ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6660/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1043/

F din 26 august 2004 a Tribunalului București, secția I-a penală, s-a schimbat

încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată

inculpatul A.C. în art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (2) lit. e) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1)

lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat

inculpatul A.C. la 3 ani și 6 luni închisoare pentru furt calificat.

În baza art. 211 alin. (2)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același

inculpat la 6 ani închisoare pentru tâlhărie.

Conform art. 33 lit. a) C.

pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse aplicate

inculpatului, astfel că s-a dispus ca acesta să execute în final pedeapsa cea

mai grea de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen.,

s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

Conform art. 350 alin. (1)

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus prevenția de la 16 aprilie 2004 la zi.

S-a luat act că părțile

vătămate SC F. SA și V.D.L. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 100 Euro, ce nu

a servit la despăgubirea cumpărătorului de bună credință, M.T.

În temeiul art. 106 din

O.U.G. nr. 150/2002 a obligat inculpatul la plata către C.A. a municipiului

București, cu sediul în București, a sumei de 7.380.752 lei, reprezentând

cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată V.D.L.

Conform art. 191 alin. (1)

C. proc. pen., inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în cuantum de 2 milioane lei.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut faptul că la data de 14 aprilie 2004, inculpatul A.C.

a sustras mai multe cutii cu plăcuțe widia, din gestiunea părții vătămate

V.D.L., șef depozit la SC F. SA profitând de neatenția părții vătămate, care

este concubina sa. Bunurile au fost vândute de inculpat cu suma de 100 Euro

martorului M.T., fără a-i preciza acestuia proveniența lor.

La data de 15 aprilie 2004,

inculpatul a mers din nou la locul de muncă al concubinei sale, sustrăgând alte

cutii cu plăcuțe widia din gestiunea acesteia.

Observând că lipsesc bunuri

din gestiunea sa și dându-și seama că acestea au fost sustrase de inculpat,

partea vătămată V.D.L. i-a solicitat acestuia să restituie bunurile. Pe fondul

consumului de alcool și al unor probleme familiale preexistente, inculpatul a

reacționat violent la cererea părții vătămate, îmbrâncind-o și lovind-o pe

aceasta, care a căzut la pământ. În acest context, partea vătămată V.D.L. i-a

solicitat martorei V.M., colegă de serviciu să îl împiedice pe inculpat să

părăsească incinta societății cu bunurile sustrase asupra sa.

Împrejurarea că inculpatul a

exercitat violențe asupra părții vătămate V.D.L. este confirmată și de actele

medicale depuse la dosar. Mai mult, ca urmare a acestor violențe, partea

vătămată a fost internată în Spitalul Sf. Pantelimon în perioada 15 aprilie

2004 – 19 aprilie 2004, ulterior acordându-i-se concediu medical până la data

de 26 aprilie 2004.

În drept, fapta inculpatului

care la data de 14 aprilie 2004 a sustras mai multe cutii cu plăcuțe widia din

depozitul SC F. SA gestionat de concubina sa, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin.

(1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat,

care la data de 15 aprilie 2004 a lovit-o pe concubina sa, parte vătămată

V.D.L., pentru a-și asigura folosul infracțiunii, constituie infracțiunea de

tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

Reținerea săvârșirii ambelor

infracțiuni într-un loc public, s-a făcut în raport de situația seifului din

care s-au sustras plăcuțele widia, respectiv pe un culoar circulat dintr-o hală

a SC F. SA ce permitea accesul și respectiv ieșirea din incintă, astfel cum a

rezultat din declarația părții vătămate V.L.D.

Întrucât ambele infracțiuni

au fost săvârșite de inculpat mai înainte de condamnarea sa definitivă pentru

vreuna din ele, în cauză s-a reținut incidența dispozițiilor art. 33 lit. a) C.

pen., privind concursul real de infracțiuni.

Din analiza fișei de cazier

judiciar a inculpatului și a mai multor sentințe penale ce îl vizează pe

acesta, a reieșit că faptele din prezenta cauză au fost săvârșite în stare de

recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. Astfel, prin

sentința penală nr. 1531 din 9 aprilie 2002 a Judecătoriei Craiova, s-a dispus

contopirea pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 429/2001 și nr.

