ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4465/2003

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința nr. 234 din 12 martie 2003,

Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul I.C. la 6 ani

închisoare.

În baza art. 271 alin. (4) C. pen.,

a condamnat pe același inculpat la 2 luni închisoare, stabilind, în temeiul

art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., o pedeapsa rezultantă de

6 ani închisoare sporită cu un an, urmând să execute în final pedeapsa de 7 ani

închisoare.

Conform art. 88 C. pen., a fost

dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la

12 noiembrie 2002 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului.

Conform art. 116 C. pen., i s-a

interzis inculpatului să se afle în municipiul București o perioadă de 5 ani.

S-a luat act că partea vătămată

P.I.C. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin

restituire.

Tribunalul a reținut, că inculpatul

I.C., deși avea interdicție de a se afla în municipiul București, la data de 11

noiembrie 2002, aflându-se în zona Gării de Nord, a smuls geanta de pe umărul

părții vătămate P.I.C., geantă în care se aflau acte, suma de 1.310.000 lei și

un telefon mobil.

Alertat de partea vătămată, șoferul

autobuzului martorul P.D., a alergat după inculpat, reușind să-l găsească în

apropiere împreună cu alte persoane rămase neidentificate. Geanta părții

vătămate, aruncată pe jos de inculpat, i-a fost restituită acesteia, motiv

pentru care nu s-a mai constituit parte civilă.

Prin decizia penală nr. 440A din 18

august 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul I.C.

împotriva sentinței penale nr. 234 din 12 martie 2003 a Tribunalului București,

secția I penală.

Curtea de apel a constatat că

sentința apelată este legală și temeinică, sub aspectul individualizării

pedepsei, critică formulată în ambele recursuri, apreciind că pedeapsa a fost

bine individualizată de prima instanță în raport cu criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul

I.C.

În recursul declarat de parchet se

susține că pedeapsa a fost greșit individualizată în raport cu criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., neavându-se în vedere gravitatea faptei

de tâlhărie săvârșită de inculpat (independent de prejudiciul cauzat), cât și

periculozitate deosebită a infractorului recidivist.

În recursul inculpatului, s-a

solicitat reducerea pedepsei.

Examinând ambele recursuri, Curtea

constată că sunt nefondate pentru următoarele argumente:

Conform art. 72 C. pen., la stabilirea

și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului

penal, de limitele de pedeapsă fixe în partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prin hotărârile atacate, instanțele

au avut în vedere aceste criterii generale individualizând corect pedepsele

stabilite, precum și pedeapsa rezultantă, atât în raport cu gravitatea

infracțiunii de tâlhărie săvârșită de inculpat, cu concursul de infracțiuni,

cât și cu periculozitatea inculpatului, infractor recidivist, adăugând un spor

de 1 an închisoare, la pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, în temeiul

art. 33 lit a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

Curtea apreciază că această pedeapsă

rezultantă a fost bine individualizată, și în consecință, va respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de parchet și de inculpat.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive de la 12

noiembrie 2002 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 1.400.000 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul

I.C., împotriva deciziei penale nr. 440 A din 18 august 2003 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 12 noiembrie 2002 la 14 octombrie

2003.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 octombrie 2003.