ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3098/2005

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, ca instanță competentă, a fost investită cu cererea de revizuire formulată de către revizuientul condamnat S.M.I., care solicită revizuirea sentinței penale nr. 1042/2003 a Tribunalului București, pe considerent că, faptei comise de către el, i s-a dat o încadrare juridică greșită, solicitând admiterea cererii de revizuire și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat, iar pe cale de consecință și reducerea pedepsei.

Tribunalul București, secția I penală, a atașat dosarul în care a fost pronunțată sentința penală nr. 1042 din 31 octombrie 2003, a cărei revizuire se solicită și din care rezultă că, prin această sentință revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă și în stare de recidivă post-executorie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a reținut că, la data de 17 februarie 2003, în timp ce se afla în stația de metrou, Gara de Nord, revizuientul i-a smuls din mâna părții vătămate, E.I. o geantă de voiaj în care se aflau bunuri în valoare de aproximativ 2.000.000 lei.

Față de materialul probator existent în acest dosar și de cazurile de revizuire înscrise la art. 394 C. proc. pen., Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 20 din 24 februarie 2005, a respins cererea, ca nefondată. Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către revizuientul – condamnat, iar Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 234/A din 29 martie 2005, a respins apelul, ca nefondat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, întrucât motivele invocate de apelantul-revizuient nu constituie cazuri de revizuire, cum în mod just și în conformitate cu prevederile legii a reținut instanța de fond.

În temeiul art. 385 3 C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către revizuientul – condamnat, pe motiv că în mod greșit i s-a respins cererea de revizuire, deoarece fapta pe care a comis-o întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat și nu de tâlhărie. Examinând recursul declarat, în raport de criticile invocate, de actele și dovezile de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, de cazurile de casare înscrise la art. 385 9 C. proc. pen., se constată că, recursul de față este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.

Prin sentința penală nr. 1042 din 31 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală și decizia penală nr. 790 din 24 decembrie 2003 a Curții de Apel București, astfel cum au fost modificate prin decizia penală nr. 1586 din 23 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă și în stare de recidivă post-executorie. Din probatoriul de la dosar, rezultă în mod indubitabil că acesta, la data de 17 februarie 2003, în jurul orelor 21,15, a sustras prin violență o geantă de voiaj a părții vătămate E.I. Potrivit art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută în următoarele situații: - s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; - un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; - un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, a fost declarat fals. Având în vedere dispozițiile imperative înscrise la art. 394 C. proc. pen., în care se arată situațiile când se poate solicita revizuirea, și văzând motivele de revizuire invocate de recurent, privind greșita încadrare juridică a faptei comise, precum și reducerea pedepsei, se constată că în mod just și în conformitate cu prevederile legii, instanțele au respins cererea de revizuire, ca nefondată, deoarece, cele invocate nu constituie cazuri de revizuire, potrivit art. 394 C. proc.

pen. Conchizând că au fost pronunțate hotărâri legale și temeinice, că motivele invocate nu constituie cazuri de casare și nici de revizuire, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, potrivit dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient S.M.I. împotriva deciziei penale nr. 234/ A din 29 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 mai 2005.