ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 41/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.838 din 24 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, a fost condamnat inculpatul B.C. în baza art.211 alin.2 lit.c C.pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.211

alin.2 lit.c și 2 lit.a C.pen. la 5 ani închisoare.

S-au

aplicat dispozițiile art.71 și 64 C.pen. s-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 22

ianuarie 2003 la zi.

S-a

constatat acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate G.L.A. și s-a dispus

confiscarea de la inculpat a sumei de 800.000 lei și 570.000 lei.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut în fapt că, în ziua de 23 decembrie 2002,

în jurul orelor 17,00 , inculpatul B.C. care se deplasa pe b-dul.N.Grigorescu, s-a

apropiat de o tânără aflată în zonă, a îmbrâncit-o și i-a sustras o sacoșă în

care se găsea o carte și o geantă care conținea mai multe obiecte, respectiv un

telefon „Nokia”, suma de 570.000 lei, chei, acte de identitate și alte bunuri

personale.

După

sustragerea bunurilor inculpatul s-a îndepărtat prin fugă de la locul faptei.

Telefonul

mobil a fost vândut de inculpat cu suma de 800.000 lei martorului B.C., iar

suma de 570.000 lei a fost cheltuită de inculpat în interes personal.

Celelalte

bunuri, respectiv sacoșa și bunurile din geantă au fost aruncate de inculpat.

Întrucât

la săvârșirea tâlhăriei nu s-a dovedit că ar fi participat și numitul L.F.,

față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, s-a apreciat că nu

sunt incidente dispozițiile agravantei prevăzută de art.211 alin.2

1

lit.a C.pen.

În

cursul urmăririi penale au fost restituire geanta și un telefon mobil identic

cu cel sustras.

Situația

de fapt și vinovăția au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare

a infracțiunii întocmit de organele de urmărire penală a plângerii și

declarațiilor părții vătămate, a declarațiilor martorilor, probe coroborate cu

recunoașterile inculpatului.

Curtea

de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr.645 din 29

octombrie 2003 a respins apelul declarat de inculpatul B.C., considerând

nefondată critica formulată în sensul greșitei individualizări a pedepsei.

Astfel,

instanța de control judiciar a reținut că pedeapsa a fost individualizată chiar

la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere criteriile prevăzute de art.72

și 52 C.pen.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs, inculpatul care, invocând dispozițiile

art.385

9

alin.1 pct.14 C.proc.pen. a susținut că pedeapsa este prea

severă și a solicitat reducerea ei.

Recursul

declarat este nefondat.

Din

examinarea actelor dosarului se constată că instanțele, reținând vinovăția

inculpatului în săvârșirea în ziua de 23 decembrie 2002, în loc public, a

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.c C.pen., au aplicat

inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare, orientată chiar la minimul

prevăzut de lege, având în vedere, conform art.72 C.pen., pericolul social al

faptei, împrejurările săvârșirii ei, întinderea prejudiciului cauzat părții

vătămate, dar și persoana inculpatului care nu a mai fost condamnat și a avut o

conduită general bună, dovedind sinceritate în timpul procesului penal.

Se mai

constată că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art.52 C.pen.,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a

inculpatului.

Fiind

respectate cerințele acestor dispoziții legale și neexistând împrejurări ce ar

putea fi calificate drept circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii

pedepsei sub minimul legal, critica formulată de recurent în sensul greșitei

individualizări  a sancțiunii, nu poate fi primită.

Întrucât

motivul de recurs invocat este neîntemeiat iar din examinarea actelor dosarului

nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art.385

9

alin.3 C.proc.pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în

baza art.385

15

pct.1 lit.b din același cod, urmează a respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli

judiciare către stat.

Se va

deduce arestarea preventivă de la 22 ianuarie 2003 la 7 ianuarie 2004 și se va

stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale

nr.645/A din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Deduce

din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 22 ianuarie

2003  la 7 ianuarie 2004.

Obligă

pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.