ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6499/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 756 din 3 iunie 2004, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul A.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. și a dedus detenția de la 26 martie 2004. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în seara zilei de 20 martie 2004, aflându-se în zona Bd. Nicolae Grigorescu, a folosit violența asupra părții vătămate O.M., sustrăgându-i telefonul mobil marca Nokia. Fapta a fost observată de S.C. care l-a recunoscut pe inculpat, reușind să îl rețină cu ajutorul martorului S.G. În urma percheziției corporale, asupra lui A.D.

s-a găsit telefonul acestuia. Fapta este dovedită cu declarațiile martorilor S.C. și S.G., coroborate cu declarațiile părții vătămate O.M., precum și cu recunoașterile inculpatului. Apelul declarat de acesta împotriva sentinței a fost respins de Curtea de Apel București prin decizia nr. 593 din 12 august 2004. Împotriva deciziei, inculpatul A.D. a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei, motiv prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, conform art. 72 C. pen. S-a avut în vedere pe de o parte, natura și gravitatea infracțiunii de violență în vederea sustragerii unui bun, limitele pedepsei prevăzută de lege, dar și elementele ce îl circumstanțiază pe inculpat, lipsa de antecedente penale și recunoașterea faptei comise.

Așa fiind, recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu rezultă existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu. Se va computa arestarea preventivă a inculpatului de la 26 martie 2004 la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 593 din 12 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 26 martie 2004 la 6 decembrie 2004. Obligă pe recurentul inculpat să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2004.