizitoriu.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel revizuientul, nemotivat în scris și arătând personal și prin

avocat că a fost greșit condamnat pentru tâlhărie și nu pentru furt calificat,

că nu s-au reținut circumstanțe atenuante și că nu s-au avut în vedere probele

în apărare.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 230 din 6 mai 2003, a respins, ca nefondat

apelul declarat de condamnat și l-a obligat la cheltuieli judiciare statului,

inclusiv, la onorariul pentru apărătorul din oficiu, care se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, condamnatul C.S., care a solicitat rejudecarea cauzei, întrucât nu au

fost ascultați martorii propuși în apărare, iar pedeapsa aplicată nu este just

individualizată.

Recursul este nefondat.

După cum corect au reținut

instanțele de fond și de apel, o hotărâre de condamnare nu poate fi supusă

revizuirii decât în cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Or, condamnatul nu a invocat sau

dovedit nici unul din cazurile de revizuire reglementate de dispoziția legală

amintită.

Pe de altă parte, pedeapsa aplicată

condamnatului revizuient a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat și nu

poate fi modificată pe calea extraordinară de atac.

În consecință, urmează, potrivit

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul

condamnatului revizuient și a fi obligat să plătească statului cheltuielile

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul C.S. împotriva deciziei penale nr.

230 din 6 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2003.