ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3098/2005

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

I penală, ca instanță competentă, a fost investită cu cererea de revizuire

formulată de către revizuientul condamnat S.M.I., care solicită revizuirea

sentinței penale nr. 1042/2003 a Tribunalului București, pe considerent că,

faptei comise de către el, i s-a dat o încadrare juridică greșită, solicitând

admiterea cererii de revizuire și schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat, iar pe cale de consecință și

reducerea pedepsei.

Tribunalul București, secția

I penală, a atașat dosarul în care a fost pronunțată sentința penală nr. 1042

din 31 octombrie 2003, a cărei revizuire se solicită și din care rezultă că,

prin această sentință revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă și în

stare de recidivă post-executorie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reținut că, la data de

17 februarie 2003, în timp ce se afla în stația de metrou, Gara de Nord,

revizuientul i-a smuls din mâna părții vătămate, E.I. o geantă de voiaj în care

se aflau bunuri în valoare de aproximativ 2.000.000 lei.

Față de materialul probator

existent în acest dosar și de cazurile de revizuire înscrise la art. 394 C.

proc. pen., Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 20

din 24 februarie 2005, a respins cererea, ca nefondată.

Potrivit art. 362 și art.

363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către revizuientul –

condamnat, iar Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 234/A din 29

martie 2005, a respins apelul, ca nefondat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., pe considerent că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică, întrucât motivele invocate de apelantul-revizuient nu constituie

cazuri de revizuire, cum în mod just și în conformitate cu prevederile legii a

reținut instanța de fond.

În temeiul art. 385

3

C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către

revizuientul – condamnat, pe motiv că în mod greșit i s-a respins cererea de

revizuire, deoarece fapta pe care a comis-o întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de furt calificat și nu de tâlhărie.

Examinând recursul declarat,

în raport de criticile invocate, de actele și dovezile de la dosar, de decizia

și sentința pronunțate în cauză, de cazurile de casare înscrise la art. 385

9

C. proc. pen., se constată că, recursul de față este nefondat pentru

considerentele ce vor fi expuse mai jos.

Prin sentința penală nr.

1042 din 31 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală și decizia

penală nr. 790 din 24 decembrie 2003 a Curții de Apel București, astfel cum au

fost modificate prin decizia penală nr. 1586 din 23 martie 2004 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, revizuientul a fost condamnat la o

pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în

formă agravantă și în stare de recidivă post-executorie.

Din probatoriul de la dosar,

rezultă în mod indubitabil că acesta, la data de 17 februarie 2003, în jurul

orelor 21,15, a sustras prin violență o geantă de voiaj a părții vătămate E.I.

Potrivit art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută în următoarele situații:

- s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

- un martor, un expert sau

un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

- un înscris care a servit

ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, a fost declarat fals.

Având în vedere dispozițiile

imperative înscrise la art. 394 C. proc. pen., în care se arată situațiile când

se poate solicita revizuirea, și văzând motivele de revizuire invocate de

recurent, privind greșita încadrare juridică a faptei comise, precum și

reducerea pedepsei, se constată că în mod just și în conformitate cu

prevederile legii, instanțele au respins cererea de revizuire, ca nefondată,

deoarece, cele invocate nu constituie cazuri de revizuire, potrivit art. 394 C.

proc. pen.

Conchizând că au fost

pronunțate hotărâri legale și temeinice, că motivele invocate nu constituie

cazuri de casare și nici de revizuire, recursul declarat se va respinge, ca

nefondat, potrivit dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Văzând și dispozițiile art.

189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul revizuient S.M.I. împotriva deciziei penale

nr. 234/ A din 29 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 mai 2005.