ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6036/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6036/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 273

din 24 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 2763/2003, în

baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor

reținute în sarcina inculpatului S.G., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c), la art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în două infracțiuni, respectiv în

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), referitor la art. 209 alin. (1) lit.

d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și infracțiunea prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), referire la art. 211 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și în baza acestor încadrări juridice, a fost

condamnat inculpatul S.G.:

- la o pedeapsă de 3 ani și

10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin.

(1), referire la art. 209 alin. (1) lit. d), e) și g) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din 19 iulie 2003);

- la o pedeapsă de 6 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c), în referire la art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen. (fapta din 19 iulie 2003).

În baza art. 334 C. proc.

pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina

aceluiași inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 176 lit. d), referire la art.

175 lit. i) și art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. c) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 176 lit. d), referire la art. 175 lit. i) și d) și

art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și, în baza acestei

încadrări juridice a fost condamnat inculpatul S.G. la o pedeapsă de 18 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentință

și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 71

C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului S.G., iar conform art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a

acestuia de la 14 august 2003 la zi.

S-a constatat că în cauză nu

a existat constituire de parte civilă, neexistând moștenitori ai victimei A.G.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat în folosului statului:

- a ceasului dobândit prin

săvârșirea infracțiunii (procesul verbal de ridicare dosar urmărire penală),

ceas aflat la dosar;

- a sumei de 30.000 lei

obținută din săvârșirea faptei.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., referire la art. 189 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 6.600.000, lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Victima A.G., având o

infirmitate fizică, pentru a-și câștiga existența, cerșea în diferite zone din

municipiul Tecuci. Întrucât nu avea locuință, obișnuia să doarmă în părculețul

din imediata apropiere a sucursalei R.B. Tecuci.

În seara de 19 iulie 2003,

în jurul orelor 22,30, victima A.G. se afla în părculeț sub un nuc, unde dormea

de obicei. La acea oră, prin zonă, a trecut inculpatul S.G. însoțit de martorul

C.S. Cei doi știau că victima doarme sub nuc și că, de regulă, are bani din

cerșit, astfel că inculpatul s-a hotărât să-i sustragă banii.

În acest sens, inculpatul

s-a apropiat de victimă și, profitând de faptul că aceasta dormea și era în

imposibilitate de a se apăra, i-a sustras din buzunar suma de 30.000 lei, după

care a plecat la o petrecere, unde se aflau toți membrii familiei sale.

Victima s-a trezit după

plecarea inculpatului și, de teama de a nu fi tâlhărită din nou, și-a schimbat

locul, a plecat de sub nuc către mijlocul părculețului, lângă un rond de

trandafiri.

În acea seară, în părculeț,

victima a fost vizitată de martorii A.S. și L.C. (alți doi boschetari) cu care a

băut vin, însă aceștia au plecat la ora 2,00, victima rămânând în părculeț

lângă rondul de trandafiri.

În jurul orelor 3,00, dimineața,

inculpatul, împreună cu rudele sale au plecat de la petrecere din cartierul

Nicolae Bălcescu, mergând o porțiune de drum împreună, după care S.G. s-a

despărțit de grup și l-a luat cu el pe martorul C.S., pretextând că vrea să

facă o plimbare prin parc. În realitate însă, inculpatul luase hotărârea de a

merge la victima A.G. și de a-i sustrage și alte sume de bani, pe care aceasta

le-ar mai fi avut asupra sa.

În realizarea hotărârii

infracționale, inculpatul s-a îndreptat din nou către zona unde știa că dormea

victima. Ajuns în părculeț, a sărit peste gardul din beton și a mers către

locul unde se afla victima A.G. Martorul C.S. a rămas pe trotuar pe gărdulețul

din beton.

Inculpatul S.G., văzând că

victima doarme, a căutat-o prin buzunare după care, supărat că nu a găsit bani,

a luat-o la bătaie cu pumnii și picioarele. Auzind lovituri, martorul C.S. i-a

cerut inculpatului să o lase pe victimă în pace. Urmare acestei intervenții,

inculpatul a plecat, însoțit de martorul C.S.

În timp ce a lovit-o pe

victimă, inculpatul i-a sustras ceasul de la mână, profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra.

Urmare loviturilor multiple

ce i-au fost aplicate, victima A.G. a decedat. A doua zi dimineață, victima a

fost găsită decedată în parc de către martorii A.S. și L.C., care au sesizat

organele de poliție.

Din raportul de autopsie

efectuat în cauză a rezultat că moartea victimei A.G. a fost violentă și s-a

datorat asfixiei mecanice prin comprimarea formațiunilor gâtului și celor

toraco-abdominale, cu mijloace contondente – picioare, posibil și cu mâna, cu

insuficiență respiratorie acută consecutivă. Toate leziunile constatate au avut

caracter vital.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel în termen legal inculpatul S.G., care a apreciat hotărârea primei

instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:

- greșita încadrare juridică

a faptelor reținute în sarcina sa, apreciind că se face vinovat de săvârșirea

infracțiunilor de furt calificat și omor, nu și de infracțiunea de tâlhărie,

deoarece:

- prima dată când s-a dus la

victimă, aceasta dormea pe o bancă, adormit, ocazie cu care i-a luat din

buzunar suma de 30.000 lei și ceasul, fără să o lovească;

- ulterior a revenit în

parc, cu intenția de a verifica dacă victima mai are și alți bani asupra sa și,

pe fondul consumului de alcool, înfuriat că nu a găsit bani, doar a lovit-o pe

victimă;

- pedeapsa aplicată este

prea aspră în raport de datele ce caracterizează persoana sa și de faptul că a

recunoscut și regretat faptele comise.

