ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6598/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 566 din 27

aprilie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul

I.M. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării

preventive de la 22 august 2003 la zi.

S-a luat act că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă.

În esență, s-a reținut că, la data

de 15 august 2003, aflându-se în holul unui bloc, inculpatul i-a cerut părții

vătămate I.R.M., telefonul mobil, pentru a suna.

Fiind refuzat, inculpatul a scos un

cuțit, pe care l-a pus la gâtul părții vătămate, amenințând-o că o omoară, după

care aceasta, de frică, i-a dat telefonul.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 441/ A fin 11 iunie 2004, a respins apelul

declarat de inculpat.

Totodată, a menținut starea de arest

și a dedus, în continuare, durata arestării preventive de la 22 august 2003, la

zi.

Inculpatul a declarat recurs, solicitând

reducerea pedepsei aplicate.

Recursul inculpatului nu este

fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, pe baza întregului material

probator, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare juridică

corespunzătoare dispozițiilor legale.

Critica recurentului privitor la

individualizarea pedepsei aplicate nu este întemeiată.

În raport de gradul deosebit de

ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care

inculpatul a conceput și realizat tâlhăria (a sustras prin amenințare cu un

cuțit, telefonul părții vătămate), precum și de atitudinea nesinceră

manifestată în cursul procesului penal, rezultă că instanțele au făcut o justă

și corectă individualizare a pedepsei, dând eficiență tuturor criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acesteia.

Nefiind nici alte temeiuri de casare

care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului

I.M. să fie respins, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 441 din 11 iunie 2004 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată durata

arestării preventive de la22 august 2003, la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

decembrie 2004.