385/2001 ale Judecătoriei Segarcea, rezultând o pedeapsă finală de 2 ani și 7

luni închisoare, cu executarea în regim de detenție. Prin aceeași sentință

penală s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada deja

executată, de la 29 august 2001 la zi. S-a constatat, așadar, că respectiva

pedeapsă s-ar fi considerat executată la data de 28 martie 2004, în raport de

care datele săvârșirii faptelor din prezenta cauză, 14 și 28 martie 2004,

respectiv 15 aprilie 2004, apar ca fiind ulterioare. Ca atare, în temeiul art.

334 C. proc. pen., Tribunalul a procedat la schimbarea încadrării juridice dată

faptelor în actul de sesizare, în sensul mai sus arătat.

La individualizarea pedepsei

pe care a aplicat-o inculpatului, tribunalul a ținut seama, potrivit art. 72 C.

pen., de gradul de pericol social concret destul de ridicat al infracțiunilor

săvârșite (ce a reieșit din împrejurările și modalitățile de comitere a

faptelor), de persoana inculpatului, de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală (starea de recidivă). Astfel, s-a constatat că

inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, iar

anterior a suferit multiple condamnări în special pentru fapte similare,

dovedind perseverență pe calea infracțională și lipsă de respect față de

valorile sociale ocrotite de lege. Mai mult, inculpatul a săvârșit faptele din

prezenta cauză la scurt timp, după considerarea ca executată a unei alte

pedepse, reieșind astfel că pedeapsa nu și-a atins scopul prevăzut de art. 52

C. pen.

Partea vătămată V.D.L.,

audiată fiind în fața instanței, a arătat că nu dorește să se constituie parte

civilă în procesul penal.

Cu adresa nr. 864 din 24

august 2004, partea vătămată SC F. SA a precizat la rândul său că nu se

constituie parte civilă în procesul penal, întrucât prejudiciul suferit a fost

acoperit prin restituirea bunurilor sustrase.

În ceea ce-l privește pe

martorul M.T., cumpărător de bună credință al plăcuțelor widia, sustrase de

inculpat în data de 14 aprilie 2004, acesta nu s-a constituit parte civilă în

procesul penal, cu suma de 100 Euro cu toate că a restituit bunurile

respective. Ca atare, în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., tribunalul a dispus

confiscarea specială de la inculpat a sumei de 100 Euro.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul A.C.

Parchetul critică sentința

pentru nelegalitate, în sensul greșitei aplicări a pedepsei complementare

alături de pedeapsa rezultantă și nu alături de pedepsele ce compun concursul.

De asemenea, susține și

netemeinicia sentinței, deoarece nu i-a aplicat inculpatului și măsura de

siguranță prevăzută de art. 116 C. pen.

Inculpatul, în apelul său,

invocă tot netemeinicia sentinței, dar sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei, susținând că aceasta este prea severă, mai solicită schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, în cea de furt.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 769/ A din 18 octombrie 2004, a admis

apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale

nr. 1043 din 26 august 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, în dosarul nr. 2597/2004, a desființat în parte sentința penală și

rejudecând în fond:

Conform art. 65 C. pen., a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pe lângă

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. g) C. pen., în

final inculpatul urmând a executa conform art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen.,

pedeapsa principală de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară.

Conform art. 116 C. pen., a

aplicat inculpatului măsura de siguranță a interzicerii dreptului de a se mai

afla pe raza municipiului București, pe o perioadă de 3 ani.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

S-a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul A.C. împotriva aceleiași sentințe.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a computat prevenția de la 16 aprilie 2004 la zi.

Împotriva acestei decizii a

declarat în termen legal recurs, inculpatul A.C., solicitând reducerea

pedepsei.

Recursul este nefondat.

Examinându-se hotărârea

atacată în raport de probele dosarului, de critica adusă, precum și din oficiu

se reține că pedepsele aplicate, precum și rezultanta, nu sunt orientate decât

spre cuantumul mediu față de limita de sancțiune prevăzută pentru infracțiunile

comise și în plus nu s-a aplicat nici un spor după cum era posibil dar nu

obligatoriu.

Reținute cele de mai sus și

în contextul în care inculpatul recurent este și recidivist, cu atât mai mult

pedeapsa de executat, nu apare excesivă ci stabilită cu respectarea tuturor

criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În consecință, recursul

declarat va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile

art. 381 și art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr.

769 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 16 aprilie 2004 până la 10

decembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 decembrie 2004.