Prin decizia penală nr. 506

din 20 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 1170/2004

a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.G.

A fost dedusă arestarea

preventivă a inculpatului de la 14 august 2003 la 20 septembrie 2004 și a fost

menținută starea de arest a acestuia.

A fost obligat apelantul

inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea de Apel Galați a constatat că, în mod judicios, pe baza

analizei probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza

cercetării judecătorești, prima instanță a stabilit, în mod corect, încadrarea

juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului.

Astfel, audiat în faza de

urmărire penală, în prezența apărătorului din oficiu, inculpatul a recunoscut

că inițial, a sustras de la victima care dormea pe o bancă în parc, suma de

30.000 lei, fără să o lovească, iar ulterior, venind de la petrecere, s-a dus

din nou la victimă, a căutat-o de bani și, întrucât nu a găsit, a strâns-o de

gât, a început să o lovească, după care i-a luat ceasul de la mână.

În faza cercetării

judecătorești, inculpatul a revenit asupra declarațiilor inițiale, precizând că

a luat banii și ceasul victimei, prima dată când s-a dus în parc, fără să o

lovească, iar ulterior, când s-a întors de la petrecere, s-a dus la victimă cu

scopul de a-i mai fura bani și, enervat că nu a găsit, a lovit-o.

Apărarea formulată de

inculpat nu a fost reținută de instanța de apel, deoarece declarația dată de

acesta în faza de urmărire penală, prin care a recunoscut săvârșirea faptelor

în modalitatea reținută de prima instanță, se coroborează cu procesul verbal de

reconstituire și cu declarațiile martorului C.S., martor ocular, care în faza

de urmărire penală a descris cu lux de amănunte modul de săvârșire a faptei de

către inculpat și care a precizat că a văzut cum inculpatul a lovit victima de

mai multe ori. Tot inculpatul a fost cel care i-a spus că a luat de la victimă

un ceas, ceas pe care a încercat să-l vândă a doua zi.

De asemenea, martora C.N.,

audiată în faza de urmărire penală, a arătat că inculpatul, când a ajuns la

domiciliu, avea asupra sa un ceas, iar martora B.N. a arătat că inculpatul i-a

spus că „a omorât un om” și „i-a sustras ceasul de la mână”.

Față de aceste probe,

instanța de apel a respins ca nefondată apărarea inculpatului, în sensul că nu

a sustras nici un bun victimei după ce a lovit-o, lovituri ce i-au provocat

acesteia decesul, apreciind că încadrarea juridică a faptelor reținute în

sarcina inculpatului este cea legală.

De asemenea, a fost respins

ca nefondat și motivul de apel invocat de inculpat, în sensul reducerii

pedepsei aplicate, având în vedere gradul de pericol social al faptelor comise

de inculpat, modul de săvârșire a acestora și persoana inculpatului, care nu

este la primul impact cu legea penală, persistând în activitatea infracțională.

Împotriva deciziei penale nr.

506 din 20 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, a declarat

recurs, în termen legal, inculpatul S.G., care a invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv a

solicitat reducerea pedepselor ce i-au fost aplicate, apreciind că

individualizarea făcută de instanțele anterioare este greșită.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

C. proc. pen., constată că prima instanță, a

reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului,

pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor

comise de către acesta, încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de

fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât

sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de

executare, fiind respectate criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen.

Infracțiunea de omor

reținută în sarcina inculpatului, este unanim apreciată ca fiind deosebit de

gravă, deoarece face parte din cele ce vizează esența persoanei și anume viața.

Inculpatul a acționat cu

violență, în scopul însușirii unor bunuri de la o persoană în vârstă, cu

handicap (victima avea amputată coapsa stângă), care nu avea posibilități

materiale, care-și asigura traiul din mila publică și care, neavând locuință

dormea în parc.

Inculpatul a suprimat viața

unei persoane care ducea un trai greu, care avea nevoie de sprijin din partea

semenilor săi, deposedând-o de puținele bunuri pe care le avea asupra sa.

În aceste condiții, nu se

poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea

criteriilor de individualizare, cu care au operat instanțele de fond și apel.

În afară de aceasta,

calitatea de recidivist postexecutoriu a inculpatului, recomandă în mod evident

tratarea acestuia cu un plus de severitate, în vederea atingerii scopului

pedepsei, așa cum este el definit de art. 52 C. pen.

Astfel, din fișa de cazier

judiciar a inculpatului, rezultă că prin sentința penală nr. 221 din 23 martie

2000, pronunțată de Judecătoria Tecuci, rămasă definitivă prin neapelare la 29

mai 2000, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pe care

a executat-o în perioada 7 februarie 2000 – 6 februarie 2003.

Pe de altă parte, asemenea

fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar crea un sentiment de

insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției, ar întreține

climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în

sfidarea legii.

Având în vedere că

inculpatul a comis o faptă reprobabilă, de o gravitate deosebită, sancționată

în toate timpurile și tipurile de societate sub forma paricidului, Înalta Curte

constată că prima instanță a dat dovadă de maximum de clemență, orientând

pedeapsa către limita minimă, prevăzută de textul sancționator.

Față de cele menționate mai

sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin.

(1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul S.G., împotriva deciziei penale nr. 506 din 20 septembrie 2004 a

Curții de

a

pel Galați.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C.

proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării

preventive de la 14 august 2003 la 16 noiembrie 2004.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.G., împotriva deciziei penale nr. 506 din 20

septembrie 2004 a Curții de Apel Galați.

Conform dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1)

din același cod, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent durata

arestării preventive de la 14 august 2003 la 16 noiembrie 2004.

Potrivit dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 din același cod, obligă

inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de

1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 noiembrie 2004.