ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5487/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 609 din 19

iunie 2003 a Tribunalului București, inculpatul F.I.G. a fost condamnat la 5

ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. e) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., tribunalul

a revocat liberarea condiționată pentru restul de 9 luni și 16 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 1487/2001 a Judecătoriei sector 3 București, rest pe care l-a

contopit cu pedeapsa de 5 ani, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 25 februarie 2003 la zi și l-a obligat să plătească 2.500.000

lei despăgubiri părții civile U.M. și 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

S-a reținut în fapt că în ziua de 16

februarie 2003, inculpatul a deposedat prin acte de violență pe partea vătămată

U.M. ce se deplasa pe stradă, de un telefon mobil, pe care l-a vândut în Piața

Obor cu suma de 1.500.000 lei.

Prin decizia penală nr. 574 din 29

septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au respins ca

nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul F.I.G. referitoare la modul de individualizare a pedepsei.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs reiterând motivul din apel prin care a cerut reducerea

pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Recursul declarat nu este fondat.

La aplicarea pedepsei instanța de

fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., în care sens a ținut seama de gradul de pericol social ridicat al

infracțiunii comise (de tâlhărie, într-un loc public, stradă), cât și al

persoanei inculpatului care a mai fost condamnat pentru o infracțiune de

tâlhărie, în timpul minorității, astfel că pedeapsa stabilită, la limita minimă

prevăzută de lege, este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii

altor infracțiuni.

În consecință, urmează a se

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și a fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Din pedeapsă se va deduce durata

arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul F.I.G. împotriva deciziei penale nr. 574 din 29 septembrie 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 25 februarie 2003

la 26 noiembrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 noiembrie 2003.