ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5793/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 652 din 9

iulie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul D.A.L. a fost

condamnat la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.

În baza art. 85 C. pen., s-a anulat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 1607 din 28 septembrie 2001 a Judecătoriei sector 3

București, care s-a contopit, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 5 ani

închisoare.

Totodată, tribunalul a dedus din

pedeapsă durata arestării preventive de la 14 august 2001 la 18 februarie 2002,

constatând că inculpatul în prezent este arestat în altă cauză, a confiscat de

la inculpat suma de 1.200.000 lei, în baza art. 118 lit. d) C. pen. și l-a

obligat la 1.700.000 lei cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut în fapt că inculpatul a

urmărit pe partea vătămată P.A. care a intrat în blocul în care locuia și în

timp ce aștepta sosirea liftului i-a smuls de pe umăr geanta în care avea un

telefon mobil, suma de 600.000 lei și alte obiecte mărunte, după care a fugit

pe o străduță lăturalnică în direcția șoselei Dristorului din București.

Inculpatul și-a însușit telefonul

mobil și suma de bani, iar geanta cu celelalte obiecte a aruncat-o.

Prin decizia penală nr. 560 din 22

septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au respins, ca

nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul D.A.L. în legătură cu modul de individualizare a pedepsei.

Împotriva acestei decizii inculpatul

sus-menționat a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei pe care o

consideră prea severă, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

C.

proc. pen.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

La aplicarea pedepsei instanțele au

avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în

care sens au ținut seama de gradul concret de pericol social al infracțiunii

comise și persoanei inculpatului (care a mai fost condamnat pentru o

infracțiune concurentă) și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, astfel că

pedeapsa stabilită, orientată la limita minimă, este necesară pentru reeducarea

sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni, nefiind cazul a fi redusă prin

reținerea unei circumstanțe atenuante care nu se justifică.

În consecință, se va respinge, ca

nefondat recursul declarat de inculpat și va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.A.L. împotriva deciziei penale nr. 560 din 22

septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 decembrie 2003.