ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6598/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 566 din 27 aprilie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul I.M. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 22 august 2003 la zi. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. În esență, s-a reținut că, la data de 15 august 2003, aflându-se în holul unui bloc, inculpatul i-a cerut părții vătămate I.R.M., telefonul mobil, pentru a suna. Fiind refuzat, inculpatul a scos un cuțit, pe care l-a pus la gâtul părții vătămate, amenințând-o că o omoară, după care aceasta, de frică, i-a dat telefonul.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 441/ A fin 11 iunie 2004, a respins apelul declarat de inculpat. Totodată, a menținut starea de arest și a dedus, în continuare, durata arestării preventive de la 22 august 2003, la zi. Inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, pe baza întregului material probator, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale. Critica recurentului privitor la individualizarea pedepsei aplicate nu este întemeiată.

În raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tâlhăria (a sustras prin amenințare cu un cuțit, telefonul părții vătămate), precum și de atitudinea nesinceră manifestată în cursul procesului penal, rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei, dând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acesteia. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului I.M. să fie respins, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 441 din 11 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la22 august 2003, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2004.