ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5487/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 609 din 19 iunie 2003 a Tribunalului București, inculpatul F.I.G. a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. În baza art. 61 C. pen., tribunalul a revocat liberarea condiționată pentru restul de 9 luni și 16 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1487/2001 a Judecătoriei sector 3 București, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 5 ani, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare. Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 25 februarie 2003 la zi și l-a obligat să plătească 2.500.000 lei despăgubiri părții civile U.M.

și 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut în fapt că în ziua de 16 februarie 2003, inculpatul a deposedat prin acte de violență pe partea vătămată U.M. ce se deplasa pe stradă, de un telefon mobil, pe care l-a vândut în Piața Obor cu suma de 1.500.000 lei. Prin decizia penală nr. 574 din 29 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul F.I.G. referitoare la modul de individualizare a pedepsei. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs reiterând motivul din apel prin care a cerut reducerea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Recursul declarat nu este fondat. La aplicarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens a ținut seama de gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise (de tâlhărie, într-un loc public, stradă), cât și al persoanei inculpatului care a mai fost condamnat pentru o infracțiune de tâlhărie, în timpul minorității, astfel că pedeapsa stabilită, la limita minimă prevăzută de lege, este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni. În consecință, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul F.I.G. împotriva deciziei penale nr. 574 din 29 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 25 februarie 2003 la 26 noiembrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2003.