ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4465/2003

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 234 din 12 martie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul I.C. la 6 ani închisoare. În baza art. 271 alin. (4) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 2 luni închisoare, stabilind, în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., o pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare sporită cu un an, urmând să execute în final pedeapsa de 7 ani închisoare. Conform art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la 12 noiembrie 2002 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului. Conform art. 116 C. pen., i s-a interzis inculpatului să se afle în municipiul București o perioadă de 5 ani.

S-a luat act că partea vătămată P.I.C. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire. Tribunalul a reținut, că inculpatul I.C., deși avea interdicție de a se afla în municipiul București, la data de 11 noiembrie 2002, aflându-se în zona Gării de Nord, a smuls geanta de pe umărul părții vătămate P.I.C., geantă în care se aflau acte, suma de 1.310.000 lei și un telefon mobil. Alertat de partea vătămată, șoferul autobuzului martorul P.D., a alergat după inculpat, reușind să-l găsească în apropiere împreună cu alte persoane rămase neidentificate. Geanta părții vătămate, aruncată pe jos de inculpat, i-a fost restituită acesteia, motiv pentru care nu s-a mai constituit parte civilă.

Prin decizia penală nr. 440A din 18 august 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul I.C. împotriva sentinței penale nr. 234 din 12 martie 2003 a Tribunalului București, secția I penală. Curtea de apel a constatat că sentința apelată este legală și temeinică, sub aspectul individualizării pedepsei, critică formulată în ambele recursuri, apreciind că pedeapsa a fost bine individualizată de prima instanță în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul I.C.

În recursul declarat de parchet se susține că pedeapsa a fost greșit individualizată în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., neavându-se în vedere gravitatea faptei de tâlhărie săvârșită de inculpat (independent de prejudiciul cauzat), cât și periculozitate deosebită a infractorului recidivist. În recursul inculpatului, s-a solicitat reducerea pedepsei. Examinând ambele recursuri, Curtea constată că sunt nefondate pentru următoarele argumente: Conform art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixe în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prin hotărârile atacate, instanțele au avut în vedere aceste criterii generale individualizând corect pedepsele stabilite, precum și pedeapsa rezultantă, atât în raport cu gravitatea infracțiunii de tâlhărie săvârșită de inculpat, cu concursul de infracțiuni, cât și cu periculozitatea inculpatului, infractor recidivist, adăugând un spor de 1 an închisoare, la pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, în temeiul art. 33 lit a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. Curtea apreciază că această pedeapsă rezultantă a fost bine individualizată, și în consecință, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parchet și de inculpat. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive de la 12 noiembrie 2002 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.400.000 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul I.C., împotriva deciziei penale nr. 440 A din 18 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 12 noiembrie 2002 la 14 octombrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2003.