ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 291/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1012

din 19 august 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul S.D. la 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. b)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 118 C. pen., a

dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului ridicat conform procesului verbal

din 21 ianuarie 2004.

A luat act că partea

vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 116 C. pen., a

interzis inculpatului dreptul de a se afla în municipiul București timp de 5

ani după executarea pedepsei închisorii.

S-a reținut, că, în seara

zilei de 21 ianuarie 2004, amenințând-o cu un cuțit și lovind-o peste față,

inculpatul a sustras părții vătămate N.Șt. un telefon mobil pe care aceasta îl

purta în jachetă.

Susținând că faptei i-a fost

dată o greșită încadrare juridică, cu referire la împrejurarea că nu ar fi

amenințat și lovit partea vătămată cu cuțitul, inculpatul a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanțe.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 719 din 6 octombrie 2004, a respins

apelul ca nefondat, cu motivarea că prima instanță a stabilit corect situația

de fapt, vinovăția inculpatului, a dat încadrarea juridică legală faptei comise

și a aplicat o pedeapsă judicios individualizată.

Reiterând critica formulată

în apel și susținut că pedeapsa nu este just individualizată, inculpatul a

declarat recurs împotriva acestei din urmă decizii. În ședință publică, prin

apărător, acesta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

pronunțate în cauză și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii

acesteia, ținându-se cont că a recunoscut și regretat fapta comisă, are doi

copii minori, iar asupra lui nu s-a găsit nici un cuțit.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate, se constată următoarele:

Din probatoriul administrat

a rezultat că inculpatul a amenințat partea vătămată cu un cuțit și a lovit-o

peste față, pentru a-i sustrage telefonul mobil.

Susținerea acestuia în

sensul că nu a amenințat victima cu cuțitul și că nu a avut nici un cuțit, este

infirmată de declarația părții vătămate și de împrejurarea că în momentul

imobilizării de către o patrulă de poliție, lângă inculpat a fost găsit un

cuțit.

Ca atare, situația de fapt a

fost corect stabilită, corespunzător probatoriului administrat în cauză.

În raport de cele arătate

este infirmată și susținerea inculpatului în sensul unei conduite procesuale

corecte, de recunoaștere a faptei comise.

Totodată, pedeapsa se

constată a fi fost judicios proporționalizată, conform criteriilor prevăzute în

art. 72 C. pen., în măsură a asigura realizarea scopului și funcțiilor

prevăzute în art. 52 din același cod.

Singur faptul, necontestat,

că inculpatul are doi copii minori, nu justifică reducerea pedepsei, în raport

de pericolul social concret al faptei comise.

Așa fiind, recursul se

constată a fi nefondat sub aspectul criticilor formulate de inculpat.

În fine, examinând cauza în

raport de dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., nici alte motive de

casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul

S.D., ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, în baza art. 192

alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului,

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 719 din 6

octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 21 ianuarie 2004

la 14 ianuarie 2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 ianuarie 2005.